Dacă ar trebui să continui, cu sinceritate, dragii mei cititori Luju, enumerarea din titlul kilometric (nu-mi place, căci, am credinţa că îmi curge, totuşi, prin vene, rigorile scrierii academice de care mă lovesc și titlurile bune, deh!) ar trebui să vă mărturisesc că nu-l iubesc nici pe februarie.

Și pentru că m-ați prins cu mărturisirea, dragii mei dragi, eu iubesc lunile din calendar doar de la martie încolo...

Între noi, fie-mi spus, pe februarie de anul ăsta chiar l-am "halit" puțin, dar asta vă voi dezvălui în următoarea întâlnire... când mă veți prinde cu garda jos... adică, cu inima pe pământ şi când vă invit să o cunoaşteţi pe regina inimii mele!

Da, da, ați citit bine! Orice inimă are un rege şi o regină, care tronează cu supremaţie! Iar pentru mine, a fost un „coup de foudre”.

 Dar cum s-a întâmplat, vă spun data viitoare...

Revenind, prima parte a titlului vă livrează ceva promis de mine la finalele editorialului lunii decembrie de anul trecut ...  promisiunea de a reveni în pagina mea dragă „Lumea Justiţiei” cu editorialul *Eu nu iubesc ianuarie*.

Titlul, o fi el extraordinar (pentru a vă „păcăli” să faceți click pe articol),  însă m-a lăsat fără subiect.

Un colț de gând al meu, ce mă chinuia din toamna anului trecut, se fixase (cu stăruință) pe persoana unui magistrat.

Simt că vă întrebați care, dar ... it's my secret!

Masculinul folosit păstrează în tăcere și genul şi calitatea magistratului meu. De altfel, un om măreț.

Deși m-am legat puternic cu inima de subiect și chiar îl pregătisem printre file de dosar și proiectele mele scrise, lipsa acordului dragului meu coleg/colegă (etica mea luând în calcul, ca element vital, acordul exprimat) m-a făcut să rămân fără el, fără subiect și, implicit, fără conținutul editorialului promis.

Gândul a mușcat din mine până astăzi, căci ...  ce-ar mai rămâne din noi cu o promisiunea făcută și neîndeplinită. Și reperul aceasta principial, de nobleţe, a stat înfipt prin colțurile inimii mele...

Aici, mă opresc să vă spun că eu promovez conceptul de *inimă odihnită*, un fel de inimă caldă, nesupusă turbulențelor în vremuri (ne)așezate cum trebuie.

Și, tot astăzi, inima fiecărui dintre noi „se odihnește” lângă femeia de alături, indiferent ce nume măreț poartă: mamă, iubită, prietenă, soție, profesoară, pedagog, amică....

Pe vremea mea, 8 martie era Ziua Mamelor ! Sistemul de atunci proteja puternic celula *familie*!

Și, poate, primul meu gând de recunoștință se îndreaptă spre mamele noastre.

Gândul lu' fi-miu a venit mai greu, nefiind un copil emoțional.

      - Știi ce zi e astăzi?

      - 8, îmi răspunde.

Am uitat să vă spun că bucata mea de om de acasă este un fel de „guru” al familiei. Stâlpul meu de înțelepciune, când alerg după sfaturi.

      - Bine, zic, care 8? decembrie, mai ?

     - Hai! La mulți ani!

Primesc, într-un sfârșit urarea smulsă de la fiu-miu cu inima de fier, cum îl alint eu (materialist, de altfel, ca mă-sa), cu care anul acesta voi sta în așteptare la Poarta Destinului!

Dar, noi, mamele, tot mame suntem, chiar de n-om mai fi în viață. Ne vom căuta pruncii prin nopți, prin ploi, prin gânduri și le vom aduce iubire și speranță.

Și vom învăța să ne tragem puterea şi din tăcerile lor. Iubirile pentru copii rămân atașate de inimă o viaţă întreagă (afirmaţie pe care o furai, că ştiţi, mă pricep la asta, da nu-mi amintesc de la cine ... vârsta ...).

           - Excelezi, ca părinte, pe un singur segment (n.a. financiar), îmi spune mereu prințul meu de acasă, acum plecat încet pe drumul maturității ...

