Fost procuror general adjunct al PNA, Adrian Horia Miclescu (foto - actualmente avocat) este una dintre persoanele care a infiintat practic parchetul anticoruptie din momentul fondarii acestuia in 1 septembrie 2002. In perioada septembrie 2002 – mai 2004, Horia Miclescu a fost adjunct al Sectiei I de combatere a coruptiei, dupa care a fost adjunctul fostului procuror general al PNA Ioan Amarie. Sub bageta lui Horia Miclescu s-au instrumentat cele mai importante dosare de coruptie ale PNA, printre care si „Dosarul Flota”. Astazi, cand subiectul DNA este cap de afis, Adrian Horia Miclescu face dezvaluri senzationale despre activitatea mai putin cunoscuta a parchetului anticoruptie, din calitatea sa de fost sef al PNA, dar si de avocat al unor magistrati cercetati in prezent de DNA. Iata partea a doua a interviului realizat cu domnia sa:

(continuare din editia din 6 septembrie 2012)

Foarte multe persoane acuza faptul ca in ultimii sapte ani, DNA a caror sefi au fost pusi pe linia Monica Macovei – Traian Basescu au ingropat mai toate dosarele cu lideri PDL, dand prioritate numai dosarelor cu adversari politice. Ce stiti despre ingroparea unor asemenea dosare?

Raspunsul meu este nuantat pentru ca am activat in asa-zisul DNA dupa data de 9 august 2005 doar din punct de vedere formal, neavand niciun dosar repartizat sau vreo lucrare pana la momentul 1 decembrie 2005, cand m-am transferat la cerere la PCAB. Pot insa sa va spun ca in perioada 2002 – 2005, pana la destituirea mea din functia de procuror general adjunct al PNA, la Sectia I pe care am coordonat-o, raportat la asa-zisul criteriu politic al subiectilor cercetati a fost in proportie covarsitoare pe zona PSD. Acest lucru nu a fost facut in mod deliberat, dar pentru orice practician al dreptului si criminolog pe zona coruptiei este evident ca faptele de aceasta natura se produc cu precadere in raport cu cei care ocupa functii de demnitate publica si nu cu cei care sunt in Opozitie. Revenind la presedintele Traian Basescu si la actualii conducatori ai DNA, le-as recomanda sa se uite mai cu atentie ce au prin arhive, pentru ca s-ar putea sa constate cu stupoare ca de fapt au din 2005 (ianuarie) un dosar privindu-l pe acesta, pe Costel Casuneanu si alte persoane acuzate de luate de mita si de spalare de bani. Pentru a fi mai clar si a nu crea dubii si curiozitati posibile serviciilor de informatii in slujba celor mai sus mentionati, amintesc despre dosarul cu nr. 91/P/2004 al Sectiei a II-a, declinat la 9 ianuarie 2005 la Sectia I a DNA, dosar care prin „diligenta” procuroarei C. a fost in mod fraudulos declasificat din dosar penal, in lucrare pe diverse, care fara a se efectua nicio activitate de minima verificare in privinda acuzatiilor, a fost clasata avand regimul unei lucrari privind achizitia de maturi si detergenti din DNA. Dupa aceasta mare realizare profesionala, respectiva procuror C. si-a mentinut functia de conducere in DNA, avand o ascensiune profesionala demna de invidiat de alti colegi. Fara a fi malitios vreau sa spun ca ceea ce a facut din obedienta sau poate din frica acest procuror nu ii foloseste cu nimic lui Traian Basescu pentru ca, revenind la afirmatiile mele anterioare privind imunitatea sa pe durata mandatului prezidential, dosarul nr. 91/P/2004 nu este solutionat ca dosar penal, este suspendat termenul de prescriptie si poate si trebuie ca la incetarea mandatului prezidential sa fie solutionat legal. In acelasi context, ma refer la o alta grava ilegalitate comisa recent de Ministerul Public, respectiv de PICCJ – Sectia de urmarire penala si criminalistica care, in mod nelegal raportat la competenta dupa materie a solutionat cu maxima celeritate, fara a fi competent, dosarul privindu-l pe Traian Basescu – Costel Casuneanu si altii, facandu-se ca nu observa ca infractiunea de spalare de bani nu exista in sine si ca trebuie sa aiba o infractiune premisa, generatoare, care este fara dubiu o fapta de coruptie, respectiv luarea si darea de mita, competenta in acest caz revenind exclusiv DNA. Aceasta solutie dovedeste exclusiv obedienta, servilism si putina stiinta de carte.

