Inalta Curte de Casatie si Justitie – condusa de judecatoarea Corina Corbu (foto) – a clarificat luni, 5 decembrie 2022, procedura de urmat dupa ce aceeasi ICCJ admite recursul in al doilea ciclu procesual.

---

Altfel spus: prima data instanta suprema admite recursul si dispune rejudecarea cauzei de catre instanta de fond sau cea de apel, apoi incepe al doilea ciclu procesual. Dar ce se intampla in acest al doilea ciclu daca procesul ajunge din nou in faza de recurs la Inalta Curte, iar ICCJ admite din nou recursul? Concret: poate instanta suprema sa retina cauza spre rejudecare sau este obligata sa o trimita uneia dintre instantele inferioare (fie ea cea de fond sau cea de apel)? Altfel spus: dupa rejudecare, Inalta Curte de Casatie si Justitie este obligata sa pronunte solutia definitiva sau trebuie sa dispuna o noua rejudecare, iar dosarul sa se intoarca la instanta de fond ori la cea de apel?

Luni, 5 decembrie 2022, ICCJ a pronuntat o dezlegare de drept in acest sens. Astfel, instanta suprema a stabilit ca in al doilea ciclu procesual poate retine cauza spre rejudecare (deci sa dea ea insasi solutia definitiva) doar daca astfel nu este nevoita sa analizeze starea de fapt prin recalificarea faptelor ori prin completarea sau readministrarea probatoriului. In caz contrar, Inalta Curte este obligata sa trimita dosarul la una dintre cele doua instante inferioare (cea de fond sau cea de apel).

Sir nesfarsit de rejudecari?

Totusi, ICCJ nu a stabilit ce se va intampla daca nici al treilea ciclu procesual (inceput dupa a doua decizie de rejudecare) nu va fi scutit de nereguli. In acest caz, Inalta Curte va dispune a treia rejudecare (si deci inceperea celui de-al patrulea ciclu procesual)? Dar daca si al patrulea ciclu procesual va fi viciat? Vor urma al cincilea, al saselea si tot asa? Aparent, nimic nu impiedica instanta suprema sa dispuna rejudecari cu nemiluita. Evident, judecatorii ICCJ ar trebui sa tina cont de principiul duratei rezonabile a procesului (art. 21 alin. 3 teza a II-a din Constitutie), dar sistemul judiciar ne-a oferit numeroase surprize, astfel incat n-ar trebui sa ne mire daca va urma o noua dezlegare de drept, privind plafonarea numarului de rejudecari.

Iata minuta hotararii prealabile nr. 79/2022 din dosarul nr. 2059/1/2022:

„Admite sesizarea formulata de Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia I civila pentru pronuntarea unei hotarari prealabile, in dosarul nr. 16667/3/2019* si, in consecinta, stabileste ca:

In interpretarea dispozitiilor art. 497 din Codul de procedura civila, in forma modificata prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea si completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative, in corelatie cu prevederile art. 492 alin. (1), art. 498 si art. 501 alin. (3) si (4) din Codul de procedura civila, in cazul in care in al doilea ciclu procesual se admite recursul, casandu-se decizia atacata, Inalta Curte de Casatie si Justitie va retine cauza spre judecare in fond numai atunci cand nu ar fi pusa in situatia de a proceda la analizarea starii de fapt prin recalificarea faptelor sau prin completarea sau readministrarea probatoriului, in caz contrar cauza urmand a fi trimisa spre rejudecare la instanta de apel sau, dupa caz, la prima instanta.

Obligatorie, potrivit dispozitiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedura civila. Pronuntata in sedinta publica astazi, 5 decembrie 2022”.

Completul de dezlegari de drept de la Inalta Curte a fost sesizat la 20 septembrie 2022, in cauza nr. 16667/3/2019*, de catre judecatoarele Carmen Georgeta Negrila, Elena Carmen Popoiag si Andreia Liana Constanda de la aceeasi instanta suprema. Subliniem ca este vorba despre o sesizare dispusa din oficiu de catre completul Negrila-Popoiag-Constanda. Cele trei magistrate ICCJ au analizat trei scenarii posibile, asa cum veti vedea in motivarea incheierii, anexata la finalul articolului.

