Poti sa te prezinti la instanta cu o foaie de hartie scrisa de mana din 1858 pe care un preot romano-catolic a povestit cum a cumparat niste case “in Mahalaua Sfanta Vineri” si, pe baza unui asemenea xerox sa ti se retrocedeze un imobil de 1000 m.p. in buricul Bucurestilor. Iar apoi sa ai pretentia sa deposedezi de proprietate si sa arunci in strada o firma de traditie a muzicii romanesti precum ELECTRECORD SA? Va anuntam ca Arhiepiscopia Romano-Catolica Bucuresti a reusit acest lucru, dupa ce a gasit un judecator care a cazut pe spate la vederea unor asemenea hartii.

Lumea Justitiei va prezinta povestea halucinanta a vanatorii acerbe  a imobilului din Calea Calarasilor nr. 11 (actual Bdul Corneliu Coposu nr. 11)  detinuta de celebra casa de discuri ELECTRECORD SA, cea care in perioada comunista, dar si dupa, a realizat (pe discuri de vinil, pe casete si CD-uri) inregistrari cu cei mai indragiti cantareti ai muzici romanesti. De la muzica simfonica, la usoara. Si pana la cea populara, lautareasca sau muzica veche de care multi inca isi mai amintesc.

De ani buni, ELECTRECORD SA se afla in insolventa, din cauza unor datorii deja istorice post privatizare, cauzate in principal de obligatia contractuala de mentinere a unui numar mare de angajati, in conditiile in care casetele audio au disparut de pe piata, locul lor fiind luat de CD-uri si, mai nou, de muzica digitalizata. A fost momentul prielnic pentru Arhiepiscopia Romano-Catolica Bucuresti sa se pretinda pe baza unor inscrisuri de mana, depuse in xerox la instanta, drept proprietara de drept a imobilului ELECTRECORD SA din Calea Calarasilor nr. 11, in care functioneaza sala cu cea mai buna acustica din Romania si celebrul studio in care s-a inregistrat aproape toata muzica romaneasca relevanta.

Va vine sa credeti sau nu, dar pe un simplu xerox atribuit unui preot, care a scris de mana un act datat 13 februarie 1858 (acum vreo 160 ani) s-a gasit o instanta – Judecatoria Sectorului 3, care prin sentinta nr. 6624 din 11 aprilie 2012 a decis ca imobilul din Calea Calarasilor nr. 11 este al Arhiepiscopiei Romano Catolice Bucuresti (ARCB) si a dispus evacuarea ELECTRECORD SA din respectivul imobil.

Iata mai jos, in facsimil, documentul cheie pe care onorata instanta prezidata de judecatoarea Ioana Angheluta si-a fundamentat decizia, act pe care l-a calificat pompos drept “...contract de vanzare cumparare autentificat din anul 1858, ce este preferabil titlului reclamantei parate, care este un certificat de atestare a dreptului de proprietate emis in anul 2002 de o autoritate centrala a Statului roman...” - (vezi facsimil)

Da, stim ca nu va vine sa credeti, dar asa este. Un xerox care arata ca un popa pe numele sau Heruvim Nestor, povestea la 13 februarie 1858 (acum vreo 160 ani) ca la rugamintea Prea Sfinitiei Sale a fost insarcinat sa cumpere “casele cu tot cuprinsul lor din Mahalaua Sfanta Vineri ale dlui Jean Tinner...” Si pentru ca, povesteste in continuare respectivul preot, “acel zapis s-a ars...” a dat marturie prin declaratia din facsimilul prezentat mai sus, ca asa au stat lucrurile aievea. Si ca lucrurile sa para ca batute in cuie, a mai adaugat numele a doi martori (care nu semneaza cu manuta lor, ci a caror nume incomplet e scris cu manuta preotului), iar tot cu mana lui omul a adaugat mai departe un fel de autentificare a faptului ca el e cel care a scris respectivul act olograf.

Incredibil, dar adevarat, pe acest act ARCB a avut castig de cauza in 2012 la Judecatoria Sectorului 3 si, de atunci si pana in prezent, adica de peste 10 ani, dosarul se tot judeca, dupa doua casari cu trimitere la rejudecare in apel, fiind in prezent in faza de re-rejudecare a apelului pe rolul Tribunalului Bucuresti – Sectia V Civila (dosar 34899/301/2010**).

