Sunt prieten cu Robert Rosu. Prietenia noastra s-a conturat cumva in jurul dosarului in care a ajuns sa fie extrem celebru zilele astea, pentru ca a inceput cumva cu dosarul asta. Scriu textul asta pentru a explica tuturor care vor avea rabdarea sa il citeasca ce s-a intamplat. Orele de joi dupa masa, cand a ajuns vestea la mine la cateva minute dupa pronuntare, au fost intre cele mai grele din viata mea. N-am putut sa nu ma gandesc la familia lui, la faptul ca a pierdut tot ce a construit in 20 de ani de munca extrem de grea. Nu pot decat sa imi imaginez ce e in capul lui acum si ma sperie asta. Nu stiu cum a avut puterea sa le spuna copiilor ca va pleca la puscarie, desi nu a facut nimic. De atunci incoace nu pot sa nu ma gandesc la zecile de discutii in care ii spuneam ca, desi il judeca un complet cu antecedente, nu are cum sa il condamne nimeni. Ca nu are cum sa motiveze o condamnare nici cel mai de rea credinta complet de judecata. Ca ar absolut absurd asa ceva. Ca are deja o hotarare a ICCJ (de la arestare) in care ii scrie ca nu o facut decat sa isi faca meseria. Etc. Sincer, mie nu mi-a fost frica de condamnarea lui, erau convins ca se va mentine achitarea. Si sunt destul de pesimist de regula.

Nu am scris joi seara, desi m-a tras ata, pentru ca mi-as fi exprimat frustrarea, consternarea, nervii, frica, ura intr-o modalitate prea subiectiva pentru un text care circula pe net. Am vrut sa astept sa ma calmez, cat sa incep sa gandesc rational. Sa trec tragedia umana a prietenului meu Robert in planul vietii mele private, pe care nu mi-o expun public. Sa pot sa scriu doar despre ceea ce s-a petrecut obiectiv in dosar, despre faptul ca acest lucru este o crima impotriva profesiei pe care o fac cu mandrie si cu placere (nu zilele astea), o crima impotriva libertatii avocatilor, despre faptul ca mie mi s-a umplut paharul si despre ce voi face sa il golesc. Urmeaza deci un text lung, cu mai multe capitole.

Povestea (pe scurt, ca altfel scriu o carte)

Idiotul ala de Paul este nepotul nelegitim al lui Carol II, facut cu Elena Lupescu. Dupa ce Carol moare, Paul obtine in Portugalia prin anii 50 o hotarare judecatoreasca care ii recunoaste calitatea de succesor al lui fostului rege al Romaniei. Dupa ce apar legile retrocedarii, omul incepe sa se agite sa obtina bunurile care fusesera nationalizate de la tac-su, de la maica-sa si alte rubedenii. Fiind un idiot, se baga in tot felul de combinatii, cu tot felul de avocati pe care nu are bani sa ii plateasca si le promite parti din bunurile recuperate. Are o gramada de avocati din astia, care ii fac tot felul de cereri de retrocedare, actiuni in instanta etc.

Dracu’ stie cum, intra in niste discutii cu Truica – la momentul ala o persoana extrem de frecventabila, era consilier al primului ministru Nastase – si cu niste evrei, care faceau consultanta politica in Romania si care aveau tot felul de contacte cu Benny Steinmetz, un om de afaceri din Israel, cu afaceri si in Romania, extrem de frecventabil cel putin la acel moment. Printu avea nevoie de bani, asa ca se intelege cu evreii sa le vanda drepturile litigioase de pe vreo 40 de imobile ce erau in proceduri de retrocedabile contra unei sume cash – cateva milioane – si a unei parti din imobile, dupa ce se vor retroceda. Evreii ii spun omului ca una dinte conditii este sa lucreze cu niste avocati seriosi, sa renunte la ciuri, buri de pana atunci, iar Paul e de acord.