Redam minuta incheierii:

„Constata admisibila sesizarea inaltei Curti de Casatie si Justitie in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile cu privire la urmatoarea chestiune de drept:

'In interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 497 din Codul de procedure civila, in forma modificata prin Legea nr. 310/2018:

- In cazul in care, in al doilea ciclu procesual, s-ar pune problema admiterii recursului de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, aceasta instanta de recurs, casand decizia recurata, va retine cauza pentru rejudecarea apelului

- Daca raspunsul este afirmativ, in rejudecarea apelului de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, sunt aplicabile prevederile art. 498 si art. 501 din Codul de procedurd civila?

- Daca raspunsul este negativ, in ce situatii s-ar putea pronunta o a doua solutie de casare cu trimitere a cauzei spre rejudecare?'

In temeiul art. 519 Cod procedura civila, sesizeaza Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Dispune suspendarea judecatii, conform prevederilor art. 520 alin. (2) Cod procedura civila. Fara cale de atac. Pronuntata in sedinta publica astazi, 20 septembrie 2022”.

Intregul deranj, provocat de televizorul din salonul de coafura

Oricat pare de ciudat, procesul a pornit din cauza televizorului dintr-un salon de frizerie, coafura si manichiura din Craiova. Mai exact, din pricina muzicii pe care a difuzat-o acel televizor si pentru care salonul nu a platit taxa cuvenita catre Asociatia Centrul Roman pentru Administrarea Drepturilor Artistilor Interpreti (CREDIDAM). Aceasta taxa se numeste „remuneratie” si este stabilita in cuantumuri fixe, conform metodologiei aprobate de catre Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor (ORDA), prin Decizia nr. 99/2015 (actualizata cel mai recent prin Decizia nr. 6/2022). Decizia se refera la difuzarea de muzica atat in spatii publice mari (piete, cluburi etc.), cat si in simple chioscuri sau – in cazul de fata – saloane de coafura.

In cazul in care CREDIDAM te prinde ca nu ai platit remuneratia sau ai declarat pe propria raspundere ca iti desfasori activitatea in conditii economice de natura sa-ti incumbe o remuneratie mai mica decat cea reala, atunci tu, agentul economic, trebuie sa platesti catre CREDIDAM triplul sumei pe care i-ai fi datorat-o in mod normal, conform metodologiei sus-mentionate. Aceeasi metodologie il obliga pe agentul economic la plata a 0,1% penalitati pentru fiecare zi de intarziere, procentajul calculandu-se din sumele neachitate la scadenta (cele initiale, nu cele triplate).

Totul a inceput in luna mai a anului 2019, cand CREDIDAM a dat in judecata firma SC N.G.-DENY SALON SRL-D. Este vorba despre un salon de frizerie, coafura si manichiura din Craiova. La 23 octombrie 2019, judecatorul Vlad Tari de la Tribunalul Bucuresti a obligat salonul de coafura sa-i plateasca Asociatiei Centrul Roman pentru Administrarea Drepturilor Artistilor Interpreti urmatoarele sume:

- 7.749 de lei (fara TVA) reprezentand remuneratia triplata;

- 908,6 lei constand in 0,1% penalitati pentru fiecare zi de intarziere.

In 8 iulie 2020, magistratii Liviu Eugen Stefan si Liviu Zidaru de la Curtea de Apel Bucuresti au redus pana la 2.583 lei fara TVA suma reprezentand triplul remuneratiei datorate, respingand capatul de cerere privind penalitatile.

Totusi, la 19 ianuarie 2021, judecatoarele Georgeta Stegaru, Laura-Mihaela Ivanovici si Mihaela Paraschiv de la Inalta Curte de Casatie si Justitie au dispus rejudecarea apelului.

