Ce poate fi mai sfant decat libertatea? Cel putin noua, romanilor, ni se repeta acest lucru ori de cate ori se vorbeste despre revolutie, despre jertfa tinerilor din anul de gratie 1989 pentru ca noi sa ne bucuram de acest dar divin.

Revolutia nu a fost despre frig sau foame, ca ne lipseau anumite lucruri de import, ca nu aveam banane, whisky, droguri si filme porno si nu ne puteam umple burtile pana la refuz la vreun all inclusive din afara, revolutia a fost despre redobandirea libertatii!

Oare papusa mai simte cand papusarul trage de ate, sau i se pare ca a fost ideea ei sa ridice mana, sa mearga intr-o anumita directie, sa danseze dupa cum i se canta?

Daca repeti un lucru de suficient de multe ori, astfel incat toata lumea sa il stie, el pare adevarat si nimeni nu se mai oboseste ca verifice daca intr-adevar reflecta adevarul.

Din punctul meu de vedere, libertatea e ca sarea. Fara ea, mancarea nu are gust. Dar pusa in exces, devine imposibil de mancat.

Nimic nu a fost mai prost inteles in anii de dupa revolutie decat conceptul de ”libertate”. In esenta, omul de rand a inteles ca daca este libertate poti sa faci ce vrei. Ca urmare, nu mai exista reguli, autoritate, morala, lege, totul este permis! Neascultarea, sfidarea, impotrivirea au fost considerate mari virtuti si cultivate, iar acum ne ”bucuram” de roadele pe care le dau.

Da. Libertatea este un dar divin, iar ce da Dumnezeu nu poate fi luat. Este dreptul de a alege dintre mai multe optiuni, urmand a suporta si rezultatul alegerii facute. Ca urmare, niciodata nu esti lipsit de liberate, pentru ca intotdeauna ai avut posibilitatea de a alege. Nu exista ”nu am de ales”! Intotdeauna ai de ales, doar ca celelalte optiuni nu ti se par corecte, in functie de rezultatul pe care doresti sa il obtii, sau nu vezi toate optiunile.

Cum zicea o reclama, cand esti mic, faci tot ce vrei! Daca vrei, poti sa uzi si canapeaua! Ia incearca sa faci acelasi lucru la 20 de ani! Teoretic poti sa o faci, ai aceasta libertate. Doar ca vei fi imediat catalogat ca un mare nesimtit si eventual dat pe usa afara fara drept de apel!

Ca urmare, educatia este o mare restrangere a libertatii! Ea vrea sa iti elimine din toata sfera de optiuni pe care o ai pe acelea pe care le considera rele, gresite, urate, neproductive, cu un efect neplacut fata de ceilalti din jurul tau, etc.

Dintr-o data ti se spune: spala-te, ca puti, fa la olita sau in locul special amenajat, nu unde te taie prin parcul public, sau pe gardul vecinului, arunca la gunoi, nu peste tot, nu scoate diverse sunete in public, pe motiv ca sunt anatomice, nu-ti lipi mucii pe perete, nu clefai guma in anumite contexte si mai ales nu o lipi sub tablia mesei, sau in parul cuiva, etc. Tot felul de limite!

Despre reguli de buna purtare s-au scris carti intregi, dar cine sa le citeasca si mai ales de ce le-ar asculta? De ce sa sufere cineva o restrangere a unui drept, de dragul celor din jur?! Doar e libertate!

Scoala este a doua mare restrangere a libertatii! Pentru ca i se cere unei persoane sa stea tintuita pe un scaun ore intregi si sa asculte lucruri complicate si care, in cea mai mare parte nu o intereseaza, in loc sa faca ceva mult mai placut si mai amuzant, cum ar fi sa vada filmulete pe Youtube.

Disciplina, munca, organizarea, toate sunt restrangeri ale dreptului natural de a fi haotic, lenes si fara niciun stapan, aspecte pe care le-am redenumit intr-un mod flatant, dreptul de a fi liber, flexibil si creativ!

