Suntem tara cu cel mai mare exod pe timp de pace din lume. In ultimele decenii, peste 5 milioane de romani (unii apreciaza chiar 8 milioane) au parasit tara in cautarea unui loc de munca decent si, cel mai probabil, nu se vor mai intoarce vreodata, daca nu ne vom reveni economic si mai ales institutional. Nimic nu merge bine in Romania la nivel institutional, esti tratat peste tot cu indolenta si lipsa de respect, atat uman, cat si din punct de vedere al drepturilor cetatenesti. Iar una din cauzele pentru care romanii continua sa plece din tara lor este mai cu seama felul in care nu li se face dreptate si nu li se respecta drepturile.

Evident, sistemul judiciar reprezinta una din marile nemultumiri. Procesele dureaza foarte mult, anchetele la politie si parchete treneaza nepermis, pretutindeni se dau solutii contra naturii si, ca sa nu o mai lungim, peste tot Dreptatea umbla cu capul spart. Atat de ciomagita este dreptatea incat nici macar urmaritii si condamnatii penal nu mai vor sa stea in Romania, toti acestia, infractori reali sau nu, avand convingerea ca sunt tinte ale sistemului datorita modului in care sunt judecati si demonizati in piata publica.

Sistemul represiv din Romania a devenit o mafie! Din cauza careia toti cei condamnati sau pe cale de a fi condamnati cauta sa o stearga cat mai repede, pentru a se preda altor state, unde conditiile de detentie sunt umane, unde nu risti sa mori dupa gratii, unde nu esti tratat ca un puscarias si unde, in caz ca esti victima unei condamnari abuzive, ai sanse sa nu fii extradat, ba chiar sa fii reabilitat.

Lumea trebuie sa inteleaga ca daca suntem in Uniunea Europeana, avem dreptul ca cetateni sa ne alegem statul care ne ofera cele mai multe garantii. In Romania, sa o recunoastem, nu se respecta prezumtia de nevinovatie, nu se respecta dreptul la viata si sanatate al persoanelor incarcerate, nu se respecta demnitatea umana (“penalii” sunt demonizati in presa cu materialul servit de parchete). Penitenciarele nu sunt institutii de reeducare, ci niste temnite mizere, unde poti fi umilit, batut, violat, lasat sa zaci si chiar sa mori in caz ca ai probleme de sanatate. Au murit destui detinuti, de la judecatori, oameni de afaceri si pana la oameni simpli, carora nu li se permite sa se trateze nici cand ajung in faze de cancere terminale.

Asa ca “fugarilor” care aleg sa se predea in alte state europene, eu nu le pot gasi circumstante agravante, ci dimpotriva, bravo lor ca aleg sa lupte si sa demonstreze ororile sistemului represiv din Romania. In fond, ei se pun la dispozitia altor state, sa le decida soarta. Ca jurnalist, eu nu pot sa-i numesc niciodata “fugari” pe acesti oameni, caci ei incearca sa supravietuiasca unui sistem bolnav care mentine dinadins conditiile de mizerie si teroare, de lipsa de dreptate, pentru a baga frica in noi toti. Si am sa explic...

De peste 20 ani nu am rezolvat problema penitenciarelor, desi primim continuu condamnari la CEDO si mai toate statele UE refuza sa extradeze condamnatii romani din cauza conditiilor inumane de detentie. Credeti ca nu se putea rezolva problema? Nu s-a vrut. Pentru ca sistemul represiv doreste ca starea de teroare sa existe. Ca omul odata bagat in malaxor sa fie atat de ingrozit incat sa se supuna. De la a da deciziile politice sau administrative impuse si pana la a plati cu aproape toata averea lui pentru a-si recapata linistea si libertatea. Nu intereseaza pe nimeni ca penitenciarele omoara... cum l-au omorat pe omul de afaceri Dan Adamescu, pe judecatorul Stan Mustata, diplomatul Silviu Ionescu, pe campionul national la box Rudel Obreja si altii...

In fata realitatii ca multi aleg sa “fuga” din tara pentru a nu fi aruncati in aceste unitati de tortura, ministresa Justitiei Alina Gorghiu a gasit ca e mai oportun sa initieze completarea legii penale, cu ani de puscarie suplimentari pentru cei care “fug” de pedepse in alte state...