In al doilea ciclu procesual, la 9 iulie 2021, judecatoarele CAB Ileana Ruxandra Tirica si Elisabeta Florescu au pastrat cei 2.583 de lei si au respins, de asemenea, capatul de cerere privind penalitatile de intarziere.

Solutia CAB a fost din nou atacata cu recurs. Deocamdata, dupa cum ati vazut, a fost pronuntata doar o hotarare prealabila de catre completul de dezlegari de drept. Urmeaza ca sa fie stabilit un nou termen in dosarul de recurs, unde judecata a fost suspendata in asteptarea hotararii prealabile. Mai exact, vom vedea daca Inalta Curte va pronunta solutia definitiva sau va dispune o noua rejudecare.

Iata minuta sentintei nr. 2276/2019 a TMB din dosarul nr. 16667/3/2019:

„Admite in parte cererea. Obliga parata sa plateasca reclamantului suma de 7.749 lei (TVA exclus) reprezentand triplu remuneratie comunicare publica fonograme pentru intervalul 01.09.2017 – 31.04.2019. Obliga parata sa plateasca reclamantului suma de 908,6 lei reprezentand penalitati de intarziere, respectiv penalitati de intarziere in cuantum de 0,1% pe fiecare zi in continuare pana la achitarea integrala a debitului restant. Obliga parata sa plateasca reclamantului cu titlu de cheltuieli de judecata suma de 100 lei reprezentand taxa judiciara si suma de 595 lei reprezentand onorariu avocat. Cu drept de apel in termen de 30 zile de la comunicare, urmand ca cererea de apel sa fie depusa la Tribunalul Bucuresti. Pronuntata in sedinta publica astazi, 23.10.2019”.

Redam minuta deciziei CAB nr. 722/2020:

„Admite apelul. Schimba in parte sentinta in sensul ca obliga parata sa plateasca reclamantului suma de 2583 lei (fara TVA) reprezentand triplul remuneratiei pentru intervalul 1.09.2017 - 31.04.2019. Respinge capatul de cerere referitor la penalitati. Pastreaza in rest sentinta. Respinge cererea intimatei privind cheltuielie de judecata din apel. Cu recurs in 30 ziele de la comunicare”.

Cititi minuta hotararii ICCJ nr. 24/2021 (privind rejudecarea):

„Respinge exceptia nulitatii recursului invocata de intimatul-reclamant Centrul Roman pentru Administrarea Drepturilor Artistilor Interpreti CREDIDAM. Admite recursul declarat de parata N.G.-DENY SALON SRL-D impotriva deciziei nr.722 A din 8 iulie 2020 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civila. Caseaza decizia si trimite cauza spre rejudecare la aceeasi curte de apel. Definitiva”.

Prezentam minuta hotararii CAB nr. 1105/2021 din dosarul nr. 16667/3/2019* (dupa rejudecare):

„Admite apelul. Schimba in parte sentinta, in sensul ca:

Obliga parata sa plateasca reclamantei suma de 2583 lei reprezentand triplul remuneratiei aferente perioadei 01.09.2017-31.04.2019, pentru comunicare publica de fonograme, datorata artistilor interpreti sau executanti.

Respinge actiunea pentru rest. Obliga parata sa plateasca reclamantei suma de 695 lei cheltuieli de judecata. Obliga intimata sa plateasca apelantei suma de 50 lei cheltuieli de judecata. Cu recurs in 30 de zile de la comunicare, ce se depune la Curtea de Apel Bucuresti. Pronuntata prin punerea solutiei la dispozitia partilor, prin mijlocirea grefei, azi, 09.07.2021”.

