Condamnat la 11 ani de inchisoare pentru trafic de arme in zone supuse embargoului, dupa imensul scandal judiciar al anilor 2000, extradat in Romania pentru a-si ispasi pedeapsa dupa ce a fost retinut in urma cu doi ani de Interpol la Paris, Shimon Naor (foto) fost viceamiral al marinei israeliene, a rupt tacerea si ne-a oferit amanunte despre incercarea sa de a fi transferat intr-o inchisoare din Israel si blocajul care a intervenit, in 2012, de la nivelul autoritatilor statului, prin deschiderea unui dosar la DIICOT despre care nu stie nimic de luni de zile, pentru care nu a fost chemat sa fie audiat, dar care, prin insasi existenta sa, ii inchide drumul spre locul unde ar putea fi vizitat de familie, unde ar putea sa manance si sa se roage dupa traditia lui, chiar daca stie ca ar face lucrurile acestea, in continuare, incarcerat. In partea a doua a acestui interviu, Shimon Naor dezvaluie toate dedesubturile ”statale” in urma carora spune ca a ajuns singurul tap ispasitor. Pe scurt, Naor arata ca numai prin arestarea sa, comertul cu tehnica militara de lupta pe care-l intermedia putea fi preluat de companii care nu aveau de lucru.

De ce credeti ca nu s-a vrut transferarea domneavoastra intr-o inchisoare din Israel?

Motivul pentru care nu sunt transferat e unul meschin si e legat de trecut. Eu am ajuns in Romania in 1993. Cu o afacere de echipament militar. Acest comert este unul elegant, pentru ca el se realizeaza intre state – governement to governement. Din 1993 pana in 1999 am facut acest comert si Romania a beneficiat pe deplin de rezultatele lui. Au fost zeci de delegatii aduse de mine, statul a incasat zeci de milioane de dolari, dar... Am sa intru intr-un domeniu mai delicat putin. La inceput am fost primit cu ”covorul rosu”, ca un VIP. Masina secretarului de stat al MApN de atunci ma astepta la avion pentru ca eram privit ca o persoana care aducea bani in Romania. Seful informatilor militare ma intrebau diverse probleme legate de NATO si asa mai departe, cei de la SRI, de la Antitero, la fel. Ofiteri de la SRI veneau la mine in birou si le puneam la dispozitie toate documentele care ii interesau. Eram magulit ca pot sa fac ceva util si sa ajut. Cand am inceput sa dovedesc reusita in aceste afaceri, am fost chemat si mi s-a spus ca am facut o greseala in calculele unei afaceri si ca era vorba de o suma de bani si nu au cum sa o repare decat daca eu le dau aceasta suma. Eu sunt un fost ofiter al marinei israeliene. Asa ca m-am conformat si am dus ”datoria” la Romtehnica. Au luat banii si cu asta basta. A doua zi am plecat acasa. M-au sunat si mi-amintesc ca m-a intrebat aghiotantul de acei bani. Am spus ca i-am dat si atunci el mi-a replicat: ”Esti nebun? Ai facut o mare gafa!” Apoi, am auzit ca au intrat peste cel de la Romtehnica.

De cati bani era vorba?

Suma era de 50.000 de dolari. Asa a inceput totul. Dupa cateva luni, am venit cu alta afacere, am primit licenta. La al patrulea zbor, acesta s-a oprit, mi s-a zis ca era ordin de la Guvern. Iarasi a inceput povestea cu un asa zis deficit in contabilitate. Atunci am spus ”stop”, dandu-mi seama ca acest sistem e unul la care nu puteam sa particip. Am fost dat afara, iar ordinul a fost sa nu se mai lucreze cu mine. Au trimis chiar si ofiteri in cateva state, inclusiv in Israel ca sa spuna ca nu as fi o persoana de incredere. M-am gandit sa ma impac cu cei din Romania. N-am reusit. Dusmanie cat cuprinde. Afaceri pe care eu le aduceam erau respinse. Ultima era de 50 de milioane de dolari, cu certificat legal, totul perfect. Degeaba. N-am primit niciun raspuns. Intre timp, se schimbase Guvernul, dupa 1996. M-a sunat ambasadorul Romaniei din Abu-Dhabi, spunandu-mi ca l-au contactat de la MApN din Romania si l-au rugat sa le gaseasca un ofertant. Atunci am ajuns la concluzia ca trebuie sa ma lupt pentru ca incercau sa-mi ia afacerile. A fost o perioada grea. M-am dus la seful DIM, apoi la contrainformatile militare din MApN, la generalul Dohotaru, si le-am povestit tot. Am intrat la consilierul prezidential Dorin Marian si i-am povestit si lui, apoi la ministrul Victor Babiuc si mai mult nu aveam ce sa mai fac. Domnul Babiuc l-a sunat pe secretarul de stat ca sa-i spuna de aceasta afacere foarte profitabila pentru Romania. I-am dat certificatul pentru afacerea respectiva si acest secretar de stat m-a privit cu o ura care m-a ingrozit. M-am dus sa astept persoana din strainatate la aeroport. Numai ca acolo era deja un ofiter cu o pancarda in mana. Afacerea a picat. Printre companiile carora le-am facut intermediere de astfel de afaceri erau patru foarte mari, foarte puternice. Ca sa fie clar, ei semnau contractele, eu eram doar intermediarul si imi luam un comision.

