Curtea de Justitie a Uniunii Europene de la Luxemburg va stabili daca judecatorii CAB Camelia Bogdan si Mihai Alexandru Mihalcea, care au decis in data de 8 august 2014 condamnarea fondatorului Partidului Conservator, Dan Voiculescu, la 10 ani de inchisoare, au aplicat corect legislatia in domeniu atunci cand au dispus masura sechestrului asigurator si a confiscarii bunurilor apartinand inculpatilor din dosar, dar si tertilor care nu aveau calitate in proces. Reprezentantii CJUE vor raspunde practic unor intrebari clarificatoare prin care se va stabili legalitatea si temeincia deciziei prin care judecatorii Bogdan si Mihalcea au decis sa instituie sechestru asupra unor bunuri care nu aveau legatura cu cauza si nici nu se aflau in proprietatea vreunui inculpat.

Concret, Ombudsmanul European, organismul care examineaza plangerile legate de organizarea defectuoasa a institutiilor din Europa, a inaintat Curtii de Justitie de la Luxemburg o petitie care are ca obiect procedura speciala de depunere de intrebari preliminarii cu privire la dosarul de privatizare al Institutului de Cercetari Alimentare, cunoscut si ca dosarul “Telepatia”.

Demersul Ombudsmanului European il succede pe cel al avocatei Maria Vasii, aparatoarea lui Dan Voiculescu in dosarul “Telepatia” finalizat in 8 august 2014 la CAB, si isi gaseste justificarea in faptul ca instanta a decis in timpul judecatii sa respinga cererea de depunere de intrebari preliminarii formulata de avocata, desi aceasta era fundamentata pe faptul ca trebuia stabilit, printre altele, daca se poate extinde sechestru sau confiscarea asupra unor bunuri care apartin dobanditorilor de buna credinta sau tertilor care nu sunt parte in proces.

Din informatiile pe care le detinem, refuzul Cameliei Bogdan de a admite o astfel de cerere, desi potrivit Tratatului de la Lisabona era obligata sa sesizeze forurile europene in vederea declansarii unor verificari, va da nastere unei actiuni directe indreptate impotriva Statului roman, in care se va reclama neindeplinirea obligatiei de interpretarea a Dreptului conform cu legislatia Uniunii Europene.

Camelia Bogdan nu a tinut cont, din nou, de prevederile Tratatului de la Lisabona

Astfel, potrivit cererii de intrebarii preliminarii formulata de Dan Voiculescu, fiicele acestuia Camelia si Corina Voiculescu, Sandu Jean Catalin si GRIVCO S.A. inaintata Curtii de Apel Bucuresti si ajunsa pe masa reprezentantilor CJUE, ca urmare a demersului Ombudsmanului European este necesar sa fie lamurita norma de drept comunicata pe care s-a fundamentat decizia judecatorului de luare a masurii asiguratorii si sa fie clarificata si problema masurii sechestrului asigurator. Cererea depusa la CAB a fost respinsa, desi conform legislatiei, judecatoarea era obligata sa o aprobe, in vederea garantarii dreptului la un proces echitabil, dat fiind ca decizia nu mai putea fi atacata in instanta ulterior:

“Imi intemeiez prezenta cerere pe dispozitiile art. 234 alin. 3 din Tratatul de Constituire a Comunitatii Europene, ratificat de Romania prin Legea nr. 13/2008 – publicat in Monitorul Oficial nr.107/12 februarie 2008, cu referire la art. 13 CEDO, art. 4 Decizia Cadru 2005/212/JAI, fata de dispozitiile instantei privind contestarea instituirii masurilor asiguratorii, contestarea procedurii de aducere la indeplinire a masurilor asiguratorii, precum si procedura confiscarii bunurilor socotite a fi ‘produs al infractiunii’.

Intelegem sa promovam procedura speciala a depunerii intrebarilor preliminarii pentru ca norma din dreptul comunitar (pe care s-a fundamentat decizia judecatorului de luare a masurii asiguratorii) sa fie lamurita de catre Curtea de Justitie a Comunitatii Europene de la Luxembourg, inainte ca judecatorul national sa se pronunte in prezenta cauza asupra contestatiilor privind masura sechestrului asigurator.

Instanta este obligate sa sesizeze Curtea, deoarece invocam prezenta procedura in fata unei instante nationale ale carei decizii nu sunt supuse vreunei cai de atac potrivit dreptului intern, fiind aplicabile prevederile art. 267 din Tratatul de Constituire a Uniunii Europene.

Solicitam a se avea in vedere si imprejurarea ca refuzul de a sesiza Curtea imbraca forma incalcarii prevederilor Tratatului de la Lisabona.

Apreciez ca se impune trimiterea de intrebari preliminare catre Curtea de Justitie a Uniunii Europene pentru a se pronunta cu titlu preliminar cu privire la interpretarea urmatoarelor norme legale din dreptul comunitar pe care s-a fundamentat decizia instantei de luare a masurii asiguratorii. (…)

Potrivit regulamentului de sesizare a Curtii, va rog sa observati ca in situatia in care intr-o cauza pendinte aflata in fata unei jurisdictii nationale, atat trimiterea intrebarilor preliminarii cat si judecarea si pronuntarea hotararii catre Curte se va face in cel mai scurt timp, fiind cazul unei judecatii in materie penala.

La solutionara acestei cereri de sesizare a Curtii sa aveti in vedere urmatoarele aspecte:

Procedura intrebarilor preliminare indeplineste functia de instrument care asigura interpretarea unitara a dreptului uniunii, respectiv aplicarea uniforma a cestuia de catre jurisdictiile statelor membre.

