Inalta Curte de Casatie si Justitie trebuie sa dezlege o chestiune de drept in aparenta simpla, dar cu numeroase ramificatii la o privire mai atenta: cum trebuie interpretat termenul de 5 zile prevazut de art. 345 alin. 3 Cod procedura penala in care procurorul de caz trebuie sa remedieze neregularitatile rechizitoriului constatate de catre judecatorul de camera preliminara?

Tribunalul Brasov a sesizat ICCJ cu aceasta problema la 3 martie 2022 in dosarul nr. 13117/197/2019/a1. Instanta suprema a format cauza nr. 470/1/2022, in care a stabilit pronuntarea pentru data de 4 mai 2022.

Totul a inceput la 3 mai 2019, cand Parchetul de pe langa Judecatoria Brasov i-a trimis in judecata pe oamenii de afaceri Szabolcs Sala, Zsolt Tasnadi, Aliz Tasnadi (fosta Laposi) si Istvan Feier (fost Mate), precum si firma acestora, SC Pro Leading Fundation SRL. In esenta, PJ Brasov ii acuza ca ar fi inselat 46 de persoane, acordandu-le tot atatea imprumuturi fara sa aiba autorizatie din partea Bancii Nationale a Romaniei.

La 10 decembrie 2020, Judecatoria Brasov a constatat neregularitatea rechizitoriului din dosarul nr. 13848/P/2013 al PJ Brasov si i-a acordat procurorului de caz 5 zile sa remedieze neregularitatea actului de sesizare si sa precizeze daca mentine dispozitia de trimitere in judecata ori solicita restituirea cauzei. In 9 iulie 2021, tot Judecatoria Brasov a restituit dosarul la parchet.

In 2 februarie 2022, in faza de contestatie, judecatoarele Nicoleta Constantinescu si Anca Codreanu (foto) de la Tribunalul Brasov au sesizat Inalta Curte de Casatie si Justitie cu pronuntarea unei hotarari prealabile care sa dezlege urmatoarea chestiune de drept:

„- care este natura juridica a termenului de 5 zile in cadrul caruia procurorul remediaza neregularitatile actului de sesizare;

- care este felul actului procesual prin care se realizeaza remedierea;

- daca actul trebuie verificat pentru legalitate si temeinicie de catre procurorul ierarhic superior;

- care este termenul-limita pana la care ar putea interveni aceasta verificare”.

Mai exact, instanta este interesata sa afle de la ICCJ:

- daca acel termen de 5 zile este obligatoriu sau orientativ;

- daca remedierea poate fi remediata printr-o simpla ordonanta sau printr-un nou rechizitoriu;

- in cazul in care remedierea poate fi remediata printr-o simpla ordonanta, aceasta trebuie sau nu confirmata de catre procurorul ierarhic superior;

- daca procurorul ierarhic superior trebuie sa se grabeasca a confirma ordonanta pana la incheierea primei faze a camerei preliminare sau daca o poate confirma inclusiv in faza de contestatie a camerei preliminare.

Problemele sunt cat se poate de concrete, iar Tribunalul Brasov s-a confruntat cu ele in dosarul de mai sus, unde Parchetul Judecatoriei Brasov a comunicat ordonanta de remediere a neregularitatii, insa cu mult peste termenul de 5 zile impus de Judecatoria Brasov – cand cauza ajunsese deja in faza de contestatie, pe rolul tribunalului. In plus, acea ordonanta nu purta confirmarea procurorului ierarhic superior.

Redam principalele pasaje din incheierea Tribunalului Brasov privind sesizarea ICCJ:

„Prin incheierea de camera preliminara din data de 10.12.2020, pronuntata in dosarul cu nr. 131/797/2020/a1, Judecatoria Brasov a admis in parte cererile si excepliile invocate de inculpatii (...) si, in consecinta, in baza art.345 alin. 3 C.pr.pen., a constatat neregularitatea rechizitoriului emis la data de 3.05.2019 in dosarul nr. 13848/P/2013 al Parchetului de pe langa Judecatoria Brasov, sub aspectul modului de descriere a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatilor (...), respingand celelalte cereri si exceptii invocate de inculpatii (...) ca fiind, in parte, inadmisibile si, in parte, neintemeiate. (...)

In data de 18.03.2021 a fost comunicata Parchetului de pe langa Judecatoria Brasov incheierea din data de 10.12.2020, la data de 24.03.2021 Ministerul Public inaintand ordonanta procurorului de remediere a neregularitatilor, exprimand deopotriva optiunea mentinerii dispozitiei de trimitere in judecata, fara ca ordonanta sa fie verificata sub aspectul legalitatii si temeiniciei de catre procurorul ierarhic superior.

