Secretomanie de neinteles a Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, intr-un dosar soldat cu o eroare judiciara definitiv confirmata si reparata de instantele de judecata. Procurorul sef al DIICOT Daniel Horodniceanu (foto stanga) a refuzat inexplicabil si nemotivat sa dea curs interesului legitim al presei si al opiniei publice de a afla cine sunt procurorii responsabili de incatusarea si trimiterea in judecata a unui om nevinovat si eventualele masuri dispuse fata de acestia: „Urmare a solicitarii dvs. cu nr. de mai sus adresata Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, va facem cunoscut ca informatiile solicitate de catre dvs. exced prevederilor Legii 544/2001 privind liberul acces la informatii de interes public”. Conducerea parchetului nici macar nu a considerat oportun sa confirme existenta erorii judiciare semnalate de Lumeajustitiei.ro.

In conditiile in care autoritatile statului apreciaza ca procurorii nu trebuie sa raspunda patrimonial pentru exercitarea functiei cu grava neglijenta sau rea-credinta atunci cand sunt gasiti vinovati de malpraxis judiciar, informarea cetatenilor care achita din propriile buzunare daunele morale de sute de mii de lei cuvenite victimelor abuzurilor parchetelor reprezinta practic singura masura compensatorie, apta sa ii responsabilizeze cat de cat pe acesti functionari – altfel, bine platiti – din sistemul de justitie.

Apoi, lipsa de transparenta a DIICOT este cu atat mai greu de inteles cu cat solicitarea noastra nu a vizat documente sau informatii secrete de natura a pune in pericol securitatea statului ori siguranta vreunei persoane: „In temeiul art. 6 alin. (1) din legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public („Orice persoana are dreptul sa solicite si sa obtina de la autoritatile si institutiile publice, in conditiile prezentei legi, informatiile de interes public”), va rugam sa ne precizati cine este procurorul de caz si procurorul care a verificat sub aspectul legalitatii si temeiniciei rechizitoriul intocmit in cazul inculpatului (...), precum si celelalte acte (referate/ ordonante) emise in cauza si ce masuri administrative/ disciplinare sau de alta natura au fost luate/ propuse de DIICOT fata de angajatii Directiei responsabili pentru eroare judiciara dovedita definitiv in cazul inculpatului mai-sus numit. Precizam ca informatiile solicitate vizeaza aspecte circumscrise notiunii de informatie de interes public, astfel cum este aceasta definita in cuprinsul dispozitiilor art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001 („Prin informatie de interes public se intelege orice informatie care priveste activitatile sau rezulta din activitatile unei autoritati publice sau institutii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informatiei”)”.

Opacitatea institutiei este si mai stranie daca tinem cont ca nu doar procurorii DIICOT sunt responsabili pentru drama suferita de victima erorii judiciare pe care o prezentam in continuare, cata vreme persoana in cauza, inainte de a fi achitata in revizuire, a fost arestata preventiv si condamnata definitiv prin hotarari ale instantelor, care astfel au confirmat solutiile parchetului.

Noi speram ca refuzul procurorului sef Daniel Horodniceanu de a da curs solicitarii este doar un caz izolat si suntem aproape convinsi ca, pe viitor, conducerea parchetului va sti sa interpreteze Legea nr. 544/2001 astfel incat sa nu mai induca in randul cetatenilor, umili platitori de daune morale in locul procurorilor, suspiciunea ca un parchet de talia DIICOT ar putea ascunde lucruri murdare.

Prezentam in continuare cronologia unei erori judiciare pe care orice procuror responsabil o putea evita

In lipsa acordului tanarului nenorocit ca urmare a retinerii, arestarii preventive, trimiterii in judecata si condamnarii nedrepte in dosarul nr. 42/D/P/2009 instrumentat de procurori ai DIICOT-Serviciul Teritorial Timisoara, nu vom divulga identitatea victimei erorii judiciare, ci doar initialele numelui (Z.D.V.), si nici nu vom intra in amanunte despre traumele indurate in cei patru ani si jumatate cat a durat calvarul. Vom prezenta in schimb o scurta cronologie a cazului, asa cum rezulta din hotararile judecatoresti, precum si motivarea deciziilor definitive pronuntate in cele doua dosare - penal si civil - avand ca obiect revizuire, respectiv reparare prejudiciu eroare judiciara.