In contextul asta, evreii de duc la Tuca, Zbarcea si asociatii (TZA). Astia nu erau atunci monstrii de azi, erau infiintati de relativ putin timp, o echipa de oameni tineri – Tuca avea vreo 35 de ani, gen – fugiti nu demult de la Musat. Le cer avocatilor, inainte de toate, sa examineze situatia juridica a acelor imobile, a cererilor de retrocedare, a hotararilor judecatoresti deja pronuntate, a proceselor care erau pe rol etc. Sa faca un fel de audit juridic, pentru a avea o imagine asupra a ceea e de vanzare si a sanselor de scoate ceva de acolo. Proiectul ii este dat de catre firma lui Robert, care coordoneaza o echipa de avocati care fac acea analiza. Opinia lor juridica este ca exista sanse rezonabile ca cel putin o parte din imobile sa poate fi retrocedate in urma procedurilor aflate pe rol.

Cu acest raport in brate, evreii ajung la o intelegere financiara cu Paul si se redacteaza un contract in acest sens intre Paul si Reciplia, o firma infiintata ca motor pentru aceasta afacere. Draftul de contract este trimis si celor de la TZA, care il analizeaza si sugereaza cateva modificari minore, care se si fac. Ulterior, la sediul TZA se organizeaza o intalnire la care se semneaza acel contract. Din acel moment, de demersurile juridice in vederea recuperarii bunurilor urma sa se ocupe TZA. Paul le-a semnat acestora imputernicirile necesare sa il reprezinte in procedurile care erau pe rol, vreo 40 daca nu ma inseala pe mine memoria. TZA urmau sa fie platiti de catre Reciplia pentru munca in aceste dosare. Firma il desemneaza pe Robert sa coordoneze echipa de avocati care se va ocupa de aceste litigii.

Ca sa ne intelegem pe romaneste: la acel moment Robert avea 29 de ani, nici nu stiu daca avea dreptul sa puna concluzii la ICCJ. TZA era la inceputurile sale. Pentru ei, acel client si acel proiect a fost o oportunitate foarte buna de dezvoltare. Normal ca au tras tare si sa aiba acel client si sa lucreze pe proiect cat mai profi cu putinta. Cine face avocatura, ar trebui sa stie ce vorbesc si cum e sa te loveasca la 29 ani un astfel de contract. In egala masura, ar trebui sa stie ca nici dracu nu vine la tine la 29 de ani cu asa ceva si nici nu se asteapta ca un mucos de genul sa ii “rezolve” dosarul.

Oamenii se apuca de treaba. Pentru unul dintre imobile – Padurea Snagov – exista deja o hotarare definitiva prin care se constata ca Paul are drepturile asupra bunului, dar hotararea nu era pusa in executare. TZA face niste notificari, semnate de Robert, catre Romsilva si le cere sa faca bine sa execute hotararea definitiva. Dupa o vreme, Romsilva pune in executare hotararea, ii retrocedeaza lui Paul bunul si, conform contractului cu Reciplia, acesta cedeaza Reciplia o parte din bun. Robert merge impreuna cu oamenii la notar cand se semneaza contractul.

Pentru un alt bun – Ferma Baneasa – este pe rol o cerere de retrocedare catre Institutul de Cercetare – Dezvoltare pentru Protectia Plantelor. La data la care conducerea Institutului discuta soarta acelei cereri, Robert se prezinta alaturi de Paul la sedinta si sustine cererea. Le expune motivele pentru care cererea de retrocedare ar fi legala si le raspunde la ce nelamuriri juridice or fi avut oamenii. Le da si o mapa cu analiza legala si anexe. O fost convingator, pentru ca dupa o vreme Institutul dispune retrocedarea. Paul cedeaza mai departe evreilor partea lor din imobil. Robert merge si de data asta la notar pentru semnarea actelor.

Pentru restul de cateva zeci de imobile proceduri continua. In timp, unele sunt obtinute, unele nu. De la un moment dat, la cererea expresa a printului, Robert nu se mai ocupa de acest proiect, care e repartizat spre coordonare altui avocat de la TZA. Daca stiu eu bine, ultima procedura finalizata a fost acum vreun an si ceva, cand o instanta a admis actiunea lui Paul cu privire la unul dintre imobile. Cred ca unele proceduri sunt inca pe rol.