Aberatia atribuirii catre ARCB a imobilului ELECTRECORD SA, pe petecul de hartie scris de mana de Heruvim Nestor in 1858, in conditiile in care, atentie, nu exista act autentic, nici masuratori, nici identificare in teren a imobilului - “casele” fiind identificate cu sintagma “in mahalaua Sfanta Vineri” - a fost analizata in apel, in primul ciclu procesual, prin decizia civila nr. 546A din 7 mai 2014 a Tribunalului Bucuresti.

Judecatoarele Sorina Ciobotaru si Andreea Mateescu au mentionat in decizie:

“Aprecierea data de catre instanta de fond probelor administrate este una vadit gresita, intreg probatoriul administrat nefiind in masura sa conduca la ideea ca parata Arhiepiscopia Romano Catolica Bucuresti ar avea vreun drept de proprietate asupra imobilului situat in Bucuresti, str. Calea Calarasilor nr. 11, sector 3 sau ca ar fi detinut un asemenea drept de proprietate in trecut.

Astfel, singurele documente puse la dispozitia instantei sunt reprezentate de acte ce nu pot reprezenta acte translative de proprietate, pe de o parte, iar pe de alta parte nu cuprind niciun fel de identificare a imobilului, existand decat descrieri vagi.

Astfel, inscrisul intitulat Actul Heruvimului Nestor' datat 1858, in mod vadit nu este un act translativ de proprietate, ci o simpla declaratie si istorisire a unor fapte, acesta neputand fi luat in seama ca act constitutiv de drepturi, neimbracand forma vreunui document translativ de proprietate pentru a i se da un caracter de valabilitate. Mai mult, din inscrisurile pretinse a fi acte de proprietate nu reiese absolut sub nicio forma o individualizare clara a terenului care sa corespunda adresei actuale, Bucuresti, Calea Calarasilor nr. 11, sector 3, adresa exacta a acestuia, limitele proprietatii si suprafata detinuta, singura mentiune fiind aceea referitoare la terenuri situate 'in mahalaua Sfanta Vineri', care in prezent corespunde unei suprafete extrem de mari ce acopera cateva cartiere bucurestene actuale, si care oricum nu este mentionata ca fiind trecuta in proprietatea paratei printr-un act valabil...” - (vezi facsimil)

Ca un facut, noii experti desemnati de instanta forteaza in continuare pe actele din 1858

In prezent, litigiul dintre ELECTRECORD SA si ARCB se afla in faza de apel, in al treilea ciclu procesual, iar instanta a dispus numirea unor noi experti cu obiective precise. Prin Incheierea Tribunalului Bucuresti – Sectia V civila, din 6 iunie 2022, judecatoarele Elena Panaite Jitianu si Gabriela Rasnoveanu au dispus in dosarul 34899/301/2010 urmatoarele obiective ale expertizei:

“- identificarea imobilului ce face obiectul litigiului in raport de toate inscrisurile invocate de parti in dovedirea dreptului de proprietate si a intinderii acestuia, urmand ca identificarea si reprezentarea grafica sa tina seama de aceste inscrisuri, precum si de documentatiile cadastrale si inscrisurile ce au stat la baza acestora cat si de raportul de expertiza efectuat la nivelul anului 2002 in dosarul de revendicare, inclusiv documentatia cadastrala si toate inscrisurile din dosarul cadastral pentru imobilul situat in Bucuresti, str. Balcesti nr. 5, sector 3.

- reprezentarea grafica a suprafetelor de teren detinute in proprietate de fiecare parte, cu referire la actele de proprietate in baza carora au fost identificate aceste suprafete (...)

Va dispune emiterea unei adrese catre comisia de experti pentru efectuarea raportului de expertiza, avizat de catre Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara, cu obiectivele stabilite cu mentiunea de a efectua masuratorile, rezultatul verificarilor din teren urmand a fi indicate...

Raportul de expertiza astfel intocmit va fi suspus avizarii Oficiului de Cadastru si Publicitate Imobiliara.”

Lumea Justitiei a intrat in posesia raportului de expertiza - pe care nu il publicam inca - dar precizam ca avem convingerea ferma ca raportul nu indeplineste defel cerintele trasate de instanta. Dimpotriva, pedaleaza din nou pe actele din 1858 – calificate simple povesti fara valoare probanta de prima instanta de apel - fara a indica sub nicio forma vreun act de proprietate valabil al ARCB, desi instanta a solicitat expres realizarea expertizei in raport de actele de proprietate. De asemenea, nu s-a respectat dispozitia instantei ca raportul de expertiza sa fie supus avizarii Oficiului de Cadastru. Mai mult, folosind o sentinta mai veche a ARCB care nu e opozabila in acest proces si care vizeaza alt imobil, expertii au pretins ca un imobil alaturat s-ar suprapune peste imobilul ELECTRECORD SA, desi au recunoscut ca nici macar nu au intrat in cladire sa verifice. Pentru ca, vezi Doamne, nu au venit cei de la ARCB cu cheile!!!