Utilizarea acestei proceduri in prezenta cauza se impune pentru a elimina riscul de a se interpreta gresit sau de a fi sfidat dreptul Uniunii.

Potrivit regulamentului Curtii prin intermediul intrebarilor preliminarii este compensata posibilitatea limitata a particularilor persoane fizice dintr-un stat membru de a initia o actiune in fata Curtii de Justitie.

In acest context intelegem sa uzam de procedura intrebarilor preliminare pentru a obtine lamurirea garantiei de acces la un proces corect in conformitate cu prevederile art. 6 CEDO si Articolul 67.

Solicit instantei de apel suspendarea judecarii cauzei, trimiterea prezentelor intrebari preliminare catre curte si suspendarea prezentei judecati pana la primirea raspunsului din partea Curtii de Justitie”.

CAB trebuia sa pronunte o hotararea definitiva, doar dupa ce CJUE raspundea intrebarilor preliminarii ridicate de aparatorii lui Dan Voiculescu

In cazul in care cererea depusa la CAB ar fi fost admisa, era necesar ca reprezentantii CJUE sa solutioneze intrebarile preliminarii referitoare la cauza “Telepatia”, şi abia apoi Curtea e Apel sa poata pronunta o solutie definitiva. Acest lucru nu s-a intamplat insa, motiv pentru care Ombudsmanul European, a dus la indeplinire procedura pe care trebuia sa o indeplineasca judecatoarea Bogdan si a inaintat CJUE spre solutionare cererea de intrebarii preliminarii.

Potrivit documentului, una dintre intrebari are la baza Decizia Cadru 2005/212/JAI a Consiliului, din 24 februarie 2005, privind confiscarea produselor, a instrumentelor si a bunurilor avand legatura cu infractiunea, in care se specifica faptul ca “produs inseamna orice avantaj economic obtinut din infractiune”, sau ca prin confiscare se intelege “o pedeapsa sau o masura dispusa de o instanta in urma unei proceduri in legatura cu o infractiune sau infractiuni”.

Mai exact, in cererea depusa la CAB prin care se solicita sesizarea CJUE, avocata Maria Vasii ridica o serie de intrebari referitoare la interpretarea deciziei Cadru, mai exact a prevederilor art. 1, 3, 4 si 5:

-“obtinut din infractiune” include si bunurile ce se gasesc in posesia dobanditorilor de buna credinta?

-“masura dispusa de o instanta in urma unei proceduri in legatura cu o infractiune sau infractiuni” presupune confiscarea ca o pedeapsa sau masura ce se aplica numai fata de persoana ce a facut obiectul investigatiei in urma unei procedure in legatura cu o infractiune?

-“o persoana condamnata” conduce spre luarea unor masuri de confiscare/indisponibilizare dupa parcurgerea procedurilor judiciare de judecata? In baza unei hotarari definitive?

-“pentru a-l deposeda pe autor de respectivele bunuri” stabileste cadrul exclusiv de raportare a masurii confiscarii/indisponibilizarii la calitatea de autor al infractiunii ce a facut obiect al investigatiei penale pendinte?

-“cai de atac efective” inseamna dreptul la o jurisdictie superioara instantei care dispune masura?

-masurile de sechestru luate in vederea asigurarii confiscarii nu incalca grav prezumtia de nevinovatie?

-obligatia de a proba caracterul licit al dobandirii bunului nu incalca grav prezumtia de legalitate si principiul securitatii juridice cu privire la dobandirea e buna credinta a unor bunuri mobile prin acte juridice civile ce au intrat in circuitul civil?

In documentul pe care CAB trebuia sa il inainteze CJUE, dar transmis in cele din urma de catre Ombudsmanul European s-au ridicat o serie de intrebari si pe baza recomandarii 30 TAFT – mentionata de catre instanta in hotararea prin care s-a luat masura sechestrului, a recomandarii FATF 30 referitoare la spalarea banilor si confiscarea sau confiscarea si masurile asiguratorii, dar si a directive 2005/60/CE a Parlamentului European si a Consiliului,din 26 octombrie 2005, privind utilizarea sistemului financiar in scopul spalarii banilor si finantarii terorismului:

-“this should include cases where the associated predicate offence occurs outside their jurisdictions” permite judecatorului unei cauze pendinte sa extinda investigatiile asupra dobanditorilor de buna credinta ce nu sunt parti in cauza pendinte, nefiind persoane acuzate si parte in procedura judiciara penala in curs?

-“countries should also make use, when necessary, of permanent temporary multi-disciplinary groups specialised in financial or asset investigations” autorizeaza judecatorul cauzei sa apeleze la investigatii paralele pentru determinarea existentei si naturii licite/ilicite a bunurilor tertelor persoane ce nu sunt parte la procedura penala pendinte inainte de finalizarea procesului penal in curs?

-notiunea “fara a prejudicia drepturile unei terte parti de buna credinta” exclude posibilitatea ca masurile asiguratorii sa fie luate impotriva unei persoane ce nu este acuzata in procesul penal pendinte?

-alocutiunea “fara sa necesite o condamnarea penala” include dreptul judecatorului unei cauze penale pendinte sa ia masura sechestrului/confiscarii impotriva tertilor dobanditori de buna credinta ce nu sunt parti acuzate de vreo infractiune in cauza pendinte?

-“sa ceara unui infractor sa demonstreze originea legala a proprietatii pretense a fi pasibila de confiscare” inseamna ca aceasta ipoteze privind obligatia de a proba originea legala a proprietatii priveste doar persoana acuzata: tertele parti ce nu sunt judecata in cauza pendinte pot fi chemate in procesul penal sa probeze dobandirea licita a unor bunuri?