Demult, pe vremea cand oamenii isi faceau cumparaturile la piata, iar supermarketul nu era inca inventat in aceasta tara, exista o institutie numita ”cantarul pietei”. Poate mai exista si acum. Este vorba de acel cantar pus la dispozitie de administratia pietei, verificat metrologic periodic sa fie perfect echilibrat si sa reflecte adevarata masa a produsului cantarit.

Scopul era ca fiecare client sa poata verifica daca vanzatorul i-a cantarit corect marfa cumparata si nu a fost inselat la cantar. Se vede treaba ca cinstea si corectitudinea se mentin mult mai bine daca cineva verifica permanent si cu buna-credinta activitatea desfasurata de o persoana!

Acel cantar reprezenta ”Adevarul”, pentru ca era perfect echilibrat de o institutie neutra, spre deosebire de cantarul fiecarui negustor, care putea sa fie mai mult sau mai putin dezechilibrat, cu intentie, sau din cauze naturale, prin folosirea excesiva. Pe acesta din urma am putea sa il numim ”adevarul relativ”, sau de-a dreptul ”minciuna”.

Cam asa ar trebui sa fie si in sistemul de justitie, nu degeaba zeita este reprezentata cu o balanta in mana. Judecatorul, perfect echilibrat si rational, sa cantareasca faptele prezentate de parti (adevarul relativ) si aplicand legea, sa gaseasca Adevarul si sa restabileasca echilibrul incalcat.

Insa ce s-ar intampla daca intr-o zi cantarul pietei ar fi intentionat dezechilibrat? Dintr-o data, tot ce este corect ar fi considerat fals, iar lucrurile false ar aparea corecte. Haos total. Si cui ar putea sa-i foloseasca acest haos? Oare nu precupetilor necinstiti, care ar putea sa fure nestingheriti sub acoperirea unui cantar de verificare defect?

Daca ar fi sa dau un nume anului care tocmai a trecut, l-as boteza ”Instabilitate”. Parca niciodata ca acum lucrurile nu s-au schimbat mai repede, mai des, mai imprevizibil. Certitudinea a devenit un cuvant greu de inteles, atat timp cat legea nu mai este respectata de la cel mai inalt nivel.

Cu tristete, dar aproape m-am obisnuit ca o hotarare judecatoreasca sa fie considerata hartie igienica, dar inca imi vine greu sa ma obisnuiesc cu faptul ca avem o multime de legi pe care statul insusi nu le aplica. Oare cum poti sa ii ceri cetateanului de rand sa respecte legea, sa plateasca toate darile, sa fie corect, sa munceasca cu responsabilitate, sa contribuie la progresul tarii, cand tu, stat, nu mai respecti nicio ordine, nicio disciplina si nu iti respecti nici macar promisiunile facute prin legile existente?

Este timpul derogarilor si al exceptiilor. Avem legi care nu intra in vigoare, amanate, suspendate, modificate, care nu se aplica, prin emiterea permanenta de ordonante de urgenta. Care la randul lor sunt modificate substantial peste cateva zile de la emitere, uneori chiar inainte de a intra in vigoare. Avem inflatie de legi a caror respectare nu o verifica nimeni, decat in urma unei catastrofe si inflatie care loveste preferential, in functie de cine este persoana care obtine veniturile. Si avem lupta si ura si dezbinare intre categoriile sociale, intre puterile statului, intre noi si noi!

Este aproape imposibil sa fii perfect echilibrat pe o mare aflata intr-o vesnica furtuna. Si vad din ce in ce mai des colegi panicati, anxiosi, stresati, suparati, dezamagiti, revoltati, sau chiar resemnati. Schimbarile imprevizibile de statut au facut ca anul trecut sa iasa din sistem sute de magistrati. Multe instante si parchete au ramas pustii. Altele functioneaza din inertie, cu cativa magistrati.

Din punctul meu de vedere, sa primesti un prim termen de judecata peste 2-3 ani si sa astepti 4-5 ani ca sa ai o hotarare definitiva in civil, sau mult mai mult in penal, echivaleaza cu lipsa accesului la justitie. Si cui ii profita acest lucru? Inculpatii sigur nu se grabesc sa fie judecati, pot sa astepte si sfanta prescriptie! Iar in civil, se adreseaza instantei cei care sustin ca au fost cumva nedreptatiti. Ei au interesul sa isi obtina drepturile incalcate. Daca dosarele nu se judeca, cine profita? Fix cei care le-au incalcat drepturile. O justitie nefunctionala este aproape o invitatie la nerespectarea legii sau a contractelor incheiate.

Categoric justitia este slabita, iar pe alocuri total nefunctionala. Cauze si vinovati se pot gasi usor. Ideal ar fi sa se gaseasca solutii pentru a iesi din acest impas. Cu conditia sa doreasca cineva sa le gaseasca!

Dar, cum suntem la inceput de an, iar speranta moare ultima, sa avem incredere ca vremurile tulburi sunt pe sfarsite! Ca vom reveni in cele din urma la normalitate, la stabilitate si la respectarea legii. Ca exceptia va ramane exceptie, nu regula, iar principiul de baza nu se va aplica doar exceptional.

Si as mai vrea sa ne reamintim ca puterea judecatoreasca este una din cele trei puteri ale statului. Desi imperfecta, de multe ori este ultima speranta a oamenilor sa isi gaseasca dreptatea! Daca suntem putini, nu trebuie sa ne descurajam, ci trebuie sa devenim mai puternici!

Dar adevarata putere nu vine din furie si nu se confunda cu agresivitatea, nu este nici irationala, nici emotionala si tumultuoasa, nici incarcata de revolta si dornica de razbunare sau abuziva. Adevarata putere este stabila, pasnica, echilibrata si rationala, iar Adevarul este principalul sau ghidaj.

Deci, sa fim puternici si sa ne indeplinim fiecare functia care ne-a fost incredintata! Sa fim stanca neclintita in fata valurilor care incearca sa o distruga si sa o mature de pe fata pamantului. Sa avem incredere ca liderii nostri vor gasi solutiile necesare pentru rezolvarea problemelor existente. Pentru ca daca nici noi nu mai credem in dreptate, oare cine sa mai creada?