Inainte de a va lasa sa cititi incheierea de sesizare a completului de HP, prezentam pasajele relevante din Codul de procedura civila:

- art. 480 alin. 3:

„(3) In cazul in care se constata ca, in mod gresit, prima instanta a solutionat procesul fara a intra in judecata fondului ori judecata s-a facut in lipsa partii care nu a fost legal citata, instanta de apel va anula hotararea atacata si va judeca procesul, evocand fondul. Cu toate acestea, instanta de apel va anula hotararea atacata si va trimite cauza spre rejudecare primei instante sau altei instante egale in grad cu aceasta din aceeasi circumscriptie, in cazul in care partile au solicitat in mod expres luarea acestei masuri prin cererea de apel ori prin intampinare; trimiterea spre rejudecare poate fi dispusa o singura data in cursul procesului. Dezlegarea data problemelor de drept de catre instanta de apel, precum si necesitatea administrarii unor probe sunt obligatorii pentru judecatorii fondului”;

- art. 496:

„Solutiile pe care le poate pronunta instanta de recurs

(1) Instanta, verificand toate motivele invocate si judecand recursul, il poate admite, il poate respinge sau anula ori poate constata perimarea lui.

(2) In caz de admitere a recursului, hotararea atacata poate fi casata, in tot sau in parte”;

- art. 497:

„Solutiile pe care le poate pronunta Inalta Curte de Casatie si Justitie

Inalta Curte de Casatie si Justitie, in caz de casare, trimite, o singura data in cursul procesului, cauza spre o noua judecata instantei de apel care a pronuntat hotararea casata ori, atunci cand este cazul si sunt indeplinite conditiile prevazute la art. 480 alin. (3), primei instante, a carei hotarare este, de asemenea, casata. Atunci cand interesele bunei administrari a justitiei o cer, cauza va putea fi trimisa oricarei alte instante de acelasi grad, cu exceptia cazului casarii pentru lipsa de competenta, cand cauza va fi trimisa instantei competente sau altui organ cu activitate jurisdictionala competent potrivit legii. In cazul in care casarea s-a facut pentru ca instanta a depasit atributiile puterii judecatoresti sau cand s-a incalcat autoritatea de lucru judecat, cererea se respinge ca inadmisibila”;

- art. 498:

„Solutiile pe care le pot pronunta alte instante de recurs

(1) In cazul in care competenta de solutionare a recursului apartine tribunalului sau curtii de apel si s-a casat hotararea atacata, rejudecarea procesului in fond se va face de catre instanta de recurs, fie la termenul la care a avut loc admiterea recursului, situatie in care se pronunta o singura decizie, fie la un alt termen stabilit in acest scop.

(2) Instantele prevazute la alin. (1) vor casa cu trimitere, o singura data in cursul procesului, in cazul in care instanta a carei hotarare este atacata cu recurs a solutionat procesul fara a intra in judecata fondului sau judecata s-a facut in lipsa partii care a fost nelegal citata, atat la administrarea probelor, cat si la dezbaterea fondului. In vederea rejudecarii, cauza se trimite la instanta care a pronuntat hotararea casata ori la alta instanta de acelasi grad cu aceasta, din aceeasi circumscriptie. Dispozitiile art. 497 se aplica in mod corespunzator, in caz de necompetenta, de depasire a atributiilor puterii judecatoresti si de incalcare a autoritatii de lucru judecat”;

- art. 501:

„Judecata in fond dupa casare

(1) In caz de casare, hotararile instantei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru instanta care judeca fondul.

(2) Cand hotararea a fost casata pentru incalcarea regulilor de procedura, judecata va reincepe de la actul anulat.

(3) Dupa casare, instanta de fond va judeca din nou, in limitele casarii si tinand seama de toate motivele invocate inaintea instantei a carei hotarare a fost casata.

(4) In cazul rejudecarii dupa casare, cu retinere sau cu trimitere, sunt admisibile orice probe prevazute de lege”.

Iata principalele pasaje din incheierea de sesizare a completului de hotarari prealabile:

„I. 2. Cat priveste conditia existentei unei chestiuni de drept de care depinde solutionarea pe fond a cauzei, chestiunea de drept supusa dezbaterii decurge din modul de interpretare a sintagmei 'o singura data in cursul procesului', alaturata solutiei de casare, din cuprinsul art. 497 Cod procedura civila si intereseaza solutionarea pe fond a recursului, intrucat de dezlegarea ce i se va da depinde modul in care Inalta Curte va proceda in ipoteza admiterii recursului, pentru a doua oara in prezentul proces.