           - Tu m-ai ales, îi răspund, căci trebuie să-i fac cumva față, băgându-i sub nas teoria yoghină Kundalini potrivit cu care sufletul copilului este cel care își alege mama la naștere.

        - Dacă te gândești că ţi-ar fi fost mai bine cu alți părinți, să știi că ai ales să vii în legătură karmică și că m-ai recunoscut. Dar, am un plan de evoluție pentru noi, îl liniștesc eu mereu.

 Însă, mamele își iubesc copiii până închid ochii și pentru noi, mame şi taţi ei sunt ancora noastră....

      - Să ne îmbrăcăm ca boschetarii, cum zice Bordea, îi propun eu ...

       Nu-și face griji niciodată că nu i-aș urma sfaturile.

     -  Hai, să-ți spun pe cine am cunoscut, îi spun entuziasmată de o femeie minunată din viața mea, povestindu-i toate cele ...

       - Ești bisexuală, vine și „verdictul” copilului meu, căci am uitat să vă spun că și acționează verbal pe sistem „chirurgical". Taie și pleacă!

     - Nu mă înnebuni! Bisexuală este mă-ta, îi răspund, adeptă fiind a propriului meu parenting. Ups! Mă-ta sunt eu! frustrată că nu pot folosi o înjurătură sănătoasă care m-ar fi salvat de 3 luni de terapie la psiholog ...

     - Bine, ești bipolară !

      - Eeee  ... așa mai merge, zic, că bipolaritarea n-o fi, în rădăcinile ei, adânci, total negativă, gândesc eu cu voce tare...

La mulți ani, dragi mame, oriunde v-a prins această zi!

Mama mea mă privește de acum de pe un colț de stea.

    - Mamă, ți-am simțit protecția în aceste luni! Și acolo, unde ești acum, ai atâta putere asupra mea ...

La mulți ani, minunate Doamne ale dreptului din toate profesiile juridice! Astăzi, v-ați oprit o clipă pentru sărbătoare!

Iar bărbații din viețile noastre să-și fi făcut datoria de prețuire față de noi! Bine, şi cei din vieţile altora ... că, deh, aşa sunt timpurile! Glumesc, doamnele mele cu simţ al umorului fin şi ridicat!

Altfel, ar trebui să pun întrebarea (din zona influence): Unde ne sunt bărbații?

- Matale, ce aștepți? Îl întreb și pe al meu ...

Veni cu 3 zambile (în 3 ghivece diferite, să ne fie clar!), frumoase tare de altfel ... 

Dar, zona mea de imensă valorizare este la casele de marcat:

 - Bună ! Cum plătești? Cash sau card ?

Eu, către tânărul casier (invariabil, tânăr, mereu, că aleg casele de marcat fix pe acest criteriu):

- Astăzi, cash, răspund tare ... și continui în gând: nu s-a prins de vârstă ... sunt tare!

Cobor de pe piedestalul pe care mă cocoț singură, când mă plimb cu metroul:

- Poftiți, luați loc, vă rog ... invitația unui tânăr şarmant, chip desăvârșit și atletic ...

- Mulțumesc! Frumos gest!

- Pentru puțin! Sărut  - mâna!

-   Ăsta s-a prins, zic, dezamăgită de reperul salut care mi-a fixat vârsta ... da, asta e! Cafea să beau cu Tutankhamon n-am prins ....

Așa iubesc bărbații!

Una peste alta, dragele mele frumoase, să treceți primăvara cu o inimă liniștită! Să avem demnitatea de a trăi orice tip de emoție ne-ar încerca, de orice nivel!

Noi nu suntem bune! Noi suntem „great” (replica lui Demi Moore din filmul Charlie s Angels)! 

Și am confiscat pentru noi primăvara !

Nu sfârșesc, fără mulțumirile inimii mele! Îmi hrănesc inima din toate mesajele şi gândurile uriaşe în conţinut de apreciere care ajung la mine!

Închei, cu melodia din titlul editorialului de astăzi:

"First Be A WOMAN" a minunatei Gloria Gaynor, pe care, vă rog, să o ascultaţi 3 minute în această seară!

Ne revedem către final de martie cu regina (tânără) a inimii mele!