Pe parcursul anilor, lui print i se cam termina banii. Viata de print e scumpa. Incepe sa fie suparat si, desi stia bine de tot ce a semnat, ii acuza pe evrei ca l-au pacalit, ca i-au dat prea putini bani etc. Multa vreme refuza sa mai fie reprezentat de TZA – “oamenii evreilor” – face scandal pe acolo. Lui Robert ii arata ceva plangere penala pentru inselaciune, tot felul de cretinisme de om a carui inteligenta merge bine de tot catre partea de jos. Isi ia alti avocati, mai vinde de vreo doua ori aceleasi drepturi litigioase, un intreg balamuc. Face tot felul de plangeri impotriva la tot ce misca. Clasarile curg.

Cam asta e povestea.

DNA Brasov

Ajungem usurel in 2015. DNA Brasov facea parte din unitatile de elita ale parchetelor. Vroia doar dosare cu nume importante, cu prejudicii mari, sa geama de extaz televiziunile in fata sediului in care zburau catusele non stop. Cumva, la astia ajunge o plangere din alea facute de Paul pentru 145 milioane de euro pentru inselaciune, santaj si trafic de influenta impotriva lui Tariceanu si o gramada altii – inclusiv Robert. Cand vad aia de la Brasov numele lui Tariceanu, una dintre obsesiile acelei unitati de elita, si suma de 145 milioane de euro in aceeasi propozitie, dau drumul la cercetari in forta.

Pentru ca in plangere se facea referire doar la Padurea Snagov si la Ferma Baneasa, ignora celelalte imobile. Ii incurca un pic faptul ca erau hotarari judecatoresti pronuntate in cazul Padurii Snagov, precum si faptul ca nu reuseau sa descopere de ce dracu’ nu o fost legala retrocedarea Fermei de la Baneasa. Ii incurca si faptul ca Paul se plangea ca, de fapt, evreii i-or dat prea putini bani, nu ca o fost ilegala retrocedarea. O unitate de elita stie insa sa iasa din incurcatura.

Ii cheama pe judecatorii care or pronuntat acele hotarari si ii intreaba domnu procuror chestii gen: de or dat-o, de ce nu e motivata ca lumea, daca e legala etc. Judecatorii spun ca, de fapt, acum, ca se uita mai bine, nu prea legala hotararea. Desigur, la acel moment nici presedintele CSM, nici ICCJ si nici Cristi Danilet nu or fost pe faza sa ne bage aia cu hotararea judecatoreasca definitiva este pilonul statului de drept. Erau un pic ocupati sa se uite in alta parte. Pe juzii astia, ulterior, i-o intrebat la instanta de ce s-or razgandit, iar unul o fost sincer: “Pentru ca sunt si eu om si am o viata”, de aia am spus asta la DNA. Nu poti sa-l acuzi, nu ar fi fost primul jude acuzat de abuz pentru ca o dat o hotarare, iar pe cei dinaintea lui nu i-o aparat nimeni, in afara de avocatii lor. Cu asta, procurorul isi rezolva prima problema: punerea in executare a hotararii este un abuz, pentru ca hotararea nu e legala. O zis juzii care or dat-o, deci avem probe.

Al doilea necaz in rezolva simplu si pe asta. Pentru ca nu reuseau sa descopere ce nu o fost legal la retrocedarea fermei Baneasa, reputatii specialisti in civil ai DNA Brasov au facut o analiza serioasa si au descoperit ca Paul nu avea calitatea de mostenitor al lui Carol, deci nu era persoana indreptatita la retrocedare. Ca sa ajunga la aceasta concluzie, s-or folosit de faptul ca hotararea judecatoreasca din Portugalia care ii recunostea aceasta calitate a fost recunoscuta in Romania dupa ce Paul formulase cererea de retrocedare. Au ignorat faptul ca procedura de ex equtor produce, evident, efecte retroactive, ca ala era succesor al lui Carol de cand s-o nascut nu doar din 2011 cand a ICCJ a pronuntat hotararea de recunoastere etc. Oricum, mai apoi, in rechizitoriu, or scris vreo 20 de pagini despre cum Paul nu este succesor al lui Carol, facand praf si hotararea ICCJ care spunea altceva. Din nou, evident, CSM, ICCJ si Cristi Danilet erau ocupati cu educatia juridica in scoli si nu or putut sa comenteze asupra faptului ca hotararile judecatoresti sunt pilonul statului de drept. Pe scurt, ajungand la concluzia asta de drept civil, DNA Brasov constata ca retrocedarea fermei este tot un abuz pentru ca Paul nu avea dreptul sa o primeasca, nefiind succesor al tatalui sau.

