Cand Constitutia Romaniei este nu incalcata, ci pur si simplu in mod deliberat ignorata, iar asta se intampla la nivelul instantei judecatoresti nationale supreme, nici un cetatean roman nu mai este in siguranta.

In speta care o priveste pe Elena Udrea, ICCJ a decis ca o instanta ilegal constituita, respectiv constituita potrivit unor reglementari neconstitutionale, poate condamna in mod valabil o persoana suspecta de savarsirea unei infractiuni, intrucat altfel s-ar putea intarzia satisfacerea unor interese (deci nici macar drepturi, ci doar interese) financiare ale UE. Asadar, in pofida Constitutiei Romaniei, s-a dat prioritate unei decizii a CJUE fata de decizia CCR, si astfel s-a proclamat ca in raportul dintre Constitutia Romaniei si interpretarile (abuzive) date tratatelor constitutive ale UE de catre CJUE (pentru ca legislativul UE nici macar nu a adoptat vreo legislatie care sa poata fi invocata in materie) cele din urma detin suprematia. Avem de a face cu rebeliunea judecatorilor ICCJ impotriva identitatii nationale a ordinii de drept romanesti.

Exista, oare, un singur cetatean roman care sa se simta in siguranta stiind ca oricine il poate condamna, inclusiv o instanta lipsita de competenta intrucat a fost nelegal constituita, in functie de interese nedefinite cu claritate de nici o lege si interpretate de la caz la caz, dupa fantezia si, mai ales, inclinatiile politice ale completului de judecata nelegitim? Poate vreun jurist roman care nu si-a obtinut diploma la imprimanta, sa sustina ca un sistem judiciar poate functiona eficient si credibil in acest fel si astfel asigura functionalitatea statului?

Aplicand o decizie a CJUE in pofida unei decizii a CCR si dand astfel prioritate unui asa zis drept al UE fata nu doar de legislatia interna nationala, ci fata de Constitutia Romaniei, a carei suprematie o neaga si a carei aparare o refuza, judecatorii ICCJ isi incalca juramantul depus tocmai pe Constitutie si prin care s-au angajat solemn sa o apere. Oare acest sperjur nu poate fi calificat ca o fapta penala?

Judecatorii CCR sunt numiti politic? Dar judecatorii celorlalte instante de contecios constitutional din statele UE cum sunt numiti? Dar judecatorii CJUE cum sunt numiti? In afara politicii nu exista nimic. Acolo unde se exercita o putere acolo este politica. Un jurist care a studiat teoria statului si dreptului nu are voie sa nu stie asta.

Poate fi neincrederea generala a unora in judecatorii care compun CCR sau chiar in sistemul constitutional de organizare a controlului constitutionalitatii legilor si de solutionare a litigiilor juridice cu caracter constitutional un argument pentru nesocotirea prevederilor Constitutiei si pentru recunoasterea suprematiei dreptului UE fata de legea fundamentala a statului national roman? Doar rebuturile mult prea multelor „scoli postliceale de drept” pot raspunde cu „da” acestei intrebari.

Magistratii care socotesc ca asta se poate si valideaza sperjurul trebuie exclusi imediat din magistratura. Avocatii care justifica o astfel de abordare trebuie exclusi din avocatura, iar pana atunci cel putin evitati de justitiabili. Altfel ne vom scufunda in mocirla „statului de drepti”.

Ce putem astepta insa de la un sistem judiciar in fruntea caruia se afla un Consiliu Superior al Magistraturii care de luni bune, printr-o manevra procedurala comisa cu rea credinta, este prezidat de o persoana al carui mandat a expirat fara drept de a fi prelungit?!

Si ce putem astepta de la un stat cu un Guvern condus de un general a carui lucrare de doctorat, foarte probabil plagiata, face obiectul unei urmariri penale in rem, declansata, culmea, spre a impiedica procesul infamant al deposedarii sale de nemeritatul titlu stiintific in personam?! Sau de la un pseudo Parlament compus din pseudo partide care in loc de politica nationala fac sluj la tot felul de porti straine?!

Doar prin auto-aparare civica se mai poate face ceva. Nesupunerea civica este singurul raspuns ce poate fi dat unui stat care refuza sa se mai supuna propriei sale Constitutii si sa ii garanteze aplicarea. Cand paznicii tradatori ai cetatii refuza sa o mai apere, cetatenii sunt singurii care raman sa lupte pentru ea, rezistand pe meterezele neamului.

Nu va bucurati de raul Udrei!!! Intr-o lume civilizata se poate ca justitia sa nu fie acelasi lucru cu dreptatea, dar nu poate exista dreptate fara justitie.

Singura morala a istoriei unei femei care s-a crezut imuna la injustitia puterii aparent eterne din care facea parte si din care se infrupta ea insasi, ajunsa a fi condamnata abuziv si a fi vanata prin lume ca un animal salbatic, spre a fi adusa in universul sumbru al penitenciarelor romanesti, este ca nimeni nu este sigur acolo unde domneste legea bunului plac si unde forta dreptului este strivita de dreptul fortei.

Dreptul se sfarseste acolo unde incepe abuzul. Pe de alta parte, roata morii se invarteste, iar atunci cand esti sus trebuie sa iti amintesti ca urmeaza coborarea. Asta cu atat mai mult cu cat, odata ajuns jos, nu vei putea invoca ordinile stapanilor si apasarile vremurilor pentru a scapa de raspundere. Fiecare are Nurembergul lui.

Este o lectie de tinut minte inclusiv pentru judecatorii ICCJ. De la Capitoliu la stanca tarpeiana nu este decat un pas.