Lumea Justitiei prezinta in exclusivitate motivarea deciziei prin care judecatoarele Lia Savonea (foto 1) – presedinta Curtii de Apel Bucuresti – si Sabina Adomnitei au anulat condamnarea dispusa fata de Vanessa Youness (foto 2), iubita fostului sef DGIPI Gelu Oltean. Este vorba despre decizia prin care Savonea si Adomnitei au admis contestatia in anulare formulata de Youness, constatand ca fapta de trafic de influenta pentru care fusese condamnata la 3 ani inchisoare cu executare era prescrisa chiar inainte sa se pronunte instanta de fond.

Astfel, prin Decizia nr. 398/28.02.2023, pronuntata in dosarul nr. 4382/2/2022, judecatoarele Savonea si Adomnitei au admis contestatia in anulare formulata de Vanessa Youness impotriva deciziei CAB nr. 683 din 27 mai 2022 dispuse in cauza nr. 2567/3/2019 si, in rejudecare, au admis apelul impotriva sentintei Tribunalului Bucuresti nr. 662 din 28 mai 2021 prin care fusese condamnata la 3 ani inchisoare cu executare pentru trafic de influenta (sentinta mentinuta apoi de CAB in 27 mai 2022) si au dispus incetarea procesului penal pe motiv de interventie a prescriptiei. Mentionam ca decizia CAB din 2022 a fost pronuntata de judecatorii Codruta Strimb si Valentin Ticea, iar sentinta TMB de catre magistrata Gabriela Tatu.

Foarte important de precizat este ca in aceasta cale extraordinara de atac, completul Savonea-Adomnitei a constatat ca fapta de trafic de influenta era prescrisa inca din luna februarie a anului 2019. Asadar, cu mai mult de doi ani inainte sa se pronunte chiar si Tribunalul Bucuresti. Intre timp, dupa condamnarea dispusa de CAB anul trecut, Youness a stat noua luni in inchisoare – repetam – pentru o fapta prescrisa inca din februarie 2019.

Suspecta graba a CAB

Inainte de a va lasa sa cititi pasajul relevant din decizia judecatoarelor Lia Savonea si Sabina Adomnitei, remarcam un aspect ciudat. Si anume: dupa cum ati vazut mai sus, judecatorii Codruta Strimb si Valentin Ticea de la Curtea de Apel Bucuresti au pronuntat condamnarea definitiva la 27 mai 2022. Coincidenta face ca numai cu o zi inainte, Curtea Constitutionala a Romaniei sa fi pronuntat celebra Decizie nr. 358/2022 legata de prescriptie. In aceste conditii, remarcam felul in care completul Strimb-Ticea s-a grabit sa dea pronuntarea la numai o zi dupa decizia CCR, nemaiasteptand ca aceasta decizie sa fie publicata in Monitorul Oficial.

Prezentam cel mai important fragment din decizia judecatoarelor Savonea si Adomnitei:

“Analizand contestatia in anulare formulata, in drept, Curtea retine ca, potrivit art.426 lit.b Cod procedura penala, impotriva hotararilor penale definitive se poate face contestatie in anulare cand inculpatul a fost condamnat, desi existau probe cu privire la o cauza de incetare a procesului penal. Conform art.16 alin.1 lit.f Cod procedura penala, actiunea penala nu poate fi pusa in miscare, iar cand a fost pusa in miscare nu mai poate fi exercitata daca a intervenit prescriptia. Asadar, coroborand dispozitiile legale mentionate, Curtea retine ca prescriptia raspunderii penale este o cauza de incetare a procesului penal care poate fundamenta o solutie de admitere a caii extraordinare de atac a contestatiei in anulare.

Verificandu-si propria competenta, Curtea retine ca, in esenta, contestatia in anulare este o cale de atac de retractare ce poate fi exercitata in cazurile strict si limitativ prevazute de lege, in scopul anularii unei hotarari definitive pronuntate cu incalcarea normelor procesual penale. Vazand dispozitiile art.429 alin.1 Cod procedura penala, competenta de a solutiona contestatia in anulare intemeiata pe dispozitiile art.426 lit.b Cod procedura penala, apartine fie primei instante (a carei hotarare a ramas definitiva prin neapelare sau prin retragerea apelului), fie, precum in cauza, instantei de apel care a pronuntat hotararea definitiva a carei anulare se cere.

