Cunoscutul avocat Dan Chitic (foto) a depus luni, 23 decembrie 2024, la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie o plangere penala impotriva lui Klaus Iohannis, cel care continua sa isi exercite functia de presedinte al Romaniei chiar daca mandatul legal de cinci ani i s-a incheiat. Plangerea vizeaza comiterea de catre Iohannis a infractiunii de uzurpare de calitati oficiale.

Avocatul Chitic arata ca Iohannis a comis deja mai multe acte prin care a uzurpat functia de presedinte, precum decretul prin care l-a desemnat pe Marcel Ciolacu pentru functia de premier al Romaniei. Un decret emis si semnat de o persoana, in speta Klaus Iohannis, care nu mai indeplinea in mod legal si legitim functia de presedinte al Romaniei.

De altfel, in plangerea depusa la Parchetul General, avocatul Dan Chitic face o ampla analiza prin care explica de ce Iohannis nu mai poate exercita functia de presedinte al Romaniei incepand cu 21 decembrie 2024 (data la care i s-a incheiat mandatul legal de cinci ani).

Prezentam plangerea penala a avocatului Dan Chitic impotriva lui Klaus Iohannis (vezi facsimil):

“Va aducem la cunostinta savarsirea infractiunii de uzurpare de calitati oficiale prevazuta de art. 258 C.pen., cu aplicarea art. 36 al. 1 C.pen. al. 2, fapta savarsita de catre Klaus Werner Iohannis, fost Presedinte al Romaniei, cu ultimul domiciliu cunoscut la Vila Lac 3 aflata pe str. I.S. Turgheniev din Bucuresti, sectorul 1.

In fapt, in cursul zilei de 23.12.2024, numitul Klaus Werner Iohannis, fara drept si uzurpand calitatea de Presedinte al Romaniei, a emis Decretul 1670 din 23.12.2024 prin care a desemnat pentru functia de Prim-Ministru pe domnul Marcel Ciolacu.

In cele ce urmeaza vom demonstra ca Decretul 1670 din 23.12.2024 a fost emis si semnat de o persoana care nu mai indeplinea in mod legal si legitim functia de Presedinte al Romaniei, calitatea de Presedinte al Romaniei a domnului Klaus Werner Iohannis incetand de drept din data de 21.12.2024, motiv pentru care emiterea si semnarea decretului mai sus amintit de catre o persoana care nu mai indeplinea calitatea de Presedinte al Romaniei intruneste elementele constitutive ale infractiunii uzurpare de calitati oficiale prevazuta de art. 258 al. 2 C.pen.

In demonstratia noastra plecam de la premiza ca, la articolul 83 din Constitutia Romaniei se prevede in mod lipsit de echivoc faptul ca:

„Art. 83 – Durata mandatului (1) Mandatul Presedintelui Romaniei este de 5 ani si se exercita de la data depunerii juramantului.

(2) Presedintele Romaniei isi exercita mandatul pana la depunerea juramantului de Presedintele nou ales.

(3) Mandatul Presedintelui Romaniei poate fi prelungit, prin lege organica, in caz de razboi sau de catastrofa.”

Interpretarea sistematica a normelor Constitutionale, si normele Constitutionale interpretandu-se unele prin altele si dandu-i-se fiecareia intelesul ce rezulta din ansamblul articolului, ne impun evidenta data de ordinea cronologica si inlantuirea logica a normei Constitutionale, si anume ca mandatul Presedintelui este de 5 ani, Presedintele exercitand-si mandatul pana la depunerea juramantului de catre Presedintele nou ales, in aceasta ordine si numai in limita prevazuta expres si, evident, limitativ de catre al. 1 al art. 83 C.R., si numai IN MOD EXCEPTIONAL Mandatul Presedintelui Romaniei poate fi prelungit, (SI DOAR) prin lege organica, (SI NUMAI) in caz de razboi sau de catastrofa.”

