Sperantele talibanilor si radicalilor din Justitie (in special cei cu gandire #rezist/USR) ca vor primi liber din partea Curtii de Justitiei a Uniunii Europene (CJUE) sa dea condamnari cu incalcarea legii si cu nesocotirea deciziilor CCR si ICCJ pe prescriptie s-au naruit. Ordonanta CJUE din 9 ianuarie 2024 referitoare la aplicarea deciziilor CCR (297/2018 si 358/2022) si ICCJ (hotararea prealabila 67/2022) privind prescriptia in dosarele de coruptie (click aici pentru a citi) nu schimba cu absolut nimic lucrurile: judecatorii vor trebui in continuare sa respecte deciziile CCR si ICCJ pe prescriptie, asa cum au facut-o (cu exceptia a catorva magistrati cu dispert fata de lege si Constitutia Romaniei) si dupa precedenta hotarare CJUE din iulie 2023 privind dosarele cu frauda la fondurile UE.

O foarte clara si excelenta analiza a ordonantei CJUE legata de prescriptia un cazurile de coruptie a fost facuta pe Facebook, sambata, 13 ianuarie 2024, de apreciatul avocat Adrian Toni Neacsu (foto), fost judecator si fost membru CSM. Precizand ca doar cine este analfabet functional nu intelege ce a stabilit CJUE, Neacsu incepe prin a sublinia ca de fapt nu avem de-a face cu o hotarare in realitate, ci cu o ordonanta, situatie care intervine atunci cand problema de drept adusa in discutie e deja dezlegata prin hotarari anterioare. De altfel, in ordonanta din 9 ianuarie 2024 CJUE nu a facut decat sa copie integral motivarea hotararii din 24 iulie 2023.

Avocatul Neacsu explica faptul ca ordonanta este practic inaplicabila, iar CJUE nu a obligat judecatorii romani la absolut nimic. Ordonanta nu va putea produce efect decat exclusiv in dosarul in care a fost invocata la Curtea de Apel Brasov (instanta de trimitere a intrebarii preliminare la CJUE). De asemenea, foarte important, ordonanta CJUE nu priveste decat cauze aflate intr-un stadiu procesual limitat, si anume in cai extraordinare de atac (contestatie in anulare) care ar pune in discutie hotarari judecatoresti definitive de condamnare prin care nu s-a tinut cont de implinirea prescriptiei ca urmare a deciziilor CCR. “Intr-un astfel de dosar a sesizat Curtea de apel Brasov instanta europeana si doar intr-o astfel de situatie a intrebat cum sa aplice legea”, mentioneaza Neacsu. In acest sens, ordonanta CJUE nu vizeaza aplicarea in general a aspectelor legate de prescriptia raspunderii penale asa cum rezulta ele din deciziile CCR si ale ICCJ, ci exclusiv posibilitatea de a desfiinta hotarari judecatoresti definitive ca urmare a aplicarii Hotararii ICCJ nr. 67/2022, iar orice extindere a acestei ordonante la alte situatii, de exemplu la dosare care se afla inca in apel, ar constitui un abuz, atrage atentia Adrian Toni Neacsu.

In plus, un alt aspect foarte interesant remarcat de Adrian Toni Neacsu este ca toate argumentele din ordonanta sunt subordonate interpretarii Deciziei 2006/928/CE din 13 decembrie 2006 privind instituirea MCV, insa in prezent Decizia 2006/928/CE nu mai exista, fiind abrogata prin Decizia (UE) 2023/1786 a Comisiei din 15 septembrie 2023. “Din decembrie 2023 decizia pe care CJUE o interpreteaza nu mai face parte din legislatia europeana, este kaput din punct de vedere juridic. Ca atare, CJUE spune ca o decizie europeana abrogata i-ar permite judecatorului roman sa nu aplice o hotarare a ICCJ 67/2022, in anumite cazuri, hotarare despre care legislatia romaneasca (si bunul simt de altfel) spune ca e obligatorie. Sa-i vad pe acei judecatori care isi vor asuma sa incalce legea in numele unui act normativ european care nu mai exista juridic”, scrie Neacsu.

Prezentam analiza avocatului Adrian Toni Neacsu referitoare la ordonanta CJUE privind prescriptia in cazuri de coruptie:

“O noua hotarare a CJUE pe nesfarsita tema a prescriptiei raspunderii penale si un nou puseu de entuziasm si cinism judiciar din partea celor ce sustin - asumat sau din simpla prostie juridica utila - construirea unei superclase de judecatori care sa poata aplica codul penal arbitrar, cu ignorarea principiilor fundamentale universale si a garantiilor oferite de Constitutia Romaniei.

Am spus-o si o repet, toata aceasta agitatie care face ca aplicarea codului penal sa fie mai imprevizibila decat extragerile la loto este creata de un numar restrans de judecatori, care considera ca misiunea lor este una mesianica - sa bage la puscarie clasa politica si pe oricine mai vor ei, prin orice mijloace.