Revizuirea, in doua cicluri procesuale. ICCJ caseaza hotararile instantelor inferioare si admite in principu cererea

Z.V.D. a fost trimis in judecata la 22 februarie 2010, fiind acuzat de procurorii DIICOT ca a savarsit infractiuni electronice (asociere in vederea savarsirii de infractiuni si complicitate la detinere de echipamente in vederea falsificarii instrumentelor de plata electronice). In timpul urmaririi penale a fost retinut si propus pentru arestare preventiva, cerere admisa de instanta. La 17 februarie 2011, a fost condamant de Tribunalul Timis la 3 ani inchisoare cu executare, solutie confirmata de Curtea de Apel Timisoara si mentinuta de ICCJ, in recurs. Dupa ispasirea pedepsei, a promovat actiune in revizuire, fiind asistat de Casa de Avocatura Hotca si Asociatii.

Dosarul a luat o intorsatura neasteptata la Inalta Curte de Casatie si Justitie, aceeasi instanta care il condamnase definiv in recurs. Dupa doua solutii de respingere a cererii de revizuire pronuntate de Tribunalul Timis si de Curtea de Apel Timisoara, ICCJ a dispus casarea hotararilor instantelor inferioare si admiterea in principiu a cererii (decizia ICCJ nr. 853/12.03.2013): „Admite recursul declarat de revizuentul Z.V.D. impotriva deciziei penale nr. 176/A din 26 septembrie 2012 a Curtii de Apel Timisoara-Sectia penala. Caseaza decizia penala recurata si sentinta penala nr. 237/CC din 11 iulie 2012 a Tribunalului Timis si rejudecand: Admite in principiu cererea de revizuire formulata de revizuentul Z.V.D. Trimite cauza pentru solutionarea cererii de revizuire la Tribunalul Timis. Onorariul de avocat pentru apararea din oficiu a recurentului revizuent pana la prezentarea aparatorului ales, in suma de 100 lei, se va plati din fondul Ministerului Justitiei. Cheltuielile judiciare ocazionate cu solutionarea recursului raman in sarcina statului. Definitiva”.

Inculpatul este achitat la fond de judecatorul Radu Herciu, de la Tribunalul Timis. Curtea de Apel Timisoara respinge apelul DIICOT si confirma definitiv eroarea judiciara

A urmat asadar, in dosarul de revizuire, un al doilea ciclu procesual. Judecatorul Radu Herciu, de la Tribunalul Timis, prin sentinta nr. 372/PI/25.10.2013, a confirmat in prima instanta eroarea judiciara, pronuntand o solutie de achitare: „In baza art. 406 alin. (1) C.p.p., anuleaza sentinta penala nr. 84/PI/17.02.2011 a Tribunalului Timis, ramasa definitiva prin decizia penala nr. 294/R/31.01.2012 a Inaltei Curti de Justitie si Casatie, in ceea ce il priveste pe inculpatul Z.V.D., si rejudecand, dispune: In baza art. 11 pct. 2 lit. a) C.p.p. raportat la art. 10 lit. d) C.p.p., achita inculpatul Z.V.D. pentru savarsirea infractiunii de asociere in vederea savarsirii de infractiuni prevazuta de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C.p. In baza art. 11 pct. 2 lit. a) C.p.p. raportat la art. 10 lit. d) C.p.p., achita acelasi inculpat pentru savarsirea infractiunii de complicitate la efectuarea de operatiuni financiare in mod fraudulos. In baza art. 192 alin. (3) C.p.p., cheltuielile judiciare raman in sarcina statului. Cu apel in 10 zile de la pronuntare”.

Sentinta Tribunalului Timis a fost mentinuta de judecatorii Anca Nacu si Gheorghe Bugarsky, de la Curtea de Apel Timisoara, care au respins apelul DIICOT: „In temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) Cpp, respinge ca nefondat apelul declarat de DIICOT-Serviciul Teritorial Timisoara impotriva sentintei penale nr. 372/PI/25.10.2013 pronuntate de Tribunalul Timis. In temeiul art. 192 alin. (3) Cpp, cheltuielile judiciare avansate de stat raman in sarcina acestuia. Cu recurs in 10 zile de la comunicare”. (decizia penala nr. 23/29.01.2014)

Iata cum motiveaza judecatorul Radu Herciu achitarea:

„In sarcina inculpatului Z.V.D. s-a retinut ca s-a asociat impreuna cu inculpatul G.V. in vederea efectuarii unor operatiuni financiare frauduloase prin folosirea unor carduri falsificate. In opinia procurorului, implicarea sa infractionala sub forma asocierii este evidenta si ea rezulta atat din verificarea transferurilor bancare efectuate intre el si inculpatul G.V. caruia ii trimite bani in timp ce acesta se afla in Olanda pentru montarea dispozitivelor contrafacute pe bancomate, cat si din expedierile unor sume mari de bani catre numita Z. (sora lui Z.V.D., n.r.), bani rezultati din extrageri frauduloase din bancomate prin folosirea de carduri clonate obtinute de la inculpatul G.V.D. Faptele pentru care inculpatul a fost trimis in judecata au facut obiectul dosarului nr. 1302.5/30/2010 al Tribunalului Timis. Prin sentinta penala nr. 84/PI/17.02.2011 a Tribunalului Timis, ramasa definitiva prin decizia penala nr. 294/R/31.01.2012 a ICCJ, inculpatul Z.V.D. a fost condamnat la o pedeapsa rezultanta de 3 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 si art. 26 Cp rap. la art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002. Pentru a pronunta hotararea de condamnare, instanta a retinut aceleasi aspecte indicate si in cuprinsul rechizitoriului. (...) Practic, inculpatul Z.V.D. a fost trimis in judecata datorita legaturilor pe care le-a avut cu un alt inculpat, respectiv cu numitul G.V., atat procurorul, cat si prima instanta, retinand ca cei doi s-au asociat in vederea obtinerii unor sume de bani prin falsificarea unor instrumente de plata electronica si ca inculpatul G.V. ar fi fost sprijinit de inculpatul Z.V.D. in activitatea sa de detinere a instrumentelor necesare falsificarii cardurilor prin trimiterea unor sume de bani in Olanda, sau prin trimiterea unor sume de bani catre numita Z. (...)

Condamnatul Z.V.D., pe tot parcursul procesului, inclusiv in cursul solutionarii cererii de revizuire, a mentionat ca, cu exceptia condamnatului G.V., nu a cunoscut nicio alta persoana dintre cei care au fost trimisi in judecata impreuna cu el. In ceea ce il priveste pe inculpatul G.V., revizuentul a recunoscut imprejurarea ca a fost prieten cu acesta, in acelasi timp fiind vecini. Z.V.D. a mai aratat ca a lucrat o perioada de timp in Irlanda, in mod legal, trimitand o parte din banii castigati acasa, sorei sale, Z., astfel explicandu-se sumele de bani trimise din strainatate sorei sale, sume de bani invocate de procuror in sprijinul invinuirii. (...)

Este de mentionat imprejurarea ca niciun moment condamnatul G.V.D. nu a amintit despre implicarea numitului Z.V.D. in activitatile infractionale care au condus la condamnarea sa. Inculpatul G.V.D. a fost audiat de mai multe ori in faza de urmarire penala (...) vorbeste despre actiunile sale in ceea ce priveste folosirea unor carduri falsificate, insa, in ceea ce priveste pe inculpatul Z.V.D., G.V.D. se rezuma la a afirma doar ca il cunoaste, fara a aminti in vreun fel de implicarea acestuia in activitatile sale (filele 10-11 vol.I UP). Apoi, inculpatul G. este reaudiat la data de 23.11.2009, cand, din nou, nu vorbeste nimic despre inculpatul Z., desi ofera in amanunt detalii referitoare la implicarea sa si a altor inculpati in activitatea infractionala (filele 103-104 vol.I UP). (...)

Este de observat faptul ca sustinerile inculpatului Z.V.D., care a mentionat ca nu a existat nicio legatura cu o alta persoana implicata in activitatea infractionala, este confirmata de imprejurarea ca la dosar nu exista procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpatul Z.V.D. Convorbirile care i-au fost initial atribuite s-a dovedit ca apartineau inculpatului G.C., regasindu-se in vol 14 UP. (...)

Inculpatul Z.V.D. a oferit explicatii rezonabile in ceea ce priveste aceste tranzactii, iar organele de urmarire penala nu au putut prezenta alte probe care sa infirme apararile inculpatului. In ceea ce priveste sumele de bani trimise pe numele Z., inculpatul a aratat ca a lucrat in Irlanda in perioada 2006-2008, iar din sumele de bani castigate prin munca, o parte le-a trimis in tara. Sustinerile inculpatului au fost confirmate atat de sora sa, numita Z., care a fost audiata in cursul solutionarii cererii de revizuire, cat si de martorul N.C., persoana cu care inculpatul Z.V.D. a lucrat in Irlanda. (...)