Al treilea impediment, acela ca Paul se plangea ca o luat teapa, a fost rapid rezolvat. S-a constatat ca nu a luat nicio teapa – si s-a clasat inselaciunea, santajul etc. – ci din contra a dat teapa statului roman si s-a inceput urmarirea penala pentru tot felul.

In decembrie 2015, dupa ce si-a rezolvat aceste impedimente catre un nou comunicat de presa pompos cu nume, sume si sprijin de la SRI, DNA Brasov sare la TZA, unde se apuca de perchezitii. Stiu ca scrie prin legi ca la astea trebe sa fie decanul, procurorul prezent etc., dar dreptul nostru nu se incurca in nulitati relative. Le iau la oamenii aia o gramada de dosare, seamana frica pe doua etaje de birouri si il iau pe Robert la Brasov, fara sa ii spuna prea multe de ce.

Dupa foarte multe ore de stat pe holuri (colegii stiu cam la ce ma refer), il baga inauntru, unde sta Zeus cu catusele pe masa. Ii comunica lui Robert ca este acuzat, va fi retinut si i se va cere arestare pentru urmatoarele:

• constituire de grup infractional, pentru ca s-a inteles cu evreii si cu Paul sa obtina retrocedarea unor bunuri ilegal. Ilegalitatea consta in faptul ca stia ca Paul nu e persoana indreptatita, nefiins succesor al lui Carol in urma analizei juridice revolutionare facute de procurori.
• trafic de influenta, pentru ca i-a promis lui Paul ca o sa-si foloseasca influenta sa de mare avocat la ICCJ sa obtina solutii favorabile.
• complicitate la abuz pentru ca o facut doua notificari catre Romsilva sa puna in executare o hotarare judecatoreasca definitiva. La experienta lui, ar fi trebuit sa stie ca hotararea este ilegala, asa cum or recunoscut si juzii care or dat-o
• complicitate la abuz pentru ca i-o convins pe cei de la Institut sa retrocedeze ferma Baneasa
• doua bucati spalare a banilor, pentru ca s-o dus la notar cand s-o transferat proprietatea asupra terenurilor dupa retrocedare.

Scria acolo asa: “rolul sau a fost esential in activitatea grupului si atingerea scopului urmarit, folosindu-si profesia si imaginea rezultata din calitatea de partener la una din firmele cunoscute de avocatura din Romania, a participat la discutiile cu inculpatul AL ROMANIEI PAUL inca de la inceput, s-a ocupat de demersuri de notificare la diferite institutii publice, acestea fiind absolut necesare pentru a crea aparenta de legalitate, a incheiat actele si imputernicirile necesare pentru atingerea scopului grupului (a redactat contractul de cesiune si actele aditionale, a redactat notificari si memorii catre institutii publice detinatoare, s-a prezentat personal la sedintele comisiilor de retrocedare pentru determinarea membrilor acestora sa adopte punctul sau de vedere, a redactat contracte de vanzare-cumparare pentru bunuri retrocedate cunoscand modul lor ilicit de dobandire)”. Normal, stat de drept, rolul avocatului, partenerul in actul de justitie etc.

La prima strigare, ia arest la domiciliu. La a doua, ajunge la ICCJ la un jude normal la cap, care ii ridica orice masuri, spunand ca ceea ce o facut el sunt doar actele unui avocat.

Urmarirea penala se desfasoara dupa standarde proprii, specifice elitei de la brasov. Avocatilor de la TZA nu li se permite sa fie avocati ai lui Robert. Multi dintre ei sutn audiati, fiind intrebati chestii gen de ce ati avut opinia aia. Cine o fost vreodata in perioada aia la DNA Brasov (sau Oradea, sau Ploiesti, ca era cam tot aia) stie ce vorbesc. Desigur, mandate de siguranta nationala, SRI peste tot, tot felul de chestii bizare, tot tacamul.