Acestia reprezinta acea parte militanta, ideologizata si foarte galagioasa a justitiei care a ramas incremenita in logica justitiei de tip protocoale secrete. Dupa ce au incercat fara succes sa desfiinteze autoritatea Curtii Constitutionale, fiindca deciziile acesteia le limita libertatea de miscare, dusmanul lor direct a devenit chiar instanta suprema, adica judecatorii din varful ierahiei judiciare. Si pentru ca ICCJ le-a limitat prin hotararile sale arbitrariul in luarea solutiilor s-a identificat rapid un mecanism prin care aceasta sa fie scoasa in afara jocului si sa poata fi ignorata: apelul la o instanta europeana - CJUE. Am facut fara voie parte din conflictul rusinos dintre partea asta mai incrancenata a judecatorilor si ICCJ atunci cand dupa ce instanta suprema desfiintase intr-un dosar in care am intrat o trimitere la instanta europeana provenind de la CA Brasov ca nefiind corecta, aceiasi judecatori de la Brasov, aproape inainte sa ajung la birou, au sesizat in mod identic CJUE in alte 3 dosare, in aceeasi zi. O rabufnire adolescentina de felul sa vad (tu-ICCJ) daca le poti anula pe toate. Si nu a putut, ordonanta de ieri a CJUE fiind data intr-unul din aceste dosare.

Oricum, CJUE nu le-a dat satisfactie si oricat se vor clama galagios in continuare presupuse castiguri, in realitate vor trebui sa accepte ca justitia intr-o societate normala se realizeaza cu respectarea unei discipline judiciare interne, astfel incat legea sa fie aplicata egal si unitar pentru toti, iar nu diferentiat in functia de clasa sociala sau categoria din care faci parte ori in functie de ideologia de ciomagar a unui judecator sau a altuia. Hotararile obligatorii ale ICCJ sunt, culmea!, obligatoriu pentru toti judecatorii, asa cum legea insasi este obligatorie pentru ei, fiindca altfel ar fi nu justitie ci arbitrariu si bun plac.

Revenind la ultima hotarare a CJUE pe problema prescriptiei, de ieri, si aceasta este un enorm fas juridic.

Asa cum am opinat si la precedenta hotarare (Decizia C-107/23 din 24 iulie 2023), CJUE nu a obligat in realitate la nimic, hotararea este practic inaplicabila. Cvasitotalitatea practii judiciare si in primul rand a instantei supreme mi-a dat dreptate, s-au dat in continuare hotarari judecatoresti pe prescriptie, chiar in dosare care vizau obiectul acelei hotarari, fraude cu fonduri europene. Nu s-au redeschis dosarele definitive in care se aplicase prescriptia, desi o parte a presei anunta cu satisfactie un iminent jihad, iar recursurile si cererile DNA au fost respinse pe banda rulanta.

Recenta hotarare de ieri (C-131/2023) nu este in realitate hotarare, este o ordonanta. Procedural aceasta se ia atunci cand problema de drept adusa in discutie e deja dezlegata prin hotarari anterioare. In cauza, CJUE nu a facut acum decat sa copie integral motivarea hotararii din 24 iulie 2023 extinzand cele decise atunci si cu privire la infractiunile de coruptie.

Ca si precedenta, nici aceasta ordonanta nu va putea produce nici un efect decat exclusiv in dosarul in care a fost invocata la Curtea de Apel Brasov.

Nu e locul aici sa fac analize prea ample dar orice persoana care nu este analfabeta functional (mai putin comentatorii anonimi de pe g4media care scriu direct dintr-o instanta si care numai nepriceputi nu pot fi numiti) poate intelege rapid ca:

1. toate argumentele din ordonanta sunt subordonate interpretarii Deciziei 2006/928/CE din 13 decembrie 2006, adica a ceea ce noi cunoastem sub numele de MCV. CJUE spune ca acest act normativ al CE, atat timp cat a facut parte din fondul normativ european, trebuie interpretat intr-un anume fel. Tot ce stabileste (in realitate nimic, dar sa spunem) o face in aplicarea Deciziei 2006/928/CE. Insa, ce sa vezi, aceasta decizie nu mai exista, ea fiind abrogata prin Decizia (UE) 2023/1786 a Comisiei din 15 septembrie 2023! Din decembrie 2023 decizia pe care CJUE o interpreteaza nu mai face parte din legislatia europeana, este kaput din punct de vedere juridic. Ca atare, CJUE spune ca o decizie europeana abrogata i-ar permite judecatorului roman sa nu aplice o hotarare a ICCJ 67/2022, in anumite cazuri, hotarare despre care legislatia romaneasca (si bunul simt de altfel) spune ca e obligatorie. Sa-i vad pe acei judecatori care isi vor asuma sa incalce legea in numele unui act normativ european care nu mai exista juridic.

2. ca si precedenta hotarare si noua solutie vizeaza exclusiv dosare aflate intr-un stadiu procesual limitat: este vorba doar despre acele cai extraordinare de atac (contestatie in anulare) care ar pune in discutie hotarari judecatoresti definitive de condamnare prin care nu s-a tinut cont de implinirea prescriptiei ca urmare a deciziilor CCR. Intr-un astfel de dosar a sesizat Curtea de apel Brasov instanta europeana si doar intr-o astfel de situatie a intrebat cum sa aplice legea. Solutia CJUE nu vizeaza aplicarea in general a aspectelor legate de prescriptia raspunderii penale asa cum rezulta ele din deciziile CCR si ale ICCJ, ci exclusiv posibilitatea de a desfiinta hotarari judecatoresti definitive ca urmare a aplicarii Hotararii ICCJ nr. 67/2022. Orice extindere a acestei ordonante la alte situatii, de exemplu la dosare care se afla inca in apel, ar constitui un abuz. Oricat de putin le-ar placea unora, judecatorii nu isi pot alege de capul lor legea pe care sa o aplice, nu pot crea propriul lor drept, ci trebuie sa o respecte pe cea care este in vigoare, mai ales atunci cand instanta ta suprema, parintele spiritual deci, iti spune sa termini cu crizele de adolescent intarziat”.