In primul ciclu procesual parcurs in cauza, recursul a fost admis, dispunandu-se, in consecinta, casarea deciziei de apel si trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de apel. Astfel, se pune problema de a sti, in interpretarea si aplicarea art. 497 din cod, in forma conturata prin Legea nr. 310/2018, cum va proceda Inalta Curte in situatia in care ar admite recursul si ar casa decizia de apel, respectiv daca este permis a se trimite din nou cauza spre rejudecare sau daca instanta suprema va retine cauza spre judecare in fond. In acest ultim caz, se ridica problema dispozitiilor legale aplicabile judecatii in fond dupa casare.

Chestiunea de drept este una veritabila, intrucat sunt posibile interpretari diferite ale art. 497 Cod procedura civila (ce vor fi expuse in cadrul punctului de vedere motivat al completului de judecata), din cauza ca acest text este incomplet si nici nu este corelat cu alte dispozitii legale.

Astfel, introducerea in text in anul 2018 a sintagmei 'o singura data in cursul procesului' nu a fost insotita de o modificare legislativa prin care sa se indice ori din care sa reiasa solutia de trimitere sau de retinere a cauzei, ce trebuie pronuntata de catre Inalta Curte in cazul unei noi casari, precum si cazurile in care trebuie pronuntata una sau alta dintre solutii. Nu a fost inserata nici vreo trimitere la alte dispozitii legale care, eventual, sa fie aplicate in mod corespunzator.

A fost pastrata, in schimb, distinctia intre solutiile pe care le poate pronunta Inalta Curte, din art. 497, si solutiile pe care le pot pronunta alte instante de recurs, din art. 498. Casarea cu trimitere continua sa reprezinte regula in cazul recursului de competenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in timp ce, potrivit art. 498 alin. 2, se pastreaza regula casarii cu retinere, in cazul tribunalelor si al curtilor de apel, cu precizarea clara a situatiilor de exceptie, in care cauza poate fi trimisa in vederea rejudecarii. Aceste inadvertente legislative denota, in opinia completului de judecata, caracterul veritabil, dar si dificultatea problemei de drept supuse clarificarii, existand posibilitatea interpretarii diferite a legii si riscul crearii unei practici judiciare neunitare in dezlegarea acestei chestiuni de drept. (...)

IV. 3. Punctul de vedere al completului de judecata asupra chestiunii de drept:

Inadvertentele legislative semnalate la pct. 1.2 din prezenta sesizare si care au justificat declansarea mecanismului de unificare jurisprudentiala conduc, in opinia acestui complet de judecata, la nu mai putin de trei interpretari posibile ale art. 497 Cod procedura civila:

a) Sintagma 'o singura data in cursul procesului', cu referire la solutia casarii, este susceptibila de o interpretare pur literala, textul trebuind a fi citit in sensul obisnuit al termenilor.

Intentia legiuitorului la edictarea normei a fost aceea de a limita numarul de casari cu trimitere pronuntate de Inalta Curte la una singura in tot cursul procesului. Restrictia se aplica, in absenta oricarei distinctii, indiferent de intinderea casarii, respectiv daca trimiterea spre rejudecare se dispune in favoarea instantei de apel ori, dupa caz, catre prima instanta.

Astfel, raspunsul la prima intrebare din sesizare ('in cazul in care, in al doilea ciclu procesual, s-ar pune problema admiterii recursului de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, aceasta instanta de recurs, casand decizia recurata, va retine cauza pentru rejudecarea apelului?') este afirmativ. In al doilea ciclu procesual, dupa o prima casare cu trimitere, in ipoteza unei noi casari, Inalta Curte va retine cauza spre judecare in fond.

In acest cadru, raspunsul si la cea de-a doua intrebare este afirmativ ('in rejudecarea apelului de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, sunt aplicabile prevederile art. 498 si art. 501 din Codul de procedura civila?').