Procesul. In fond

Dupa vreun an de cercetari transpirate, ii trimite in judecata. Acuzatiile tot alea. Se duce dosarul la instanta in vremurile in care pe camera preliminara nu se admitea nimic, totul era nulitate relativa, sanatate, hai sa vedem pe fond daca ai comis-o sau nu. Pe scurt, desi nu ar fi trebuit, dosarul iese intact din camera preliminara.

Urmeaza un proces pe fond foarte lung, cu termene fixate la fiecare doua saptamani si sedinte de judecata lungi. Dosarul e judecat de un judecator care e departe de a fi cunoscut pentru ca arunca cu achitari foarte des. Omul mai si scrisese ceva articol despre cum avocatii au tot felul de responsabilitati morale, nu doar legale. Mi-o fost foarte frica. M-am tot gandit ca, din bula de judecator, nu o sa vada ca relatii cu clientii care devin mai putin formale odata cu trecerea timpului – orice avocat stie ce vorbesc – si o sa ii gaseasca cine stie ce vina morala ca o avut clienti niste baieti mai putin frecventabili si o transforma in vina legala. Nu ca ar fi facut ceva imoral sau lipsit de etica, pur si simplu a vorbit cu clientii lui despre dosare in timp ce urechea lunga a sistemului asculta. Apropos, asta cu confidentialitatea avocat-client unde o bagam, domnii de la CSM, ICCJ si domnu Danilet? Intra la pilonii statului de drept sau e tot nulitate relativa? In fine, nu era nimic aiurea pe discutiile alea, dar mi-o fost frica.

M-am inselat si vreau sa imi cer public scuze judecatorului de la Curtea de Apel Brasov ca nu am fost sigur pe echidistanta lui. Si sa il felicit ca a rezistat presiunii care a fost pusa pe el, macar implicit, in dosarul asta. Jos clopul! Si jur ca nu sunt genul care o spuna gratuit, mai ales un judecator.

Omul a adus o raza de normalitate. L-a achitat pe Robert, constatand ca, indiferent de ceea ce or facut sau nu restul din dosar (unii au primit achitari, altii condamnari) el nu facut nimic altceva decat sa isi faca treaba de avocat. Sentinta e pe net, nu are sens sa o povestesc.

Apelul.

DNA face apel, mai putin cu privire la achitarea pe spalarea banilor. Aparent, acuzatia aia o fost suficient de aiuritoare. Pentru restul face apel si scriu in apel ca e drept ca Robert si-o facut treaba de avocat, dar simpla prezenta alaturi de un client si oferirea de asistenta juridica si reprezentare acestuia sunt suficiente pentru a deveni complice la faptele lui. De cand am citit fraza aia acum un an nu mi-o pot scoate din minte. Desi i-am dat drumul pe net de acum 2 zile, mai trebuie sa o pun odata, pentru ca e oribila:

“Inculpatul Rosu Robert, prin prezentarea sa in fata comisiei (fara a nega dreptul sau de a participa alaturi de client – dar care in cauza de fata nu insotea clientul, adica SC Reciplia SRL, ci pe inculpatul Al Romaniei Paul, cu care nu avea nici un fel de contract de asistenta juridica), prin prezentarea punctului de vedere al unei importante societati de avocatura, a convins membri comisiei de justetea cererii de retrocedare formulate de inculpatul Al Romaniei Paul.

Astfel, retinem ca activitatile de complicitate pot imbraca orice forma, inclusiv simpla prezenta a unei persoane alaturi de autorul infractiunii, astfel incat sa i se dea acestuia siguranta sau increderea ca actiunile sale sunt sortite succesului.
In plus, in cazul de fata, inculpatul Rosu Robert, prezentandu-se alaturi de inculaptul Al Romaniei la sedinta Consiliului de Adminsitratie al ICDPP, prezentand un volum important de informatii referitoare la termeni juridici, dificili de inteles de catre persoane fara pregatire juridica, prezentand notiuni ca “daune cominatorii”, a influentat decizia luata de membri prezenti in mod covarsitor.

