Avocata Gabriela Ghita - fost Procuror General adjunct al Romaniei (foto) are propria sa opinie juridica cu privire la mai multe aspecte de procedura trecute cu vederea in cazul arestarii omului de afaceri Sorin Ovidiu Vantu. Avocatul Gabriela Ghita a comentat modul in care trebuie inteleasa comiterea infractiunii de favorizare a infractorului, din punctul de vedere al unui procuror.

“Art. 246 Cod Penal referitor la Favorizarea infractorului prevede:
Ajutorul dat unui infractor fara o intelegere stabilita inainte sau in timpul savarsirii infractiunii, pentru a ingreuia sau zadarnici urmarirea penala, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infractiunii, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 7 ani. Pedeapsa aplicata favorizatorului nu poate fi mai mare decat pedeapsa prevazuta de lege pentru autor. Favorizarea savarsita de sot sau de o ruda apropiata nu se pedepseste.

Problema trebuie raportata la circumstantele reale ale cauzei, trecem peste aspectele de fond.

Din moment ce un organism al statului - Ministerul de Externe a avut cunostinta din anul 2001 de locul unde se afla Popa Nicolae, atunci neexecutarea pedepsei se datoreaza, strict si exclusiv, pasivitatii statului, ale carui organe aveau obligatii de rezultat. Ori, organele statului nu au dovedit nici macar o minima diligenta pentru a-l aduce in tara, asa cum s-a intamplat cu altii. Numai daca Sorin Ovidiu Vantu ar fi determinat cumva pasivitatea organelor statului, atunci ar fi fost vinovat, dar si atunci vinovatia sa ar fi fost subsidiara vinovatiei functionarilor care s-ar fi lasat corupti.

Pe de alta parte, de la data darii in urmarire generala si prin Interpol, neexecutarea pedepsei nu era cauzata de actiunile lui Sorin Ovidiu Vantu, ci deficientelor de comunicare sau unor erori de formulare a cererii sau de colaborare a Indoneziei – dar in nici un caz lui Sorin Ovidiu Vantu ori altei persoane particulare. Tot la fel s-a intamplat mai ales dupa ce s-a formulat cererea de extradare catre Indonezia, orice ar mai fi facut Sorin Ovidiu Vantu sau altcineva, nu se mai poate sustine ca Nicolae Popa ar mai fi putut fi favorizat, deoarece aducerea sa in tara nu mai putea fi influentata de o persoana particulara care, chiar daca aceasta ar fi vrut.

Asa ca, daca – teoretic si in abstract – pana la momentul formularii cererii de extradare, s-ar fi putut vorbi de o favorizare consumata, cu un rezultat inexistent, dupa data formularii cererii de extradare catre Indonezia, favorizarea ar fi fost inexistenta, la fel si orice pericol pe care l-ar fi reprezentat Sorin Ovidiu Vantu. De aceea, daca pana la acea data, ar fi existat o forma de pericol, dupa aceasta data nu se mai poate vorbi nici macar de pericolul social inerent oricarei infractiuni, cu atat mai putin de pericol pentru ordinea publica, aspect obligatoriu pentru admisibilitatea cererii de arestare preventiva. Pe de alta parte, intrebarea este de ce interceptarile s-au facut pe Legea sigurantei nationale, cat timp era inceputa urmarirea penala, deoarece chiar CEDO in hotararea D. Popescu vs. Romania, a aratat ca legea este neconforma Conventiei, si cat timp Sorin Ovidiu Vantu nu s-a facut vinovat de infractiuni la siguranta nationala? Dar, pana acum, nimeni nu a adus in discutie legalitatea interceptarilor, sub aspectul existentei autorizarilor prevazute de lege si sub aspectele din materialul meu publicat pe www.lumeajustitiei.ro” (vezi rubrica avocati/cazul avocatului)