Dispozitiile 498 alin. (1) din cod sunt pe deplin aplicabile, chiar daca aceasta norma reglementeaza solutiile pe care le pot pronunta alte instante de recurs. In absenta unei norme proprii Inaltei Curti in privinta rejudecarii procesului in fond, este incident art. 5 alin. 3 Cod procedura civila, din care rezulta ca pricina poate fi judecata in baza dispozitiilor legale privitoare la situatii asemanatoare.

Cat priveste art. 501 din cod ce vizeaza judecata in fond dupa casare, acest text este direct aplicabil, nefiind necesara recurgerea la analogie, Intrucat legiuitorul nu face nicio distinetie in functie de instanta care rejudeca procesul. Cat timp nu este exclusa, prin art. 497, posibilitatea ca Inalta Curte sa retina cauza spre judecare in fond dupa casare, nu exista nicio ratiune pentru ca aceasta etapa procesuala sa nu urmeze regulile din art. 501.

b) Sintagma 'o singura data in cursul procesului' din cuprinsul art. 497 nu poate fi interpretata ca o limitare a numarului de casari cu trimitere pe care le poate pronunta Inalta Curte in cursul unui proces, din moment ce o asemenea interpretare ar lipsi de continut reglementarea recursului solutionat de catre Inalta Curte, care nu a auferit vreo alta modificare in afara de introducerea acestei sintagme. Astfel, recursul nu este asimilat recursului solutionat de tribunale si curti de apel, pastrandu-si regimul specific de solutionare. Daca s-ar fi intentionat altfel, legiuitorul ar fi procedat la eliminarea art. 497, care instituie solutii proprii pronuntate de Inalta Curte, concomitent cu inlaturarea din cuprinsul art. 498 a referirii exclusive la recursul de competenta tribunalului sau a curtii de apel.

Pe de alta parte, chiar si in contextul Legii nr. 310/2018, prima casare dispusa in cauza de Inalta Curte va fi cu trimitere spre rejudecare, in mod obligatoriu si, in absenta oricarei distinctii in text, indiferent de motivul de nelegalitate admis, dintre cele prevazute de art. 488 Cod procedura civila. Asadar, se va casa cu trimitere chiar in ipoteza prevazuta de art. 488 alin. (1) pct. 8, privind incalcarea sau aplicarea gresita a unor norme de drept material, cand situatia de fapt este pe deplin stabilita si s-ar fi pus problema in recurs doar a aplicarii corecte a legii in raport de faptele si imprejurarile constatate.

Constatarea fireasca ce decurge din integrarea modificarii aduse art. 497 in ansamblul nemodificat al reglementarii recursului de competenta Inaltei Curti este aceea ca nu se urmareste ca instanta suprema sa ajunga sa se pronunte asupra situatiei de fapt si asupra probelor administrate, prerogativa ce apartine instantelor de fond.

Or, cat timp spiritul reglementarii recursului nu a fost schimbat printr- o modificare legislativa care sa vizeze prima solutie de casare din proces, pe care o poate pronunta Inalta Curte in directa legatura cu motivele de casare, nu exista nicio ratiune pentru a se socoti ca o a doua casare cu trimitere temporizeaza nejustificat cursul procesului, iar Inalta Curte este obligata sa judece cauza in fond, contrar intentiei legiuitorului de la elaborarea reglementarii codului.

Este evident ca dispozitiile codului din reglementarea recursului solutionat de celelalte instante de recurs nu sunt compatibile cu recursul solutionat de catre Inalta Curte, astfel incat nu se pune problema aplicarii prin analogie a art. 498, nefiind vorba despre situatii asemanatoare.

Prin urmare, raspunsul la prima intrebare este negativ, in sensul ca, in al doilea ciclu procesual, daca s-ar pune problema admiterii recursului de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, aceasta instanta de recurs, casand decizia recurata, nu va retine cauza pentru rejudecarea apelului, ci va putea trimite, inca o data, cauza spre rejudecare.