La data de 09.07.2021 a fost pronuntata incheierea finala de camera preliminara, prin care judecatorul, analizind cuprinsul ordonantei din data de 22.03.2021, emise de Parchetul de pe langa Judecatoria Brasov, a conchis ca neregularitatile constatate nu au fost remediate prin ordonanta indicata.

A retinut judecatorul ca in procedura incidentala prevazuta de art. 345 alin. 3 C.pr.pen., in termen de 5 zile de la comunicarea incheierii judecatorului de camera preliminara, procurorul trebuie sa remedieze neregularitatile actului de sesizare si sa comunice pozitia sa referitoare la trimiterea in judecata a inculpatilor.

In ceea ce priveste natura actului de remediere, s-a aratat ca acesta poate imbraca forma unei ordonante, a unor note, a unui referat sau a unor precizari, un act distinct de rechizitoriul intocmit in cauza, insa care va constitui corp comun cu acesta. (...)

In procedura subsecventa, consacrata prin dispozitiile art. 346 C.pr.pen., judecatorul de camera preliminara verifica actul de sesizare transmis de procuror atat sub aspectul legalitatii, cat si al modalitatii in care procurorul a respectat obligatiile procedurale pozitive instituite de judecatorul de camera preliminara cu privire la regularizarea actului de sesizare pentru a se stabili daca prin acest act sui generis a fost remediat rechizitoriul, astfel incat sa poata fi stabilite limitele investirii instantei.

In cauza, judecatorul de camera preliminara a constatat neregularitatea actului de remediere emis de procurorul din cadrul Parchetului de pe langa Judecatoria Brasov, in conditiile in care acesta nu a fost verificat din perspectiva legalitatii si temeiniciei de catre procurorul ierarhic superior in termenul procedural de 5 zile statuat prin dispozitiile art. 345 alin. 3 C.pr.pen.

Imprejurarea ca procurorul ierarhic superior a semnat adresa de inaintare a ordonantei din data de 22.03.2021 catre instanta, act administrativ fara valente juridice, s-a apreciat ca nu poate echivala cu o verificare a legalitatii si temeiniciei ordonantei intocmite de catre procurorul de caz.

S-a concluzionat ca in contextul in care termenul de 5 zile reprezinta un termen de decadere, legal si maximal, depasirea acestui termen fara a exista confirmarea de catre procurorul ierarhic superior a actului prin care procurorul de caz a comunicat judecitorului de camera preliminara mentinerea dispozitiei de trimitere in judecata echivaleaza cu neexprimarea vreunei pozitii procesuale valabile de catre procuror.

S-a mai retinut ca deficienta de forma ilustrata nu ar putea fi complinita ulterior acestei limite temporale, deoarece inscrisul indicat trebuia sa corespunda exigentelor de forma in interiorul termenului procedural de 5 zile in care procurorul avea posibilitatea sa exercite optiunea.

Avand in vedere ca ordonanta intocmita de procuror conform art.345 alin. 3 C.pr.pen. nu are aptitudinea de remediere a neregularitatilor constatate initial de catre judecatorul de camera preliminara prin prisma neindeplinirii unei cerinte esentiale de forma, examinandu-se daca rechizitoriul, privit in mod individual, este susceptibil sa investeasca instanta, s-a concluzionat in sens contrar, rechizitoriul fiind restituit Parchetului de pe langa Judecatoria Brasov.

In contestatia formulata impotriva acestei incheieri, Ministerul Public sustine ca actul de remediere, astfel cum a aratat insusi judecatorul de camera preliminara, poate imbraca orice forma, si chiar constituind corp comun cu actul de baza, este insa suficient sa respecte conditiile de forma edictate de lege pentru incheierea sa valabila in spefa de fata o ordonanta.

Se arata ca imprejurarea potrivit careia practica sau doctrina judiciara au retinut ca acest act are valoare juridica echivalenta rechizitoriului, motiv pentru care ar trebui sa indeplineasca si aceleasi conditii de forma, nu poate tine locul unei norme legale imperative in acest sens. In prezent, cerinta verificarii pentru legalitate si temeinicie de catre procurorul ierarhic superior nu este prevazuta de lege decat in cazul rechizitoriului si al ordonantei prin care se dispune renuntarea la urmarire penala.

In faza procesuala a contestatiei, la data de 08.10.2021, Parchetul de pe langa Judecatoria Brasov a transmis Tribunalului Brasov ordonanta procurorului din 22.03.2021, verificata sub aspectul legalitatii si temeiniciei de catre procurorul ierarhic superior.

