Pe măsură ce trec orele de la declanșarea prigoanei penale împotriva lui Călin Georgescu, devine din ce în ce mai evident că toată această operațiune, al cărei obiectiv e mai degrabă imagistic, menită a pregăti un nou abuz CCR, se transformă într-o lovitură de bumerang împotriva inițiatorilor. Dar cine sunt acești inițiatori și ce speră ei să obțină?

Extrem de semnificativ este faptul că 3 dintre cele 5 capete de acuzare împotriva lui Călin Georgescu nu mai apar în decizia procurorilor prin care s-a instituit măsura de control judiciar. Iar cele trei care au dispărut în mod miraculos sunt și cele mai grave: instigarea la acțiuni împotriva ordinii instituționale, comunicarea de informații false, fals în declarații. Prin ce jonglerie, practic în doar câteva minute, procurorii lasă impresia că au renunțat la aceste acuzații extrem de grave, care, dacă ar putea fi probate, i-ar putea aduce lui Călin Georgescu ani grei de închisoare? Singura explicație cât de cât plauzibilă este că procurorii au constatat că nu dispun de suficiente probe dintre cele care le-au fost furnizate pe ultima sută de metri și în mod accelerat de serviciile secrete, prin intermediul cărora Călin Georgescu a fost supus unei supravegheri tehnico-operative fără precedent.

La prima vedere, toată această operațiune comandată, regizată în pripă și fără profesionalismul necesar, are drept unic obiectiv nu atât intimidarea victimei și determinarea acesteia să renunțe la depunerea candidaturii pentru alegerile prezidențiale, cât să ofere muniția de natură imagistică necesară Curții Constituționale pentru a săvârși un nou abuz prin eliminarea lui Georgescu de la alegeri și o motivare cât de cât plauzibilă în ochii acelei părți din opinia publică dispusă să creadă în asemenea făcături.

Până și Victor Ponta, pe care am avut de-a lungul timpului toate motivele să-l critic și să-i contest onestitatea, a sărit ieri ca ars, rememorând faptul că în urmă cu 10 ani, la rândul său, a fost fugărit de procurori, tot într-o amplă și spectaculoasă operațiune cu caracter demonstrativ, care în final a fost compromisă definitiv din lipsă de probe.

Cazul Călin Georgescu este extrem de interesant, în special sub două aspecte. Cei care au citit analiza mea de ieri pot confirma că, la capătul acesteia, am declarat că, în eventualitatea în care nu ne vom confrunta cu evenimente cu totul și cu totul deosebite, voi consacra editorialul de azi caracatiței George Soros. În cazul meu, a fost o premoniție. Pur și simplu nu am dispus de informații la ora 9:00, când am elaborat analiza. În cazul multor jurnaliști din zona de investigații, însă, nu mai este vorba de vreo premoniție. Aceștia au fost informați, pe parcursul dimineții de ieri, „pe surse”, că urmează să se întâmple ceva deosebit de important și să fie pregătiți pentru a se deplasa urgent, la nevoie, la Parchetul General. Acest lucru demonstrează că s-a pus la cale în mod deliberat o operațiune menită să aibă puternice efecte în plan mediatic. Ceea ce s-a și confirmat.

În urmă nu cu multă vreme, dar la peste două luni de la executarea loviturii de stat pe mâna celor nouă de la CCR, președintele acestei instituții a ieșit public, aparent pe neașteptate, aparent nemotivat și, în orice caz, neprovocat, pentru a întări aserțiunea conform căreia cele două runde de alegeri prezidențiale au fost anulate în baza unor acuzații la vedere, fără probe ascunse, și că acest lucru este posibil să se producă și în viitor. Prin urmare, CCR nu are nevoie de probe noi pentru a-l elimina din competiție pe Călin Georgescu sau, la nevoie, pentru a anula o nouă rundă de alegeri. În schimb, o campanie mediatică este mai mult decât utilă, este indispensabilă pentru cei care se află în spatele loviturii de stat, ei scontând pe faptul că o asemenea campanie este de natură să atragă de partea lor o bună parte a opiniei publice din țară și din străinătate. O socoteală care se va dovedi foarte curând total greșită.

Devine din ce în ce mai clar că autoritățile de la București nu ar fi luat niciodată o asemenea decizie, care reprezintă un abandon total al valorilor enunțate și apărate de democrațiile occidentale, dacă nu ar fi beneficiat de o puternică susținere în plan extern. O atare susținere din direcția Administrației Trump este însă imposibilă. Administrația Trump, prin diverse personalități de la vârf, prin voci din ce în ce mai autorizate, a semnalat în repetate rânduri că anularea celor două runde de alegeri în România, printr-o lovitură de stat, a fost o decizie antidemocratică. Prin urmare, ar fi imposibil ca, în timp ce Administrația Trump se consolidează la Washington, autoritățile de la București să beneficieze de un suport din partea acestora în sensul eliminării din competiție a lui Călin Georgescu.

Prin urmare, nu ne rămâne decât să ne uităm într-o singură direcție: să ne uităm către nucleul dur al UE, nucleul progresiștilor neomarxiști. Aceștia sunt dirijați și susținuți de către caracatița Soros de la nivel mondial, aflată într-un conflict ireconciliabil cu conservatorii din Statele Unite. Globaliștii se confruntă cu suveraniștii, și aceasta este perspectiva din care trebuie să privim acest caz Călin Georgescu.

Închei, reamintindu-vă de o afirmație extrem de interesantă făcută ieri de Marcel Ciolacu. Acesta a spus, cu subiect și predicat, că procurorii, pentru a nu fi compromisă întreaga operațiune, vor trebui să facă dovada că dispun într-adevăr de probe concludente pentru a-l incrimina pe Călin Georgescu și pentru a demonstra că acesta este capul unui grup criminal organizat. Ceea ce înseamnă, nici mai mult, nici mai puțin, că însuși prim-ministrul are serioase îndoieli privind veridicitatea acuzațiilor care i se aduc celui care a fost ales pe primul loc la prezidențiale în primul tur de scrutin și, cu certitudine, ar fi urmat să fie ales și în cel de-al doilea, dacă nu intervenea lovitura de stat.