In absenta oricarei distinctii in continutul art. 497, si cea de-a doug casare cu trimitere va putea fi pronuntata pentru oricare dintre motivele de nelegalitate prevazute de art. 488 Cod procedura civila, sens in care ar urma sa se raspunda la a treia intrebare, care depinde de primul raspuns ('in ce situatii s-ar putea pronunta o a doua solutie de casare cu trimitere a cauzei spre rejudecare?').

c) Intr-o a treia interpretare, se considera ca trebuie sa se dea eficienta vointei legiuitorului prin introducerea sintagmei o singura data in cursul procesului in cuprinsul art. 497, in sensul limitarii numarului de casari cu trimitere pe care le poate pronunta Inalta Curte in cursul unui proces. Asadar, in cazul unei a doua casari in cursul aceluiasi proces, Inalta Curte va retine cauza spre rejudecare in fond. In acelasi timp, insa, pentru argumentele aratate in cadrul celei de-a doua interpretari, intrucat legiuitorul nu a urmarit, prin reglementarea recursului de competenta instantei supreme, ca Inalta Curte sa retina cauza spre rejudecare in fond chiar si in ipoteza in care situatia de fapt nu este pe deplin stabilita.

Mai mult decat atat, daca s-ar dispune, in cel de-al doilea ciclu procesual, casarea hotararii primei instante (ipoteza pe care, teoretic, art. 497 nu o exclude), s-ar putea ajunge ca, prin casarea cu retinere, Inalta Curte sa stabileasca situatia de fapt, intocmai ca o instanta de apel sau chiar ca prima instanta de fond – si poate chiar pentru prima data in cursul procesului –, pe baza aprecierii sau a reaprecierii probelor, posibil administrate chiar in fata Inaltei Curti, in aplicarea art. 501 din cod. Din acest motiv, raspunsul la prima intrebare este afirmativ, dar nuantat prin raportare la rolul constitutional al instantei supreme, in sensul ca, desi casarea cu retinere va reprezenta regula in cel de-al doilea ciclu procesual, o a doua casare cu trimitere va putea fi, totusi, dispusa atunci cand situatia de fapt nu este deja pe deplin clarificata (similar solutiei prevazute prin art. 314 din vechiul Cod de procedura civila). Pe cale de consecinta, se poate raspunde si la celelalte doua intrebari, cu toate ca, prin modul de formulare, acestea par sa se excluda, in conditiile in care raspunsul la prima intrebare permite atat casarea cu retinere, cat si o noua casare cu trimitere, in anumite situatii.

Astfel, in privinta dispozitiilor legale aplicabile in ipoteza casarii cu retinere, nu exista niciun impediment pentru aplicarea prevederilor art. 498 alin. (1) din cod, in sensul ca rejudecarea procesului in fond se va face de catre Inalta Curte, fie la termenul la care a avut loc admiterea recursului, pronuntandu-se o singura decizie, fie la un alt termen de judecata stabilit in acest scop.

In schimb, art. 501 din cod nu se poate aplica si in cazul casarii cu retinere de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, in masura in care acest text obliga instanta de rejudecare la stabilirea situatiei de fapt si la administrarea oricaror probe prevazute de lege.

In ceea ce priveste cea de-a treia intrebare, din cele ce preced rezulta ca o a doua casare cu trimitere este posibila atunci cand situatia de fapt nu este deja pe deplin clarificata, acesta reprezentand motivul trimiterii spre rejudecare, fie la instanta de apel, fie la prima instanta, in lumina dezlegarilor obligatorii ale instantei de casare.

Acest complet de judecata considera ca sunt viabile argumentele pentru toate cele trei interpretari posibile ale legii, redate anterior, fara a sustine, in mod unanim, pe una anume dintre acestea.

Fata de toate considerentele expuse, Inalta Curte, in temeiul art. 519 Cod procedura civila, va sesiza Inalta Curte de Casatie si Justitie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept si va dispune suspendarea judecatii, conform prevederilor art. 520 alin. (2) Cod procedura civila”.

* Cititi aici intreaga incheiere de sesizare a completului de HP