Credeti ca problema respectarii prezumtiei de nevinovatie nu putea fi bifata pozitiv, cu atat mai mult cu cat exista numeroase directive europene? Nu se doreste, pentru ca sistemul represiv, ca sa se perpetueze, are nevoie de atmosfera de teroare, de linsaj public, de defilari in catuse la televizor, de cate un “Ceausescu” care sa urle pe strada “infractorule”, “borfasule”, sa-ti fluture catusele in fata la fiecare termen la care compari la instanta, ca sa nu mai ai nicio sansa de scapare in fata “furiei publice”.

Credeti ca nu puteau fi trimisi dupa gratii macar cativa procurori dintre cei care au fabricat dosare penale pe banda rulanta in “epoca de aur” a DNA, cand au murit zeci de oameni nevinovati si niciun procuror “de elita” nu a raspuns pentru inventarea unor acuzatii false, care au dus la demiteri de premieri, ministri, falimentari de afaceri roman esti etc? Se putea, dar nu s-a dorit. Ba dimpotriva, toti procurori DNA trimisi in judecata au fost achitati pentru ca sistemul are nevoie de parteneri de nadejde care sa execute ordinele abuzive, caci daca tortionarii ar incepe sa raspunda nimeni nu ar mai executa ordine pe viitor.

In spatele sistemului represiv sunt afaceri politice, interne si externe, ale unor exponenti din institutiile de forta (activi sau rezervisti) si, mai cu seama bani multi. Foarte multi. Cand tinta e luata in catare si se trece la “paradirea” ei, i se iau functiile, i se sugereaza anumiti avocati ai sistemului la care sa decarteze sume grase (cand auziti de onorarii astronomice sa va ganditi la asta) sau... daca tinta nu intelege de vorba buna, urmeaza arestul, puscaria, lipsa medicamentelor, luatul familiei, distrugerea totala.

Ati auzit pe cineva de la Uniunea Europeana sau de peste ocean, care ne tot monitorizeaza la capitolul “justitie si afaceri interne” sa critice miile de dosare fabricate, care au generat mii de achitari in instante? Nu, pentru ca sistemul represiv este incurajat si sutinut de afara pentru distrugerea elitelor romanesti si preluarea resurselor nationale.

Ma uit in aceste zile la spectacolul degradant al haituirii primarului din Baia Mare Catalin Chereches, facut “fugar” in toate stirile, si cautat mai ceva ca Osama Bin Laden pentru a fi adus dupa gratii, pentru executarea pedepsei de 5 ani pentru o asa-zisa mita “dovedita” pe denunturi. Catalin Chereches care, cu toate pacatele lui, a spus la o mare adunare ca daca i-ar dezbraca de uniforme pe multi dintre institutiile de forta (servicii mai ales) li s-ar vedea epoletii unor tari straine. Cati se revolta ca primarul Chereches a fost condamnat de o judecatoare care a fost personal denuntatoare in dosarul soacrei edilului, deci care a fost colaboratoarea procurorilor DNA??? Care a facut o cerere de abtinere de forma, spunand ca ea nu are nicio treaba ca a denuntat-o pe soacra lui Chereches si ca poate judeca, pentru ca apoi o colega a judecatoarei sa-i respinga cererea de abtinere si sa o pastreze in dosar pentru a da condamnarea definitiva. In ce tara ati mai vazut ca un judecator sa fie colaborator al DNA si tot el sa dea condamnarea? De cand incompatibilitatea a devenit un moft? Daca am fi avut un ministru al Justitiei demn de aceasta functie, si o Inspectie Judiciara si un CSM responsabile, ambele judecatoare – si cea care a denuntat si cea care a respins cererea de abtinere – trebuiau in opinia mea sa fie excluse din Magistratura. Eu nu pot trage concluzia decat ca ori l-au condamnat expres ori au dat o solutie ca sa-l scape pe primar. Pentru ca primarul Chereches, oriunde s-ar preda in uniunea Europeana, nu va fi extradat in conditiile in care judecatoarea a fost partenera acuzarii, in loc sa iasa din dosar. Aici este esenta cazului Chereches, nu “fuga” lui: daca judecatorul a ajuns sa lucreze cot la cot cu procurorul si asta sa fie privit ca un act de normalitate – in pofida legii care declara incompatibil un magistrat asupra caruia doar exista banuiala ca poate avea un interes de orice natura – atunci Justitia nu mai exista. Asa ca eu unul nu pot sa-l condamn pe Chereches ca a “fugit” si ca nu accepta o sentinta de condamnare care pute de la o posta a executie! Prin gestul primarului, poate cetatenii altor state vor vedea inca o data cum nu se face Justitie in Romania.