In conditiile in care contestatia in anulare a fost deja admisa in principiu, constatandu-se ca vizeaza o hotarare penala definitiva, fiind formulata de inculpata (art.427 alin.1 Cod procedura penala) in termenul prevazut de art.428 alin.2 Cod procedura penala (contestatia in anulare pentru motivul prevazut de art.426 lit.b Cod procedura penala putand fi introdusa oricand), motivul pe care se sprijina calea extraordinara de atac fiind dintre cele prevazute de art.426 Cod procedura penala (mai exact lit.b) – neanalizat de instanta de apel care a pronuntat decizia penala nr.683/A din 27.05.2022, contestatoarea-condamnata facand totodata referire la dovezi care se regasesc la dosar, Curtea va analiza daca, in cauza, la momentul ramanerii definitive a hotararii de condamnare, existau probe (imprejurari de fapt) cu privire la o cauza de incetare a procesului penal – mai exact daca era implinit termenul de prescriptie a raspunderii penale.

Curtea retine ca pentru infractiunea de trafic de influenta, prev.de art.291 alin.1 C.p. rap. la art.6 din Legea nr.78/2000 cu aplic. art.5 C.p (comisa in perioada februarie-august 2011, atat in modalitatea pretinderii cat si a primirii) este prevazuta pedeapsa inchisorii de la 2 la 7 ani, astfel incat termenul de prescriptie a raspunderii penale este, potrivit art.154 alin.1 lit.c C.pen., de 8 ani. Conform art.154 alin.2 C.pen., termenul de prescriptie a raspunderii penale incepe sa curga de la data savarsirii infractiunii […]. Asadar, in cauza, pentru infractiunea mentionata termenul de prescriptie a raspunderii penale de 8 ani a inceput sa curga incepand cu luna februarie 2011 (savarsirea faptei avand loc la momentul primei pretinderi in schimbul promisiunii).

Cursul termenului de prescriptie este insa susceptibil de intrerupere si suspendare. Art.155 alin.1 C.pen., in configuratia initiala, prevedea ca termenul prescriptiei raspunderii penale se intrerupe prin indeplinirea oricarui act de procedura in cauza. Efectul intreruperii cursului termenului de prescriptie este prevazut la alin.2 al art.155 C.pen. – dupa fiecare intrerupere incepe sa curga un nou termen de prescriptie. Cu toate acestea, termenele prevazute la art.154 C.pen., daca au fost depasite cu inca o data, vor fi socotite indeplinite oricate intreruperi ar interveni (alin.4) – termenul special al prescriptiei raspunderii penale. Potrivit art.156 C.pen., cursul termenului prescriptiei raspunderii penale este suspendat pe timpul cat o dispozitie legala sau o imprejurare de neprevazut ori de neinlaturat impiedica punerea in miscare a actiunii penale sau continuarea procesului penal. Intr-o asemenea situatie, prescriptia isi reia cursul din ziua in care a incetat cauza de suspendare.

Prin Decizia nr.297 din 26 aprilie 2018, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.518 din 25 iunie 2018, Curtea Constitutionala a Romaniei a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca solutia legislativa care prevede intreruperea cursului termenului prescriptiei raspunderii penale prin indeplinirea 'oricarui act de procedura in cauza', din cuprinsul dispozitiilor art.155 alin.1 din Codul penal, este neconstitutionala.

Institutia juridica a institutiei prescriptiei raspunderii penale este, fara dubiu, stabilita atat prin plasarea normei de reglementare in Codul penal de catre legiuitor, cat si faptul ca a atare institutie priveste insasi tragerea la raspundere penala a celui care a incalcat valorile sociale ocrotite de norma de drept penal.