De altfel, din declaratiile membrilor rezulta in mod indubitabil ca prezenta unui avocat (respectiv inculpatul), care sustinea in mod convingator situatia imobilului, care le-a inmanat documente in sprjinul celor afirmate, care prezenta siguranta in expunerile facute, au contat in luarea deciziei de a fi de acord cu solicitarea de retrocedare.”

Sincer, pentru frazele astea, ala care le-a scris ar trebui exclus din magistratura. Desigur, CSM, ICCJ si domnu Cristi Danilet nu sunt de acord cu mine. Parca aud: “este dreptul suveran al procurorului sa critice hotararile judecatoresti in caile legale de atac…”. Despre dreptul suveran de a manca rahat si a considera ca, in esenta, toti avocatii suntem infractori nu se va spune nimic.

Apelul se declara candva prin vara, dosarul merge la DNA sa isi motiveze apelul, adica sa scrie cineva aberatia de mai sus si incal cateva similare. De ce se intampla asta, adica de ce inainte sa se dea termen in caile de atac, dosarul merge la parchet pentru motivare doar pilonii statului de drept si al egalitatii intre acuzare si aparare ne pot spune. Plus CSM-ul care a legiferat asta.

Aia de la DNA muncesc intens si, sa vezi coincidenta, termina de scris aberatiile fix in 24 decembrie dimineata. In consecinta, dosarul e inregistrat la ICCJ in 24 decembrie dupa pranz, la un moment la care acolo mai era jandarmul de la poarta si Mos Craciun care astepta o pronuntare in ceva dosar si voia sa duca minuta pe post de cadou. Plus cineva care a inregistrat dosarul si l-a bagat in sistemul de repartizare aleatorie. Ala despre care scria Inspectia Judiciara ca la ICCJ permite foarte usor directionarea caracterului sau aleatoriu. Dosarul e repartizat aleatoriu unui complet de judecata, la auzul caruia orice avocat care stie unde e strada Batistei se face negru. Candva, va trebui si aici facuta o discutie. De ce dracu’ multe din deciziile unor complete, asta si altele, sunt contestate constant si ale altor complete aproape niciodata?

Urmeaza un an de proces, cu covidut, cu amanari respinse cand avocatii erau in spital cu corona virus, cu 3 termene pe saptamana catre final. Un fel de elogiu adus dreptului la un proces echitabil. Cu avocati audiati si intrebati de ce nu or depus anumite acte in procese? Raspunsul de genul ca nu il ajuta pe clientul meu nu or fost multumitoare. Tot felul.

Robert era foarte stresat. Simtea ca nu e in regula ce se intampla. Chiar si la acel complet, eu am fost convins ca nu are cum sa il condamne, ca e imposibil. M-am inselat amarnic. I-au lasat achitarea pentru trafic de influenta si pentru abuzul cu padurea de Snagov si i-au dat 3 ani pentru constituire de grup infractional si 4 ani pentru complicitate la abuz cu ferma Baneasa. I-au dat cu ura, din punctul meu de vedere. Mai mult decat printului, cel care, in logica asta a abuzurilor, este cel care a obtinut bunuri. La fel ca evreilor, care pe aceeasi logica, par sa fie mult mai implicati in toata povestea si sunt cei care au primit mare parte din acele imobile. A fost ca o caramida.

Nu stiu ce vor scrie in ea. Nici cand vor scrie. De la acel complet am primit ieri motivarea unei hotarari pronuntate acum mai mult de un an. Si era o motivare relativ simpla.