Astfel, tribunalul a constatat ca in prezenta cauza este chemat a solutiona, cu prioritate, chestiunea interpretarii art. 345 al. 3 Cod procedura penala, mai exact natura juridica a termenului de 5 zile in care procurorul remediaza neregularitatlile actului de sesizare, respectiv daca acest termen are natura juridica a unui termen de decadere sau de recomandare, natura actului procesual prin care procurorul este tinut sa remedieze neregularitatile, daca actul respectiv trebuie verificat pentru legalitate si temeinicie de catre procurorul ierarhic superior si daca aceasta verificare, in cazul in care nu a intervenit in fata instantei care judeca in fond camera preliminara, poate fi complinita si in faza procesuala a contestatiei la incheierea de camera preliminarl a primei instante.

In ceea ce priveste utilitatea unei interpretdri unitare oferite de Inalta Curte de Casatie si Justitie, aratam ca aspectul lacunar al formularii art. 345 al. 3 C.proc.pen. a condus la dezvoltarea unei adevlrate institutii sut generis, adiacenta prevederii legale, ce a facut biectul unor discufii de practica neunitara. (...)

Conform celor regasite in incheierea din data de 02.02.2022, reprezentanta Ministerului Public a apreciat ca sunt indeplinite conditiile de admisibilitate a sesizarii Inaltei Curti si a aratat ca, tinind cont de modalitatea diferita in care ar putea fi interpretate dispozitiile art. 345 al. 3 C.pr. pen., este utila obtinerea unei interpretari oferite de instanta suprema. Ministerul Public a sustinut ca interpretarea dispozitiilor art. 345 alin. 3 din Codul de procedura penala nu impun ca actul de remediere sa fie verificat sub aspectul legalitatii si temeiniciei de catre procurorul ierarhic superior atunci cand se remediaza neregularitatile actului de sesizare, intrucat nu se pune problema unei analize a temeiniciei acuzatiei. Aceasta este doar rescrisa prin raportare la probatoriul cauzei care nu este exclus, este acelasi ca cel avut in vedere si de catre procurorul ierarhic superior atunci cand realizeaza analiza legalitatii si temeiniciei.

Cu privire la natura termenului, s-a aratat ca in conditiile in care se decide ca este necesara verificarea legalitatii si temeiniciei actului de remediere, apreciaza ca natura termenului este una de recomandare, analiza putand fi realizatda si in procedura camerei preliminare, in al doilea stadiu procesual, in fala judecatorilor de camera preliminari din cadrul instantei de control judiciar.

Avocatii inculpatilor au sustinut ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 475 C.p.p., iar cu privire la fondul chestiunii de drept supuse analizei, avocatul inculpatilor (...) a aratat ca apreciaza termenul de 5 zile ca fiind unul de decadere, avand in vedere art. 347 alin. 3 din Codul de procedura penala, in care se mentioneaza ca judecatorul de camera preliminara restituie cauza la parchet, daca nu se raspunde in termenul prevazut.

In ceea ce priveste actul de remediere, in opinia sa, acesta trebuie sa indeplineasca aceleagi conditii ca si rechizitoriul, iar remedierea nu poate interveni in faza contesta (pentru ca s-ar pierde un grad de jurisdictie).

Avocatul persoanelor vatamate aratat ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 475 din Codul de procedura penala cu privire la toate aspectele puse in discutie.

In ceea ce priveste opinia Tribunalului Brasov asupra chestiunii de drept a carei lamurire se solicita, aratam urmatoarele:

Astfel cum s-a statuat in doctrina si practica judiciara, art. 345 al. 3 C.pr.pen. nu impune o forma expresa care sa concretizeze remedierea neregularitatilor actului de sesizare, fiind dezvoltata ideea necesitatii respectarii simetriei de forma a actului remediu cu cea a actului raportat la care face corp comun, respectiv rechizitoriul. Totusi, nu poate fi ignorata observatia pertinenta potrivit careia in succesivele modificari aduse Codului de procedura penala, daca ar fi dorit sa imprime actului remediu acelasi nivel de formalism intrinsec rechizitoriului, legiuitorul ar fi avut libertatea sa edicteze in acest sens, urmand a se avea in vedere ca verificarea sub aspectul legalitatii si temeiniciei este deopotriva o conditie de legalitate nu doar a rechizitoriului, ca si a ordonantei de renuntare la urmarire penala, conditie stipulata in cuprinsul art. 318 al. 10 C.pr.pen. Deopotriva, se mai poate observa ca remedierea neregularitatilor nu se poate concretiza in noi acte de dispozitie, cu consecinta modifiarii substanfei acuzatiilor formulate prin rechizitoriu, sau adoptarii unor noi solutii, remedierea vizand, prin insasi trimiterea semantica, o clarificare a aspectelor deja cunoscute partilor, in sensul dispus de catre judecatorul de camera preliminara.