Institutia prescriptiei raspunderii penale (care este indisolubil legata de elementul timp, inclusiv de modalitatea de intrerupere a intervalului de timp si de reinitiere a curgerii sale) a fost stabilita in repetate randuri, atat in jurisprudenta Curtii Constitutionale (...), cat si in jurisprudenta obligatorie a Inaltei Curti de Casatie si Justitie (...) si in doctrina (...) ca fiind una de drept substantial, supusa regimului interpretarii stricte, principiului legalitatii si susceptibila de a conduce la aplicarea regulilor legii penale mai favorabile, efectul principal al acestei institutii fiind inlaturarea raspunderii penale la data implinirii termenului de prescriptie. Consecutiv producerii efectului in plan substantial, deci ca o consecinta, la momentul implinirii termenului de prescriptie a raspunderii penale se produce si efectul in plan procedural, devenind incident impedimentul la punerea in miscare sau exercitarea actiunii penale astfel cum este prevazut de art. 16 alin. 1 lit. f Cod procedura penala. Dar, chiar daca ar fi existat vreun dubiu cu privire la natura juridica a institutiei prescriptiei, cu privire la intreruperea acesteia, Curtea constata ca, in paragraful nr. 41 al deciziei nr.358/26.05.2022, Curtea Constitutionala a Romaniei a precizat, facand referire la decizia nr.287.2018 pe care o pronuntase, urmatoarele: 'cu acel prilej, Curtea, plecand de la premisa potrivit careia prescriptia raspunderii penale apartine dreptului penal material, si nu dreptului procesual penal, fiind o cauza de inlaturare a raspunderii penale, a constatat ca dispozitiile art.155 alin.(1) din Codul penal instituie o solutie legislativa de natura a crea persoanei care are calitatea de suspect sau de inculpat o situatie juridica incerta referitoare la conditiile tragerii sale la raspundere penala pentru faptele savarsite'. In aceasta lumina trebuie privite paragraful 73 din decizia nr. 358/2022 a Curtii Constitutionale a Romaniei care stipuleaza urmatoarele: 'Curtea constata ca, in conditiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr.297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simpla/extrema, in absenta interventiei active a legiuitorului, obligatorie potrivit art.147 din Constitutie, pe perioada cuprinsa intre data publicarii respectivei decizii si pana la intrarea in vigoare a unui act normativ care sa clarifice norma, prin reglementarea expresa a cazurilor apte sa intrerupa cursul termenului prescriptiei raspunderii penale, fondul activ al legislatiei nu contine vreun caz care sa permita intreruperea cursului prescriptiei raspunderii penale' si paragraful 76 din decizia nr. 358/2022 a Curtii Constitutionale a Romaniei care stipuleaza urmatoarele: 'legiuitorul a nesocotit prevederile art.147 alin.(4) din Constitutie, ignorand efectele obligatorii ale Deciziei nr.297 din 26 aprilie 2018 cu consecinta crearii unui viciu de neconstitutionalitate mai grav generat de aplicarea neunitara a textului de lege „cursul termenului prescriptiei raspunderii penale se intrerupe prin indeplinirea”, care, in mod evident, nu prevede niciun caz de intrerupere a cursului prescriptiei raspunderii penale'. Curtea retine deci, fara dubiu, ca, in perioada cuprinsa intre publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei nr.518 din 25 iunie 2018 a deciziei nr. 297/2018 a C.C.R. si data intrarii in vigoare a Ordonantei de urgenta din data de 30.05.2022, Cod penal roman nu a prevazut nici un caz de intrerupere a prescriptiei raspunderii penale.

Aceeasi concluzie rezulta in mod expres din considerentele deciziei nr.67/25.10.2022 pronuntate de I.C.C.J. - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala, in dosarul nr.1341/1/2022, (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1141/28.11.2022), prin care s-au stabilit urmatoarele:

'1.Normele referitoare la intreruperea cursului prescriptiei sunt norme de drept penal material (substantial) supuse din perspectiva aplicarii lor in timp principiului activitatii legii penale prevazut de art. 3 din Codul penal, cu exceptia dispozitiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevazut de art. 15 alin. (2) din Constitutie si art. 5 din Codul penal.

2. Instanta care solutioneaza contestatia in anulare, intemeiata pe efectele deciziilor Curtii Constitutionale nr.297/26.04.2018 si nr.358/26.05.2022, nu poate reanaliza prescriptia raspunderii penale, in cazul in care instanta de apel a dezbatut si a analizat incidenta acestei cauze de incetare a procesului penal in cursul procesului anterior acestei din urma decizii.'