Numai din prisma acestor evidente Constitutionale va trebui interpretata dispozitia art. 22 din Decizia CCR 32/06.12.2024, decizie adoptata in contextul extraordinar al evenimentelor din Noiembrie-Decembrie 2024, si care edicteaza:

„Curtea, avand in vedere complexitatea si durata in timp a operatiunilor electorale necesare ulterior pronuntarii prezentei decizii, constata aplicabilitatea art. 83 alin.(2) din Constitutie, potrivit caruia Presedintele Romaniei in functie „exercita mandatul pana la depunerea juramantului de Presedintele nou-ales”.”

Or, in mod evident, suntem obligati sa analizam dispozitiile deciziei mai sus mentionate plecand de la premiza conform careia Curtea Constitutionala nu a putut sa adauge la legea fundamentala a Romaniei, la insasi Constitutia Romaniei, ci a dat o interpretare normelor Constitutionale inlauntrul literei si spiritului Constitutiei adaptat la o situatie exceptionala si lipsita de precedent in istoria Romaniei dar si a tarilor democratice din a caror familie face parte si tara noastra.

Din acest motiv, esentiala in deslusirea intelesului dar si a intinderii efectelor articolului 22 din Decizia CCR 32/2024 este situatia avuta in vedere de Curte pentru prelungirea mandatului Presedintelui peste limita de 5 ani expres prevazuta de Constitutie, si anume: „avand in vedere complexitatea si durata in timp a operatiunilor electorale necesare ulterior pronuntarii prezentei decizii”.

Avand in vedere ca art 147 al. (4) C.R. prevede ca „Deciziile Curţii Constitutionale se publica in Monitorul Oficial al Romaniei. De la data publicarii, deciziile sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor.”, este evident ca evenimentul care ar fi declansat „aplicabilitatea art. 83 alin.(2) din Constitutie” si de la care dispozitiile art. 22 din Decizia 32/2024 ar fi capatat eficienta ar fi fost declansarea „operatiunilor electorale”, declansare ce ar fi trebuit sa fi avut loc in cel mai scurt timp - avand in vedere ca dispozitiile Deciziilor CCR sunt de imediata si generala obligativitate de la data publicarii acestora - si in interiorul celor 5 ani al mandatului de Presedinte al domnului Klaus Werner Iohannis, interval in care acesta si-a exercitat in mod legitim atributiunile functiei sale.

In interpretarea dispozitiilor anterior citate va trebui avut in vedere si contextul pronuntarii Deciziei CCR 32/2024, context care stabileste si limitele si aplicarea dispozitiilor art. 22 al acestei Decizii, si anume faptul ca la momentul pronuntarii Deciziei CCR 32/2024 Presedintele era inca in limitele Constitutionale ale exercitari functiunii sale, si Parlamentul era in ultimele 2 saptamani inaintea incheierii mandatului, situatie in care TREBUIAU DEMARATE DE INDATA „OPERATIUNILE ELECTORALE”.

Cu alte cuvinte, interpretarea si aplicarea Deciziei CCR 32/2024 se putea face in limitele Constitutiei si ipoteza de la 83 alin 2 C.R. este valabila numai in masura in care s-ar fi demareat procedura de alegere a noului presedinte inainte de expirarea mandatului presedintelui in functie! In orice alta interpretare nu mai suntem in ipoteza tranzitorie de interferenta intre cele doua mandate!

Asa cum am aratat, art. 83 alin. 2 C.R. ii permite Presedintelui in functie sa exercite mandatul pana la depunerea juramantului de catre noul Presedinte, aceasta presupunand ca fie noul presedinte a fost ales si nu a apucat sa depuna juramantul, fie, conform Deciziei CCR32/2024, cel putin este demarata procedura de alegere si nu s-a finalizat! Aratam in acest sens ca juramantul nu este doar actul juridic prin care noul presedinte isi incepe mandatul, ci este si ultimul act procedural de finalizare a procesului electoral de alegere a presedintelui!