In ceea ce priveste natura juridica a termenului de 5 zile in care procurorul remediaza neregularitatile si comunica instantei optiunea mentinerii dispozitiei de trimitere in judecata sau restituirii, apreciem ca, pe de o parte, in favoarea calificarii sale ca termen de decadere opereaza dispozitia cu iz imperativ a verbului 'restituie', din cuprinsul art. 346 al.3 Cod pr. pen.; pe de alta parte, analizand dispozitiile art.268 alin. (1) din Codul de procedura penala, observam ca nerespectarea unui termen procedural atrage decaderea din exercitiul dreptului procesual si nulitatea actului facut peste termen.

Asadar, consecinta efectuarii unui act, dupa ce subiectul a pierdut facultatea procesuala de a-l efectua, este lipsirea lui de efecte juridice.

Analizand din aceasta perspectiva natura juridica a termenului de 5 zile prevazut de art.235 al. 1 C.pr.pen., Curtea Constitutionala a retinut, in Decizia nr.336/2015. ca 'de esenta termenelor de recomandare este lipsa oricarei sanctiuni procesuale pentru actul neefectuat, asa incat in masura in care s-ar retine ca termenul reglementat de art. 235 alin. (1) din Codul de procedura penala are natura juridica a unui termen de recomandare, in caz de nerespectare a acestuia nu ar fi incidente nici macar dispozitiile procesual-penale referitoare la nulitatea relativa, respectiv art. 268 alin. (3) raportat la art. 282 din Codul de procedura penala.

Doar termenele peremptorii (imperative) atrag, in caz de nerespectare, consecinte referitoare la validitatea actului indeplinit, sanctiunile ce pot interveni in caz de incalcare a acestora fiind reglementate in art. 268 alin. (1) - (3) din Codul de procedura penala, si anume: decaderea din exercitiul unui drept, nulitatea (absoluta sau relativa) a actului facut peste termen si incetarea unei masuri procesuale temporare'.

Pornind de la natura termenului de 5 zile prin raportare la incidenta sanctiunii ce ar putea interveni in cazul nerespectarii sale, tribunalul constata ca in ipoteza calificarii ca imperativ, sanctiunea decaderii cu consecinta pierderii exercitarii dreptului de a mai dispune trimiterea in judecata este complet inoperanta, intrucat acest efect poate fi facil eludat prin reintocmirea rechizitoriului, intr-o forma 'indreptata', neafectata de neregularitatile initiale, insa cu depasirea termenului de 5 zile.

Singura consecinta, in acest caz, poate fi cuantificata sub aspectul potentialei incalcari a duratei rezonabile a procesului penal, data fiind reluarea procedurii de camera preliminara si repartizarea cauzei unui alt judecator (fie aleatoriu, fie ca urmare a abtinerii celui initial investit), aspect de natura a afecta in mod evident echitatea procedurii prin prisma factorului temporal.

In ceea ce priveste pragul temporal in limitele caruia ar subzista posibilitatea remedierii actului de sesizare, aratam ca actul prin care procurorul ierarhic superior verifica legalitatea si temeinicia rechizitoriului este o conditie de legalitate intrinseca acestuia, expres prevazuta de art. 328 al. 1 C.pr.pen. Incalcarea acestei dispozitii legale insa, prin lipsa verificarii, nu atrage sanctiunea nulitatii absolute, nefiind expres prevazuta printre cazurile mentionate de art. 281 al. 1 C.pr.pen. (...)

In prezent, lipsa mentiunii verificarii putand fi circumscrisa unui caz de nulitate relativa, apreciem ca o vatamare a drepturilor si intereselor inculpatului poate fi sustinuta prin prisma faptului ca, odata cu examenul propriu asupra rechizitoriului, procurorul ierarhic superior poate adopta solutia infirmarii, ipoteza ce ar putea avantaja procesual inculpatul. Insa, luand in considerare ca prin Decizia de recurs in interesul legii nr. 14/20l8 s-a stabilit ca termenul in care se pot formula cereri si exceptii in faza camerei preliminare este un termen de recomandare (cum de altfel a fost interpretata jurisprudential si natura termenului de 60 de zile prevazut de art. 343 C.pr.pen.), se poate considera ca vatamarea poate fi acoperita prin complinirea verificarii chiar si in faza procesuala a contestatiei, neputand fi decelata o ratiune de natura a atrage imperativul acoperirii neregularitatii intr-un termen atat de scurt, caracteristic, de obicei, unor masuri procesuale vizand drepturile si libertatile fundamentale (cum ar fi, de exemplu, art. 235 al. 1 C.pr.pen.) si care ar justifica natura imperativa printr-un nivel ridicat de necesitate a protejarii lor”.

* Cititi aici intreaga incheiere de sesizare ICCJ pentru HP