Nu mai putin, in considerentele deciziei penale nr.82/19.12.2022, I.C.C.J.- Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala s-au retinut urmatoarele: “Cat priveste problema de drept sesizata de Curtea de Apel Bucuresti, daca 'Constituie omisiunea instantei de a avea in vedere inexistenta unei cauze de intrerupere a termenului de prescriptie a raspunderii penale, in perioada 26 iunie 2018-30 mai 2022, o eroare de procedura, in sensul art. 426 alin. (1) lit. b) din Codul de procedura penala, in ipoteza cauzelor definitiv judecate in perioada anterior mentionata?', se poate constata ca si aceasta a fost solutionata implicit prin problema dezlegata la punctul 2 din Decizia nr. 67/2022, prin interpretarea per a contrario a acesteia, respectiv instanta care solutioneaza contestatia in anulare, intemeiata pe efectele deciziilor Curtii Constitutionale nr. 297 din 26 aprilie 2018 si nr. 358 din 26 mai 2022, poate analiza prescriptia raspunderii penale, in cazul in care instanta de apel nu a dezbatut si nu a analizat incidenta acestei cauze de incetare a procesului penal in cursul procesului anterior acestei din urma decizii. Constatand, astfel, o succesiune de legi in timp, o reglementare continua a institutiei prescriptiei raspunderii penale, dar si elemente de diferenta intre cele doua reglementari, Curtea apreciaza ca se impune analizarea legii penale mai favorabile, pentru a se stabili daca a intervenit sau nu o cauza de inlaturare a raspunderii penale.

Astfel, avand in vedere ca infractiunea prevazuta de art.291 alin.1 C.p. rap. la art.6 din Legea nr.78/2000 cu aplic. art.5 C.p., respectiv trafic de influenta, a fost savarsita de inculpata in perioada februarie-iulie 2011, fiind pedepsita cu inchisoarea de la 2 la 7 ani, iar, conform art.155 alin.1, 2 Cod penal, termenul de prescriptie a raspunderii penale a inceput sa curga la data savarsirii infractiunii, fiind de 8 ani, conform art.154 alin.1 lit.c Cod penal, rezulta ca, prin aplicarea Codului penal in vigoare intre publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei nr.518 din 25 iunie 2018 a deciziei nr.297/2018 a CCR si data intrarii in vigoare a Ordonantei de urgenta din data de 30.05.2022, care nu prevede nici un caz de intrerupere a prescriptiei raspunderii penale, raspunderea penala a inculpatei cu privire la comiterea acestei infractiuni s-a prescris in luna februarie 2019.

In consecinta, in mod evident, fata de solutia de condamnare care ar rezulta, ca urmare a aplicarii Codului penal aflat in vigoare de la data comiterii faptei, februarie 2011 (in modalitatea celei dintai pretinderi) si pana la 25.06.2018, respectiv a Codului penal aflat in vigoare de la data de 30.05.2022 pana la data de azi, data judecarii definitive a cauzei, este net favorabil inculpatei Codul penal in vigoare intre publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei nr.518 din 25 iunie 2018 a deciziei nr. 297/2018 a CCR si data intrarii in vigoare a Ordonantei de urgenta din data de 30.05.2022 a carui aplicare conduce la inlaturarea raspunderii penale ca urmare a constatarii intervenirii prescriptiei, cu consecinta constatarii unui impediment in exercitarea actiunii penale impotriva inculpatului, respectiv cel prevazut de art.16 lit.f din Codul de procedura penala si a incetarii procesului penal cu privire la aceasta infractiune, drept urmare.

In consecinta, se impune inlaturarea, pe calea contestatiei in anulare, a erorii de procedura, in conditiile in care instanta de apel a omis sa analizeze incidenta prescriptiei raspunderii penale, desi la dosar existau mijloace de proba care relevau probe - imprejurari de fapt, cu privire la aceasta cauza de incetare a procesului penal, respectiv data comiterii faptei pentru care a fost trimis in judecata inculpatul fiind necesar a fi aplicate dispozitiile legale care reglementeaza prescriptia”.

* Cititi aici intreaga decizie a Curtii de Apel Bucuresti din contestatia in anulare

sursa foto Savonea: Mediafax