Sunteti un profesionist al dreptului si, ca avocat, reprezentati diferiti magistrati acuzati in dosare importante ale DNA, dosare care debuteaza cu mari spectacole mediatice, divulgari de inregistrari secrete din urmarirea penala prin presa aservita. Se intamplau asemenea anchete-spectacol pe vremea PNA? Cum comentati prestatia procurorilor DNA din prezent si poate dati si exemple?...

Incept cu partea finala a intrebarilor dvs. Precizez ca niciodata in perioada in care am activat in PNA, ca procuror de executie sau cu functie de conducere, niciodata eu sau vreun alt procuror din cadrul Sectiei I nu am procedat la un asemenea circ mediatic ca cel din prezent. Nu a fost divulgat niciodata vreun act de urmarire penala din dosare, singurele modalitati de comunicare cu mass media fiind ca dupa realizarea unei actiuni de prindere in flagrant pe fapte de coruptie si dupa ce instanta ne confirma masura preventiva, sa facem un colaj de imagini si un comunicat pe care sa-l difuzam tuturor organelor de presa, inclusiv celor care ne erau ostile (nu erau putine). La finalizarea cercetarilor si intocmirea rechizitoriului se dadea un comunicat prin biroul de presa, dar nu puneam la dispozitie rechizitoriu, ci posibil un scurt rezumat al acestuia. Acest lucru il faceam pentru nu datorita lipsei de transparenta, ci pentru ca ne respectam statutul de procuror si codul deontologic. In opinia mea - ca procuror care am in palmares pentru 20 de actiuni constatate in flagrant la PNA - doar in situatia in care procurorul de caz nu are probe face aceasta „politica” de intoxicare prin presa, in scopul de a crea o presiune mediatica si de a sustine o eventuala cerere de masura preventiva, nu pe baza de probe, ci pe inscenari care sa creeze si asupra instantei o stare de tensiune. In acest sens, prima surpriza ca „metoda de lucru” a constituit-o „Dosarul Caltabosul” in care este evident ca acel asa-zis flagrant ultra-mediatizat cu gura plina de dna Rodica Culcer de la TVR era o actiunea ratata. Sub aspect probatoriu asa-zisul flagrant nu reprezenta absolut nimic. Avand in vedere insa ca stiu ca procurorul de caz este un om asupra caruia nu am niciu dubiu pe zona profesionala, am ferma convingere ca circul mediatic a fost facut de alte persoane din DNA in scop exclusiv de compromitere politica a ministrului Remes si a primului ministru Tariceanu. Acea mediatizare nu a facut decat sa ingreuneze activitatea procurorului de caz, pentru ca chiar daca s-ar fi ratat flagrantul, nedivulgand materialul de urmarire penala era clar ca se putea organiza intr-un alt moment o actiune de acest gen. O alta surpriza de acest gen a avut loc in dosarul privindu-l pe senatorul Voicu – judecatorul Costiniu cand, in luna aprilie 2010, dupa patru luni de ancheta fara sincopa, in sensul ca activitatea se derula fara ca invinuitii sa se sustraga, ne-am trezit in calitate de avocati, eu si colegul meu Viorel Spanu, ca presa portocalie era plina de transcrieri din dosar vizandu-l pe clientul nostru si pe ceilalti inculpati, fara ca pana la acel moment noi sa fi avut acces la materialul de urmarire penala. Mentionez faptul ca in acel moment am facut plangere in atentia procurorului sef Daniel Morar solicitand sa identifice persoanele din DNA care au comis aceasta ilegalitate, raspunsul acestuia neparvenindu-ne niciodata, dar mie personal mi-a parvenit „prin inscenarea unui dosar penal” instrumentat tot de DNA pentru fapte imaginare. Scopul acestei malversatiuni era de a nu mai insista pe cereri si de a nu crea probleme in ancheta procurorilor Papici Lucian si Alexandru Mariana.