Stiu ca o vor scrie astfel incat sa blocheze orice recurs in casatie. O vor da cu “din probe (fara sa spuna care, ca nu sunt) rezulta ca a stiut…” si asta basta, ca nu pe chestii de fapt nu poti face nimic. Dupa tot circul care a iesit, sunt convins ca vor scrie 10 pagini in care vor scrie ca nu a actionat in calitate de avocat, ci de membru al grupului, ca avocatura era gen o acoperire legala pentru el, de fapt el era de profesie membru al grupului. Sunt convins de asta. Si orice vor scrie acolo pentru mine nu va inlatura nedreptatea vadita facuta unui prieten caruia i-au distrus viata si nici faptul ca hotararea este un atac oribil la adresa profesiei de avocat. Niciunul dintre cei trei judecatori nu e atat de cretin incat sa scrie ceva de genul spuse in motivele de apel al DNA. Dar, in esenta, doar asta pot gandi daca l-au condamnat pe Robert. Desigur, dupa aia o sa vina presedintele CSM, Cristi Danilet si alti deontologici si vor spune: “vedeti, v-ati agitat degeaba. Nu pentru avocatura l-or condamnat”. Explicatii vor fi similare cu toate celor date de orice regim ipocrit, care executa oamenii, invocand pretexte. Nu am nicio asteptare din punctul asta de vedere si, sincer, nu ma intereseaza mai deloc motivarea. Exceptand ca o sa ma enervez din nou, ca nu o sa dorm si ca voi ajunge din nou sa urasc.

Cine e de vina

E usor sa spui ca pentru rahatul asta care a distrus un om, familia lui, prietenii lui sunt de vina doar doi procurori care si-au ratat viata si trei judecatori care si-au ratat menirea de judecator. E prea simplu. Solidaritatea uriasa nascuta intre avocati, intre oamenii de buna credinta care au citit despre asta, intre judecatorii si procurorii de bun simt indica ca nu doar ei sunt de vina si a alege sa ducem vina doar in zona aia ar fi o greseala. Mai sunt si alti procurori care gandesc la fel cu cei care au facut urmarirea in dosar si care au scris ineptia aia in motivele de apel, mai sunt si alte complete negre la ICCJ si la alte instante. Cat timp vor exista, sansele ca oricare avocat sa fie trimis 5 ani la puscarie pentru ca si-o facut meseria se vor mentine.

Asa, la nivel micro, cred ca e devina Robert pentru ca a fost prea elegant, prea cu bun simt si a avut incredere ca legea il va apara. Nu a vrut sa faca tam, tam, si-a dus crucea in liniste. Si a gresit. Cred ca e de vina TZA pentru ca au facut la fel. E cea mai mare firma de avocatura din tara si cea mai respectata si 5 ani nu au spus nimic despre faptul ca unul dintre fondatorii ei este inculpat pentru vina de a fi avocat. Sunt de vina, in esenta, Robert, TZA, avocatii lui si toti care au stiut pentru ca au crezut ca justitia se face numai in sala de judecata. Aparent, nu e asa. Sunt de vina eu ca nu am publicat citatul din motivele de apel acum un an, cand le-am citit, ci doar acu doua zile cand o fost prea tarziu. Astia de aici am facut-o cu buna credinta, am crezut gresit.

Vina mult mai mare e a UNBR si a Baroului Bucuresti. Acolo s-a stiu despre dosar si despre ce e. Robert a cerut sprijin de la Barou si a primit uitatul in alta parte. “Sa nu deranjam” “sa vedem” “ce putem noi face” etc. sunt acte de lasitate, de complicitate la un sistem defect. Comunicatele de ieri nu il mai ajuta pe Robert la nimic. Nu e o chestie noua. Acum vreo 10 ani (cred) un coleg din Cluj a fost trimis in judecata pentru ca a refuzat sa isi toarne un client. A avut norocul sa fie achitat, dar a fost singur tot procesul. Eu imi reprosez si azi ca nu m-am dus sa stau acolo in sala cu omul ala cand o avut termen, sa stie ca nu e singur. Robert ar fi trebuit sa mearga la fiecare termen cu 200 de avocati in sala, sa stie ca nu e singur, iar completul sa stie ca judeca pe toti avocatii. Baroul si UNBR au mijloace de presiune si obligatia de a proteja avocatii de astfel de chestii. Au ratat complet misiunea asta. Noroc cu clipul de promovare cu Anna Lesko ca imaginea buna e esentiala.