Iau alt caz, cel al lui Mario Iorgulescu – condamnat ca a omorat un om baut fiind la volan. Si el a fost facut “fugar” si demonizat ca nimeni altul doar pentru ca se vroia ca tatal lui Gino Iorgulescu sa fie dat jos de la sefia Ligii Profesionistilor din Fotbal. Chit ca Mario nu a fugit, ci a fost dus in coma cu avionul in Italia pentru ca medicii romani nu ii mai dadeau sanse de supravietuire. L-au condamnat in final la circa 14 ani de inchisoare, de parca ar fi omorat premeditat, desi accidente mortale se intampla zilnic in Romania si nu se dau pedepse mai mari de 5 ani. Doua curti de apel italiene l-au declarat handicapat fizic, cu expertize medicale si au refuzat extradarea, dar judecatorii nostri nu a vrut sa tina cont ca nu a fost un accident intentionat – s-au facut ca nu vad ca a existat un refugiu de tramvai nesemnalizat unde se mai petrecusera vreo alte zece accidente din care masina a sarit pe contrasens – si l-au condamnat pentru omor cu intentie. Fara sa dispuna expertiza medico-legala psihiatrica obligatorie atat fata de legile nationale, cat si fata de expertizele din Italia. Cui ajuta ca un bolnav psihic irecuperabil – declarat ca atare si in Italia si in Romania – sa fie aruncat in inchisoare unde poate fi ucis sau ucide? Cam cat va mai trai un bolnav psihic, cu certificat de handicap psihic grav recunoscut de Romania (care ii plateste pensie) daca va fi aruncat in inchisoare? Scrie undeva ca Mario Iorgulescu trebuie omorat? Cui serveste o asemenea judecata? Sistemului represiv, fara indoiala ca da...

Mai iau un alt caz: cel al lui Dragos Savulescu, om de afaceri din Constanta, victima colaterala in mega razboiul din deceniul trecut dintre DNA si fostul primar al Constantei Radu Mazare... S-a predat omul in Italia, de buna voie, care a devenit stat de executare a pedepsei si care, dupa o perioada de consemnare la domiciliu, l-a declarat liber. Ce a facut Romania dupa acest moment? A refuzat sa anuleze mandatul european de arestare emis la Curtea de Apel Bucuresti, unde exista un acelasi judecator care a aparut si in cazul altui om de afaceri Alexander Adamescu unde tot asa, a refuzat sa anuleze mandatul european de arestare, desi omul a stat peste 7 ani arestat la Londra!!!, fara sa fi fost trimis macar in judecata in Romania (l-au trimis abia dupa 7 ani). Adica ce se doreste? Dupa ce Savulescu si-a ispasit pedeapsa in Italia, trebuie fortat sa si-o mai execute odata in Romania??? Pai nu ne facem de ras in toata lumea?

Revenind la Cazul Alexander Adamescu, oameni buni, tatal acestuia Dan Adamescu a fost ucis in puscariile din Romania, nefiind lasat sa se trateze in strainatate unde mai avea o sansa, dar fiul acestuia e numit "fugar" in continuare, desi s-a predat autoritatilor britanice pentru a nu impartasi soarta tatalui sau.

As putea da inca o multime de alte exemple, insa concluzia mea este aceeasi. Pe nimeni nu intereseaza. Sistemul represiv are culoare la multe niveluri si deocamdata, in lipsa oricarui control politic, si-a asigurat lipsa de raspundere.

Nimeni nu vrea sa vada ca nu avem o problema cu cei condamnati, care “fug” motivat, ci cu sistemul represiv din Romania. Peste tot in Europa se refuza cererile de extradare a condamnatilor de la noi, in special pentru conditiile inumane de detentie, dar si pentru condamnari abuzive, date cu incalcarea dreptului la un proces echitabil – vezi decizia data de Grecia in cazul miliardarului israelian Beny Steinmetz, dar si cea data de justitia britanica in cazul omului de afaceri Puiu Popoviciu, care nu a fost extradat, dupa ani indelungati de “exil”, tocmai pentru ca in Romania s-a dovedit ca a fost victima unui judecator bolnav psihic, care a incalcat legea, iar in revizuire s-a retinut lipsa de probe pentru acuzatiile aduse de DNA.

In fata acestor grave probleme de ordin international, care ne afecteaza imaginea de tara, CSM doarme. Iar ministresa Justitiei nu gaseste ceva mai bun de facut decat sa se laude cum ii va aduce ea pe toti “fugarii” in tara. Tipic romanesc.