Simpla imprejurare ca inculpatul Z.V.D. i-a trimis o suma de bani (100 euro pentru a-si plati o noapte la un hotel din Olanda) inculpatului G.D.V., fara a exista vreo dovada ca acesta cunostea preocuparile prietenului si vecinului sau, nu este suficienta pentru a conduce la concluzia existentei unei complicitati la activitatea de detinere a unor instrumente necesare falsificarii unor carduri de credit.

De asemenea, simpla imprejurare ca inculpatul Z.V.D. a trimis diferite sume de bani pe numele sorei sale nu este suficienta pentru a conduce la concluzia ca acesta este implicat in vreo activitate infractionala. Inculpatul a facut dovada ca sumele de bani au provenit din activitati licite, iar organele de urmarire penala nu au prezentat nicio proba care sa infirme aceste aparari. Mai mult decat atat, organele de urmarire penala au omis imprejurarea ca sumele de bani au fost trimise din Irlanda, or, in cuprinsul rechizitoriului nu este indicata si Irlanda ca fiind una dintre tarile pe teritoriul careia s-a desfasurat activitatea infractionala”.

Judecatorii CAB Ion Popa si Diana Florea Burgazli au redus la 300.000 lei daunele morale, dupa ce judecatoarea TMB Amelia Raluca Busca ii acordase victimei erorii judiciare 700.000 lei

Dupa revizuirea procesului penal si achitarea definitiva obtinuta la Curtea de Apel Timisoara, victima erorii judiciare a promovat la instanta civila o actiune in repararea prejudiciului. La fond, Z.V.D. a obtinut daune morale de 700.000 lei, solutie dispusa de judecatorea Amelia Raluca Busca, de la Tribunalul Bucuresti.

Prin decizia civila nr. 296/25.04.2016, judecatorii Ion Popa si Diana Florea Burgazli de la Curtea de Apel Bucuresti-Sectia a IV-a civila (acelasi complet care a acordat 2.000.000 lei daune morale in repararea erorii judiciare comise in mai celebrul caz al politistului Ionel Cristian Serban) au respins ca lipsita de obiect exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Public, au respins ca nefondat apelul declarat de Z.V.D. impotriva sentintei civile nr. 261/02.03.2015 pronuntate de judecatoarea Busca, a admis apelurile declarate de DIICOT-Structura Centrala si de Ministerul Finantelor Publice impotriva hotararii instantei de fond, pe care a schimbat-o in parte in sensul ca a redus la 300.000 lei cuantumul daunelor morale, mentinand celelalte dispozitii din sentinta apelata (cuantumul daunelor materiale, vechimea in munca).

Iata cum motiveaza Curtea de Apel Bucuresti reducerea daunelor morale in dosarul avand ca obiect repararea prejudiciului cauzat de eroarea judiciara:

„Vom constata ca, in baza unor acte si masuri procesuale, reclamantul a fost incarcerat, intr-o prima etapa, ca masura preventiva, iar ulterior ca efect al unei condamnari definitive, circa 1 an si 8 luni.

Vom mai constata ca, ulterior condamnarii definitive printr-o hotarare judecatoreasca si a incarcerarii, reclamantul a declarat calea de atac a revizuirii, admisa in final prin decizia definitiva nr. 23/29.01.2014 a Curtii de Apel Timisoara, hotarare prin care s-a statuat ca reclamantul este nevinovat, dispunandu-se achitarea acestuia.

In acest context faptic este de necontestat ca sunt aplicabile prevederile art. 538 Cod procedura penala care reglementeaza expres tocmai situatii de natura celei de fata.

Pentru aceste considerente, criticile privind pretinsa neincidenta in cauza a prevederilor art. 538 Cod procedura penala privind eroarea judiciara si dreptul la reparatie vor fi respinse.

In legatura cu cuantumul daunelor morale acordate, retinem urmatoarele:

Este notoriu si unanim acceptat jurisprudential ca suferinta si nedreptatea in cazul unei erori judiciare nu pot fi evaluate pe baza unor criterii rigide si cuantificabile banesc. Ramane la aprecierea judecatorului cauzei sa stabileasca acest cuantum in functie de datele concrete ale spetei, de persoana celui vatamat, de anturajul si preocuparile sale anterior condamnarii pe nedrept, dar si ulterior, de durata incarcerarii, urmarindu-se o echilibrare a imperativului reparatiei, pe de o parte, ce excesul reparatoriu, pe de alta parte, ce s-ar putea transforma in aceasta ultima ipoteza intr-o sursa de venituri necuvenite si nejustificate. Acesta este sensul de altfel si al dispozitiilor cu caracter generic si de recomandare prevazute de art. 540 Cpp.