De vina suntem toti. Care acceptam sa scrie Inspectia Judiciara ca sistemul de repartizare a cauzelor la ICCJ e defect si ne doare-n cur. Care acceptam sa fim facuti infractori pentru ca aparam infractori, ca gest la ordinea zilei. Care acceptam sa fim ultima roata la caruta justitiei. Care acceptam ca podiumul procurorului in sala sa fie mai inalt decat al avocatului. Care acceptam ca procurorul sa primeasca scaunul ala bun, nu banca care rupe curu. Care acceptam ca dosarul sa mearga la parchet pentru motivarea cailor de atac. Care acceptam sa se execute hotariri ce se vor redacta peste cateva luni sau ani. Care acceptam ca nu are rost sa ai automat cale de atac devolutiva cand solutia din apel e 180 grade fata de fond. Care acceptam ca existe complete negre si nu facem decat sa ne rugam sa nu picam la ele. Care acceptam ca nu stim daca avem sau nu acoperiti in instante. Care acceptam ca juma din judecatorii de penal sa fie procurori. Care nu vrem sa schimbam sistemul de numire a judecatorilor dupa modelul alora normali la cap. Care ne-am revoltat cu protocoalele vo’ doua zile si apoi ne-o trecut. Care am privit cum unii au fost condamnati pe nedrept si am spus “las ca o merita”. Etc.

Ce urmeaza

Pentru Robert, cativa ani grei. Vor trece, dar nu va fi niciodata la fel. Trauma de a sta la puscarie fara sa stii ce ai gresit, trauma de a explica copiilor asta, de a te justifica restul vietii, de a te gandi din ce rahat traiesti, de a sta 3 ani jumate gandind la copii, la sotie, la mama nu va trece veci. Nu-mi fac iluzii ca va iesi din puscarie. Sigur, o sa faca recurs in casatie (cand se va motiva decizia). Se va respinge, daca nu face completul negru vreo gafa majora la motivare, chestie de care nu ii cred in stare. Probabil, o sa se faca cerere de gratiere. Se va respinge, ca plavanul lupta cu coruptia. Se va face plangere la CEDO. Fie o resping la inadmisibila, pentru ca independentul de la grefa nu o sa vada nicio aparenta de violare a unui drept, fie se va admite peste 5 ani si va putea fi folosita fix la buda. Se va face probabil si revizuire, se va respinge si aia, ca revizuirile nu se admit in tara asta, in care hotararea definitivia este pilon al statului de drept si de executa nu se discuta.

Pentru profesie, cred ca e prima oara din 2006 cand a fost acel protest condus de la Bucuresti, cand s-a ridicat un fel de solidaritate. Un pic incomplet valul asta, ca nu am vazut comunicate sau pozitii de la cei din top. Nestor, Musat, Stoica, Zamfirescu, Popovici etc. care cumpara spatiu pe hotnews sa ne prezinte cele mai relevante aspecte juridice si ale caror comunicate despre asistarea cu succes a unui client care o cumparat o firma le citesc si fara sa imi doresc, sunt cam mucles. Stiu, nu vreti sa deranjati, omul e condamnat pentru coruptie, iar voi sunteti coruptie free, ce vor spune clientii etc. Stiu. Dar daca evrerii cu mergeau la TZA, ci la NNDKP acum in locul lui Robert era careva de acolo. Aveti putere, aveti pile, aveti bani, faceti dracu ceva si pentru profesia asta! Ca nu te poti astepta de la un stagiar care e revoltat acum sau de la un avocat cu cabinet individual la Braila sa aiba forta de a face altceva decat un protest pe facebook sau, maxim, in fata instantei. Astea sunt bune la moral, dar nu rezolva nimic. Sistemele nu se schimba pentru ca mii de avocati si-au pus o coperta la poza de profil sau pentru ca 200 din ei vor merge luni sa protesteze in strada. Stiti bine ca altfel se schimba legile si sistemele, iar tacerea voastra este complicitate. Alaturi de cea a UNBR si a BB. Ca de la ICCJ sau CSM nu am asteptari, ele sunt sindicate ale judecatorilor si procurorilor.

PS. Am scris asta noaptea, imi cer scuze pentru erorile de ortografie, nu mai stat sa corectez.

Preluare de pe raduchirita.com