Opinam ca pentru imobilul din Calea Calarasilor nr. 11 nu exista niciun act de proprietate valabil in favoarea ARCB, pentru cele pe care le vom arata in continuare.

Ca expertii sa fi putut ajunge la la concluzia ca niste foi de hartie din 1858 care contin simple povesti despre aventura unui popa romano-catolic de acum 100 de ani de a cumpara niste case in Mahalaua Sfanta Vineri si pana la a ajunge sa spui ca o proprietate alaturata a ARCB (obtinuta prin mijloace similare, printr-o sentinta neopozabila) s-ar suprapune peste imobilul detinut de Electrecord SA, acestia ar fi trebuit sa detina si sa mentioneze un sir de acte de proprietate, care sa dovedeasca intregul istoric al trecerii imobilului Electrecord SA de la un proprietar la altul, incepand cu data “actului Heruvimului Nestor” - 13 februarie 1858 – si pana in prezent. Ceea ce  nu exista la dosar.

Ca niste experti - insarcinati de TMB prin Incheierea din 6 iunie 2022 sa stabileasca suprafata si dreptul asupra unei proprietati “in raport de toate inscrisurile invocate de parti in dovedirea dreptului de proprietate” - sa afirme ca niste case neidentificate din Mahalaua Sfanta Vineri s-ar suprapune peste imobilul detinut de Electrecord, consideram ca asemenea concluzie care ar trebui sa faca musai obiectul unor cercetari penale temeinice, la care nu este exclus sa se ajunga.

Unde este actul de proprietate al ARCB?

Faptul ca cei trei experti desemnati de instanta au scos din burta concluzia unei “suprapuneri”, rezulta cu certitudine din faptul ca din referirile despre imobilul "analizat" de vajnicii experti lipsesc cu desavarsire orice referiri la:

- actul de proprietate al ARCB asupra cladirii - piesa de bolta a intregului caz;

- actul de nationalizare prin care statul ar fi deposedat vreodata ARCB de imobilul din Calea Calarasilor nr. 11; existenta vreunui proces verbal prin care ARCB sa i se fi confiscat vreo cladire de la acea adresa; 

- expertii ignora orice referire la inregistrarile oficiale din arhivele nationale ale Camerei de Comert si Industrie, care prin Deciziunea nr. 380/5 mai 1939 l-a autorizat pe numitul Francisc Bihari, in calitate de proprietar si domiciliat in Calea Calarasilor nr. 11 sa exercite comertul cinematografic cu emblema Cinematograful “Tomis”, inmatriculat sub nr. 106 din 12 mai 1939; in data de 27 mai 1942, cu cererea nr. 1015138, Francisc Bihari a solicitat radierea firmei Tomis de la sediul din Calea Calarasilor nr. 11 (este evident cata vreme in imobilul din Calea Calarasilor nr. 11 a functionat Cinematograful Tomis in perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial, nici vorba de prezenta acolo a ARCB) - (vezi facsimile)

- expertii omit sa mentioneze si existenta Decretului nr. 303/3 noiembrie 1948 pentru nationalizarea industriei cinematografice, act public din legislatia Romaniei, prin care Cinematograful Tomis, din Calea Calarasilor nr. 11, a fost nationalizat de statul roman, care a prevazut la art. 12 din decret acordarea de despagubiri banesti proprietarilor; o simpla lecturare a Decretului nr. 303/1948 releva in anexa cu zeci de cinematografe nationalizate si nationalizarea Cinematografului Tomis din Bucuresti; pai daca la adresa a functionat ani in sir Cinematograful Tomis, unde era oare Arhiepiscopia???

Mai mult, parca intr-un dispret fata de parti si instanta, in expertiza se indica ca “dovada” si un act care, au pretins cei trei experti, poate fi descarcat de pe site-ul ideiurbane.ro – act de negasit de avocatii care l-au cautat. Oare instanta e  obligata sa caute ce spun expertii, cand legea ii obliga pe acestia sa vina cu toate dovezile...

Lumea Justitiei va reveni, cu noi dezvaluri pe acest caz, care ameninta falimentarea unei institutii de traditii a culturii nationale, si care miroase de la o posta a vanatoare de imobile prin orice mijloace.

(va urma)