In speta de fata vom retine ca reclamantul a fost supus unor proceduri judiciare restrictive de drepturi sau privative de libertate circa 4 ani si jumatate, din care circa 1 an si 7 luni in stare de arest preventiv sau ca efect al condamnarii definitive.

Vom mai retine ca in privinta condtiilor de efectuare a pedepsei cu inchisoarea in penitenciarele din Romania s-a pronuntat, in sensul condamnarii, si CEDO, fiind oricum notoriu ca executarea unei pedepse cu inchisoarea nu aduce satisfactie celui in cauza, ci in mod vadit privatiuni de tot felul si consecinte negative. Este la fel de vadit ca executarea propriu-zisa a pedepsei in penitenciar 'asigura' celui condamnat si un 'anturaj' pe masura indiferent de penitenciarul in care se executa efectiv pedeapsa. Sub acest ultim aspect vom constata ca reclamantul, anterior incarcerarii, putea fi incadrat in categoria unui cetatean obisnuit cu un anturaj profesional ori sentimental la fel de obisnuit, la nivelul preocuparilor sale cotidiene si al gradului de pregatire scolara si profesionala dobandita pana la acel incident, respectiv de nivel mediu.

Vom retine in acest context ca, desi avand un profil activ, dovada fiind angajarea sa in munci remunerate nu doar in Romania, ci si in Irlanda si Germania, reclamantul nu a reusit pana la varsta de 27 de ani sa performeze intr-un anumit domeniu, fiind angajat in constructii, iar apoi ca sofer cu un salariu lunar de 750 lei, apropiat de cel minim pe economie.

Remarcam si faptul ca la data incarcerarii reclamantul nu era casatorit si nu avea copii, neputand fi retinute eventuale efecte negative ale condamnarii in sensul destramarii relatiilor conjugale ori a relatiilor parintesti.

Din tot acest context faptic reiese cu evidenta ca viata de zi cu zi a reclamantului, cu realizari mai mari sau mai mici, profesionale, sentimentale, amicale si familiale a fost grav perturbata de procedurile judiciare la care a fost supus, inclusiv, sau mai ales, incarcerarea si tot cu evidenta reiese imperativul reparatiei ce se impune a-i fi acordate.

Avand in vedere insa ca, prin acest episod judiciar intreruptiv al vietii sale cotidiene, reclamantului nu i-au fost stopate proiecte de viata sau profesionale majore, care sa-i afecteze grav si iremediabil viitorul profesional sau personal, si ca nici consecintele negative suportate nu au fost de natura sa produca efecte iremediabile (familial, profesional, medical), apreciem ca suma acordata de judecatorul fondului cu titlu de despagubire morala este disproportionata, motiv pentru care o vom reduce la cuantumul de 300.000 lei, suma suficienta pentru ca reclamantul sa isi reia viata cotidiana si sa inlature efectul negativ al condamnarii pe nedrept.

Pentru toate aceste considerente, in baza art. 480 alin. (2) Cod procedura civila, vom respinge apelul reclamantului, care solicita o marire a cuantumului daunelor morale, si vom admite apelurile Ministerului Public si paratului Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, in sensul diminuarii cuantumului daunelor morale.

Vom mentine celelalte dispozitii ale sentintei privind respingerea exceptiei lipsei de interes, daunele materiale si vechimea in munca.

Vom respinge ca nefondata exceptia lipsei calitatii procesuale a Ministerului Public fiind lipsita de obiect in conditiile in care Ministerul Public nu este parte in litigiul de fata, avand doar calitatea de participant in intelesul art. 92 Cod procedura civila”.

*Cititi aici raspunsul DIICOT

*Cititi aici integral decizia penala nr. 23/29.01.2014 a Curtii de Apel Timisoara (dosar revizuire nr. 4023/30/2012*)

*Cititi aici integral sentinta penala nr. 372/25.10.2013 a Tribunalului Timis (dosar revizuire nr. 4023/30/2012*)

*Cititi aici integral decizia civila nr. 296/25.04.2016 a Curtii de Apel Bucuresti-Sectia a IV-a civila (dosar nr. 22586/3/2014 - reparare prejudiciu eroare judiciara)

*Cititi aici integral sentinta civila nr. 261/02.03.2015 a Tribunalului Bucuresti-Sectia a V-a civila (dosar nr. 22586/3/2014 - reparare prejudiciu eroare judiciara)