Stim ca ati comparut ca aparator si in celebrele cazuri ale procurorului George Balan de la CSM si al judecatoarei Liliana Pusoiu din cazul ICCJ – judecatoarea Gabriela Birsan... Aceste anchete au inceput si ele cu spectacole mediatice de proportii insa s-au terminat cu un mare fas, adica nu se mai dau niciun fel de solutii si nu se mai fac acte de urmarire. Existau asemenea anomalii pe vremea PNA?

Niciodata nu s-au fabricat astfel de dosare la PNA, dar nici de alta natura. Cele doua dosare - Balan si Pusoiu-Birsan – sunt in termen argotic facaturi a caror scop este de a compromite imaginea unor inalti magistrati incomozi pentru Ministerul Public, incluzand aici in principal DNA. In mod concret, in dosarul judecatoarelor de la Sectia contencios a ICCJ, unde asigur apararea doamnei judecator Liliana Pusoiu, precizez ca impotriva acesteia nu exista nicio proba, ca urmarirea penala a fost inceputa exclusiv pentru a se face o perchezitie domiciliara fara nicio justificare, care insa prin rezultatele sale concrete s-a intors ca un bumerang, infirmand toate invinurile. Pe de alta parte, dand dovada de o grava lipsa de profesionalism, procurorul de caz Viorel Cerbu a efectuat o perchezitie ilegala la domiciliul sotilor Birsan, fiind de notorietate ca dl profesor Corneliu Birsan este judecator CEDO si se bucura de imunitate si el si sotia sa. In realitate, scopul acestei actiuni intens mediatizate, fara nicio substanta reala sub aspectul acuzatiilor, trecand peste acea gafa demna de un procuror stagiar, nu avea in vedere decat compromiterea mediatica a judecatorului roman la CEDO Corneliu Birsan, o eventuala demisie a acestuia, si bineinteles numirea pe postul acestuia a unui om de mare incredere, propunerea mea fiind doamna Monica Macovei, care ar putea sa invoce in acest sens participarea ei la represiunea din 13-15 iunie 1990. E de retinut ca in dosarul Pusoiu-Birsan de 10 luni nu s-a mai desfasurat nicio activitate, procurorul de caz nefiind bolnav si nici in concediu eventual de crestere a vreunui minor.

In cazul Gabriela Birsan, greseala procurorului Cerbu nu este sub nicio forma scuzabila si nu a facut decat sa se compromita pe sine si institutia, pentru ca anterior acestui dosar la DNA se instrumenta de peste 6 luni dosarul privind pe europarlamentarul Adrian Severin, cercetat pentru fapte de coruptie, cauza in care un alt procuror decat acesta a respectat intrutotul prevederile legate de imunitatea conferita de statutul respectiv. Greseala procurorului Cerbu in opinia mea nu denota o necunoastere a procedurii, ci executarea fara a mai rationa a unei comenzi menite sa discrediteze o persoana si a se crea un post liber la CEDO si a crea o sinecura unei persoane din clientela politica.

Dosarul George Balan este mult mai complicat pentru ca in aceasta cauza se imbina aspecte ce tin de interese politice, vizandu-l direct pe primul ministru Victor Ponta, pe ministrul Dan Sova si alti oameni politici ce fac parte din USL, in acelasi timp urmarindu-se compromiterea si eliminarea chiar si temporara a unui magistrat de cariera din CSM, dar care era oricand propozabil pentru o functie de conducere la varful Ministerului Public.