Si intermediarul, adica dumneavoastra, ati fost arestat...

Da, in 25 august 1999. Am fost informat ca era vorba de 4-5 contracte, din care patru erau cu aceste companii, si unul cu compania mea, Orient Energy. Eu asteptam certificarea. Nu eu dadeam aceste certificate. Ele sunt semnate de guverne. Am fost arestat si in a doua luna de arest la IGP, Romania a continuat sa incarce un vas cu acelasi echipament si cu acelasi utilizator final, cu aceeasi companie, iar eu eram arestatul pentru aceasta afacere, culmea! De data asta s-a lucrat direct cu compania, fara intermediar. Ma intreb si-acum: cum a fost posibil asa ceva? Eu, in rechizitoriu, am fost invinuit ca as fi proprietarul unor firme si cand am scos actele de la registru ca sa le dovedesc adevarul, anchetatorii nu au vrut sa le primeasca.

Credeti ca mai intereseaza pe cineva din moment ce s-a judecat si ati si fost condamnat?

Vorbesc de aceste lucruri pentru ca vreau sa arat unde este intunericul. In doua instante, TMB si Curtea de Apel Bucuresti, am fost gasit vinovat de fals si uz de fals si incalcarea regimului armelor. In recurs mi s-a adaugat si contrabanda si mi s-au adaugat 3 ani plus sporul de un an. Ca sa fie foarte clar pentru toata lumea: aceste tipuri de afaceri cu armament se fac FOB, free on board. Asta inseamna ca statul face vama etc, iar cumparatorul nu are acces la nimic. Eu nu aveam cum sa ajung acolo, nu aveam cum sa fac contrabanda. Ca sa faci contrabanda, trebuie sa existe un prejudiciu. Deci, nu putea fi contrabanda in niciun caz. Pe urma... s-a vorbit ca s-a incalcat embargoul. Numai ca UE daduse niste recomandari pentru tarile respective, sa nu opereze in anumite zone. Nu eu am facut transporturile, eu am intermediat afacerea intre guverne. Ei le-au facut, ei au platit, ei au primit banii.

Considerati ca ati fost tapul ispasitor?

Simplu. Pentru ca in Romania erau companii care nu aveau de lucru. Presedintelui Romaniei i s-a spus ca e un lucru foarte bun, ca sa iasa in fata cu lupta impotirva contrabandei de toate felurile. Aveau nevoie de un tap ispasitor. Sa stiti ca presedintele Israelului i-a spus presedintelui de atunci al Romaniei ca sunt un om corect, un ofiter cu decoratii. Nu mi s-a dat drumul. Am fost eliberat dupa sase luni in urma unei omisiuni a instantei. Am facut recurs. Si o luna de zile, cu toate ca trebuia sa fiu eliberat intrucat nu se mai pronuntase instanta si pe starea de arest, am fost tinut totusi arestat. Nu este adevart ca am plecat imediat. Pasaportul meu israelian era tinut de procuratura. Il aveam pe cel romanesc. Mi s-a spus ca pasaportul e fals si ca nu mi-l pot inapoia. Mi-am dat seama ca trebuie sa plec acasa. Aveam mama foarte bolnava. Am plecat legal, cu pasaportul romanesc pana in Ungaria, m-am dus la Ambasada din Budapesta si am ajuns in Israel cu certificat de calatorie. Tot ce au scris ziarele au fost numai prostii si manipulari ale aceluiasi sistem. Tin minte o pagina de ziar cu o schema, cu tinte, cu o retea... niste fabulatii demne de o regie de film.

Ati avut vreodata probleme judiciare legate de comertul cu arme in alte state?

Niciodata. Chiar m-am intrebat de ce nu apar chestiuni de genul acesta in alte tari unde am intermediat astfel de afaceri. Uitati-va la mine ce fata contrabandista am! Un prost, un naiv.

Regretati ceva?

Da, regret ca am intrat in acest domeniu. Eram mandru. Acum nu mai sunt. Mai bine sarac si linistit. Apoi imi pare rau ca am intrat in conflict cu acele personaje. Greseala mea este ca n-am cedat la timp.

Si pentru viitor ce va doriti mai mult si mai mult?

Sa plec acasa... sa vindec oameni... Sa se termine acest calvar, aceasta vendeta. In 19 octombrie implinesc 64 de ani. As dormi si-n pat, pe banca, in Israel. Sa stiti ca eu n-am sa rezist aici. Sunt sigur ca daca nu ma transfera in Israel, ca sa fiu, chiar si incarcerat, mai aproape de familia mea, sa pot sa-i vad, am sa mor. Si e pacat. Nu de mine, ci de nepoti si de toti cei care pot invata ceva de la mine.

Aveti un mesaj, in final, catre ”sistemul intunecat” ?

Sa se termine odata cu conspiratia. M-au pedepsit destul, m-au terminat financiar si psihic. Le cer doar putina compasiune. Mesajul meu catre cei care au facut asta, si care se impotrivesc transferului meu, e scurt: ”Gata, ati castigat! Ati castigat o lupta pe care n-am vrut-o. Daca mai au ceva de intrebat, sa ma intrebe. Tot ce-mi doresc este sa imbatranesc in tara mea. Eu n-am ce sa mai pierd. Ce sa-mi faca? Sa ma omoare? Si-asa o sa mor. Sper, insa, din suflet, ca inca mai exista oameni cu cap in tara asta. Asa sper.