Despre lege, ce sa mai vorbim! Unde te uiti, doar limitari si pedepse! Pai de ce sa nu poti sa-l injuri, sa-i tragi vreo doua scatoalce sau un par in cap celui care te deranjeaza? Doar e libertate! Si asa se intampla peste tot, e normal! Ia uitati-va la filmele la moda, sau la jocurile pe cale le joaca copiii nostri zi lumina: te supara careva, scoti cutitul, ghioaga, pistolul sau ce ai la indemana si rezolvi problema!

Serios vorbind, am ajuns o societate fara frane. Iar franele traditionale erau frica si rusinea. Frica de pedeapsa lui Dumnezeu, sau a legii, de ce o sa spuna lumea daca faci ceva urat, dorinta sa nu te faci de ras in societate, sa nu iti superi parintii, profesorii cu un comportament nepotrivit, jignitor, etc.

Sunt de acord ca educatia prin frica si prin sanctiune nu era cea mai buna forma de educatie, dar pe multi ii inspira sa faca ceea ce trebuie! De frica unor rigle la palma iti venea mai usor cheful sa iti faci temele! De frica amenzii sau a pedepsei, respecti regula! Asa e in orice societate primitiva.

Intr-o societate evoluata, nu frica te face sa te supui unor reguli sau cerinte, ci constientizarea faptul ca aceasta este alegerea corecta, pentru a ajunge la niste rezultate favorabile, in acord cu valorile la care vrei sa ajungi. Educatia pune accent pe responsabilitate si respect fata de ceilalti. Nu inveti nici pentru a-i face placere profesorului, nici de frica, nici pentru note mari, inveti pentru ca vrei sa te dezvolti, sa devii o persoana competenta intr-un anumit domeniu. La noi, multi tineri vaneaza doar diploma, notele mari, iar cunostintele si abilitatile sunt pe planul al doilea. Efectul se vede cu ochiul liber. Suntem plini de licentiati si doctori care nu au nici cunostintele de baza din domeniul respectiv. 

Dar nu asta este cel mai rau. Societatea noastra putin evoluata si fara frane crede ca i se cuvine totul si nu trebuie sa dea nimic in schimb. Ca urmare, toleranta la frustrare a devenit din ce in ce mai mica, rabdarea e pe cale de disparitie, vrem totul acum si devenim nervosi si agresivi daca nu primim. Fereasca Dumnezeu sa ne stea cineva in cale atunci!

Nu am obiceiul sa ma uit la stiri, dar fara sa vrei auzi cum un avocat isi arunca pe geam iubita insarcinata. Oare problema acestui om era ca nu stia Codul penal si care este pedeapsa pentru omor? Ce efect real are cresterea pedepselor intr-o societate careia nu ii este frica de pedeapsa?

Un elev isi bate diriginta pana o baga in spital, un altul isi injunghie profesorul, un salariat oarecare isi injunghie colega de serviciu pentru ca s-a saturat sa fie jignit, in sensul ca nu munceste asa cum trebuie, un politist face trafic de droguri, altul violeaza minorele din scoala pe care trebuia sa o supravegheze, sunt doar cateva exemple de lipsa a franelor, a libertatii absolutizate.

Oare cenzura comunista nu avea si ea partile ei bune? Oare chiar e necesar sa vedem peste tot si sa auzim despre tot felul de orori, care sa ne dea ideea ca aceasta este normalitatea? Chiar e necesar ca ai nostri copii sa fie expusi de la varste fragede la limbajul ”liber” si fara perdea pe care il utilizeaza cei care fac filme, versuri pentru melodii, carti, jocuri, etc? La tot felul de scene violente, de umilinta, agresivitate, perversiune? Si totul in numele sfintei libertati?

Ne nastem ca niste bolovani din care parintii, scoala, mediul, societatea sculpteaza ingeri, demoni, sau de cele mai multe ori ceva nedefinit intre. Poate ar trebui sa fim mai atenti cand ne alegem sculptorii! Sau, avem libertatea sa ramanem niste bolovani!