Aparent, seful celui mai important serviciu secret din Romania, Eduard Hellvig, nu are nici cea mai mica legatura cu proiectul de lege avansat recent Parlamentului de catre ministrul Justitiei, Catalin Predou. Proiect prin care Securitatea devine organ de urmarire penala. Ca pe timpuri. Urmand sa intreprinda, in mod oficial, o larga gama de interceptari. Hellvig poate invoca faptul ca nu este nici initiativa lui si nici proiectul lui. Dar e fals.

In esenta, este vorba despre un proiect de lege elaborat de Catalin Predoiu, care, de-a lungul anilor, a facut de mai multe ori praf intreaga legislatie penala, si prin care se aduc modificari, in sensul aratat mai sus, Codului de procedura penala. Ne intoarcem asadar cu toate panzele sus in epoca de trista amintire a dictaturii comunisto-securiste, reeditata intr-o forma mai moderna in epoca Basescu. Proiectul de lege, asa cum este formulat, ar urma sa asigure nu numai interceptari intre persoane suspectate de terorism, de trafic de fiinte umane etc., adica infractiuni grele urmarite in general si pe plan international, ci va facilita interceptarea, practic, a aproape tuturor categoriilor de persoane suspectate. Ultima data, in 2016, Curtea Constitutionala a Romaniei s-a pronuntat cat se poate de clar impotriva acestei practici, demonstrand ca ea incalca atat Legea Fundamentala, cat si drepturi si libertati fundamentale ale omului. Din momentul respectiv, un mare numar de dosare penale au fost aruncate in aer. Pentru ca se bazau si pe asemenea probe. Cu ghilimelele de rigoare. Munca a mii de procurori si judecatori a fost irosita. Si au scapat de pedepse meritate numerosi infractori, care au putut invoca acest viciu de procedura. Se pare ca domnul Catalin Predoiu tine musai ca aceasta operatiune, traumatizanta pentru societate in general si pentru Justitie in special, sa se repete. Dar nu este singurul.

Catalin Predoiu nu este de capul lui. El lucreaza la ordinul lui Klaus Iohannis, care de altfel a si insistat pentru a-l numi in aceasta pozitie de ministru al Justitiei. Sa retinem ca Guvernul, in 28 decembrie, cand nimeni nu mai era prea atent, a votat acest proiect de act normativ, care anterior a primit toate avizele necesare. Si nici Guvernul nu e de capul lui. Si nici Eduard Hellvig, care aparent ridica din umeri si arata cu degetul spre Executiv si Parlament. Dar cine-l crede? Am fost senator si stiu foarte bine cum stau lucrurile. Un asemenea act normativ nu se elaboreaza fara participarea activa a varfurilor SRI. Fara acordul expres al SRI, cum ar fi posibil ca unitatea centrala de interceptari sa fie fix institutia de specialitate aflata sub comanda noii Securitati? Mai exista si precedentul care a creat atata valva legat de proiectul pachetelor de legi ale sigurantei nationale, cel care a stranit atata valva, tot pentru ca incalca flagrant Legea Fundamentala si care, dupa declansarea scandalului, a fost temporar abandonat, SRI incercand sa se spele pe maini. Dar mai exista si legea avertizorului de integritate, promulgata recent de presedintele Klaus Iohannis, si care presupune turnatorii la o mega scara nationala, milioane de turnatorii, care vor fi administrate tot de catre SRI. Desi din nou Eduard Hellvig ridica din umeri si se jura ca nu fura. si mai exista si legea securitatii cibernetice, votata in Guvern, care mareste sfera de actiune SRI, reprezentand o culme a militarizarii si securismului erei digitale. Ce se va intampla daca, din nou, peste cativa ani si din nou pe buna dreptate Curtea Constitutionala va anula legea avansata de Catalin Predoiu, avizata de Guvern si care cu siguranta va fi votata cu cinism de majoritatea parlamentara? Din nou vor fi anulate mii si mii de actiuni penale? Din nou munca procurorilor si judecatorilor va fi pulverizata? Din nou vor scapa raufacatori care nu merita sa scape? in paranteza fie spus, Constitutia interzice cu desavarsire ca un act normativ declarat neconstitutional sa mai poata fi vreodata pus pe rol si votat in Parlament.

Pe de alta parte, este de inteles ca procurorii, pentru a lucra eficient, au nevoie in mod obiectiv de probe si ca unele dintre aceste probe ar trebui sa provina din interceptari legale. S-a dovedit ca procurorii nu au capacitatea de a face asemenea interceptari, iar cand le fac, le fac selectiv si nu le prezinta intotdeauna instantelor in forma corecta. Ce se intmpla din aceasta perspectiva in alte state, mai avansate sub aspectul eficientei actului de justitie? Se fac si acolo, fireste, interceptari. Dintre care unele reprezinta indicii pentru anchetatorii penali, iar altele se transforma in probe. Numai ca, atentie, interceptarile, cel putin in statele europene, nu le fac nici procurorii, si nici serviciile secrete militarizate sau nemilitarizate. Ci entitati cu totul si cu totul independente. Care nu pot fi subordonate sau influentate nici de procurori si nici de serviciile secrete. O asemenea unitate independenta ar fi necesara si in Romania. Cu singura conditie ca cei care vor lucra acolo sa nu fie sub nicio forma desemnati de serviciile secrete sau de procurori. O asemenea unitate independenta ar putea pune la dispozitie, conform legii, interceptari nu numai justitiei, ci chiar si Ministerului de Interne si serviciilor secrete. Ma refer, desigur, la anumite categorii de interceptari, strict prevazute in ipotetica lege. Dar, desigur, nu Catalin Predoiu este cel care ar putea sa modernizeze astfel actul de justitie.

Preluare de pe corectnews.com