Sa ma explic: dosarul a debutat prin mediatizare exact in ziua urmatoare suspendarii din functie a presedintelui Traian Basescu, ex-abrupto prin aruncarea in media a unei inregistrari autorizate a unei convorbiri fara nicio conotatie probatorie purtata intre procurorul George Balan si premierul Victor Ponta. S-a incercat crearea impresiei ca noul prim ministru produce un act de imixtiune in Justitie, incercand sa-si numeasca cunoscutii in functie. Pentru a inlatura orice dubiu, fapt de notorietate, intre procurorul George Balan si Victori Ponta (fost procuror) relatiile sunt vechi, de amicitie, dureaza de peste 15 ani, procurorul Balan fiindu-i sef lui Ponta in perioada in care conducea PJS 1 si ulterior Sectia a II-a a PICCJ. Precizez ca aceste raporturi de amicitie au fost derulate in cei 15 ani indiferent de functiile detinute de Victor Ponta in PDSR sau in zona Executivului, la Putere sau in Opozitie. In acest dosar, pe masura ce se fac acte de urmarire penala si ni se premite ca avocati accesul la dosar, constat ca in realitate, in spatele acestei inscenari judiciare vizand implicarea si eventuala compromitere a primului ministru Victor Ponta, prin vectorul George Balan, sunt implicate servicii de informatii. Aceasta afirmatie nu are un caracter de bomba publicistica, ci rezulta fara dubiu din declaratiile date de clientul meu, din implicarea unui denuntator afiliat unitatii DGIPI, rezultand faptul ca s-a incercat pe 10 iunie 2012 o provocare in care sa fie atras procurorul George Balan si sa se rosteasca numele primului ministru. Agentul provocator a incercat sa-l determine pe George Balan sa-i „ceara ajutor” primului ministru si sa-i spuna acestuia ca i se pregateste un dosar penal. Din pacate pentru autorii acestui scenariu – servicii si procurori – reactia lui George Balan a fost ferma, fara urma de dubiu, situatie fata de care artizanii inscenarii nu au avut ce face si s-au rezumat la asa-zisa convorbire privind invitatia la o cafea. In cursul cercetarii am cerut sa fie audiate ca martori doua persoane: un fost membru al CSM, actualmente consilier in aceasta institutie (Bogdan Licu) si seful DGIPI (Gelu Oltean). Speram ca in scopul aflarii adevarului, odata si odata procurorul de caz sa administreze aceste probe care nu vor face decat sa confirme teza implicarii DGIPI in aceasta cabala. Nu pot inca sa declar daca inscenarea pusa la cale s-a facut cu avizul vreunui factor politic sau pur si simplu in scopul de a-si salva functiile si scaunele doua persoane din DGIPI, incercand sa-l atraga intr-un posibil santaj pe George Balan, cat sa-l implice si pe primul ministru Victor Ponta.

Convingerea mea ca politicul este implicat in acest dosar mi-a fost intarita si dupa audierea unui martor important – presedintele CJ Ilfov Marian Petrache care, in mod curios, in loc sa fie intrebat de procurorul DNA in legatura cu acuzatiile aduse invinuitilor in acest dosar a fost intrebat cu precadere pe o serie de inregistrari realizate intr-un local public, discutiile si afirmatiile acestuia vizand o serie de lideri ai PNL si dorinta sa de a accede in viitor in functii din zona Executivului, posibil ministeriale. Acest martor a explicat foarte clar ca niciodata, cu ocazia putinelor intalniri pe care le-a avut cu procurorul Balan, nu i-a cerut sa intervina pe langa un factor de conducere din USL in favoarea sa sau a procurorului Marcel Sampetru in vederea ocuparii unei functii de conducere in Ministerul Public. Dimpotriva, martorul a relatat faptul ca procurorul Balan este „un fanatic” al dreptului si al rolului sau in CSM si singurele discutii purtate cu el se refereau la dorinta de implementare a noilor Coduri. In acest context martorul i-a spus procurorului Balan ca nu are cunostinte de natura juridica, dar daca vrea sa sustina aceste probleme profesionale ce tineau de rolul sau in CSM ar putea sa vorbeasca cu ministrul Dan Sova.

Ce au omis procurorii DNA sa arunce in presa? Inregistrarile discutiilor purtate de George Balan cu toti membrii CSM dupa ce a avut loc o intalnire intre el si primul ministru Victor Ponta, ocazie in care i-a infatisat acestuia problemele reale ale sistemului judiciar, fara a cere pentru sine sau altii vreo functie. Discutiile telefonice dintre Balan si ceilalti membri ai CSM in sensul celor mai sus mentionate au fost „omise” de anchetatori in diseminarea de presa, chipurile pentru a nu implica factorul politic in discutie. In schimb, in optica lor era importanta invitatia la cafea.

Si in final va relatez bomboana pe coliva. Anchetatorii nu au vrut sa consemneze declaratia data de George Balan in care acesta a afirmat ca in anul 2011 – 2012 a purtat mai multe discutii telefonice atat cu presedintele Traian Basescu, cat si cu premierul Emil Boc, exclusiv despre problemele legate de Justitie: buget si coduri. Procurorii DNA si-au motivat refuzul de consemnare: „Nu ne intereseaza aspectele politice”. Dar de Ponta de ce i-a interesat ca il invita la cafea?