Or, nu poate fi primita interpretarea conform careia poti sa faci referire la limita pana la care iti exerciti mandatul (depunerea juramintului de noul presedinte - “CE fac eu? (…) Eu raman in mandat pana la depunerea juramantului de catre noul presedinte…” - extras din discursul fostului Presedinte Klaus Werner Iohannis din 6.12.2024) atata timp cat nu a fost demarata procedura (procesul electoral) de determinare a acestei limite!

Fara determinarea acestei limite (a exercitarii mandatului dupa terminarea mandatului) inainte de terminarea mandatului presedintelui in functie (care nu se poate face decat prin demararea procesului electoral) nu mai putem fi in situatia tranzitorie a articolului 83 alin 2 din C.R., mandatul presedintelui fiind prelungit sine diae, pentru o perioada nedeterminata de timp, in mod neconstitutional, fapt care este contrar regulilor fundamentale de functionare ale unui stat democratic.

In concluzie, la data de 21.12.2024 mandatul Presedintelui Klaus Werner Iohannis s-a terminat, ca urmare a faptului ca situatia tranzitorie care permitea exercitarea lui dupa finalizare specificata de Decizia CCR 32/2024 (existenta unei proceduri nefinalizate inca la data expirarii mandatului lui Klaus Werner Iohannis) de alegere a unui nou presedinte - nici macar nu este demarata!!!!!) nefiind indeplinita pana la aceasta data.

Cu alte cuvinte, avand in vedere faptul ca pana la 21 decembrie 2024 (data finalizarii mandatului lui KW Johanis) nu s-a emis o noua Hotarare de Guvern pentru stabilirea calendarului electoral pentru alegerea Presedintelui Romaniei, Klaus Werner Johanis nu mai poate exercita mandatul de Presedinte dupa 21 decembrie.

Orice alta interpretare si aplicare a dispozitiei Deciziei CCR32/2024 ar fi o prelungire tacita sine diae a mandatului presedintelui care este contrara literei si spiritului Constitutiei, fiind o incalcare explicita a urmatoarelor texte constitutionale:

Art. 1 C.R. – Statul roman: „(3) Romania este stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertaţile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme, in spiritul tradiţiilor democratice ale poporului roman si idealurilor Revolutiei din decembrie 1989, si sunt garantate.”

Art. 2 C.R. – Suveranitatea: „(1) Suveranitatea naţionala apartine poporului roman, care o exercita prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, PERIODICE si corecte, precum si prin referendum.

(2) Nici un grup si nici o persoana nu pot exercita suveranitatea in nume propriu.”

Art. 36 C.R. – Dreptul de vot: „(1) Cetatenii au drept de vot de la varsta de 18 ani, impliniti pana in ziua alegerilor inclusiv.

(2) Nu au drept de vot debilii sau alienaţii mintal, pusi sub interdicţie, si nici persoanele condamnate, prin hotarare judecatoreasca definitiva, la pierderea drepturilor electorale.”.

Or, dupa incetarea functiei de Presedinte (adica la expirarea mandatului de 5 ani si in, in cazul de fata, ca efect a neindeplinirii conditiilor impuse de Decizia CCR 32/2024) nu se mai aplica nici una dintre institutiile specifice detinerii functiei de Presedinte, inclusiv cele prevazute de la art. 100 C.R.:

DOAR „(1) In exercitarea atribuţiilor sale, Presedintele Romaniei emite decrete care se publica in Monitorul Oficial al Romaniei. Nepublicarea atrage inexistenţa decretului.” (Art. 100 alin. 1 C.R.), o persoana care a ocupat functia de Presedinte ne mai putand emite decrete, acest persoana nefiind in exercitarea atributiunilor de Presedinte, tot asa cum un fost judecator nu mai poate pronunta hotarari judecatoresti dupa data la care acesta s-a pensionat.

In momentul de fata, dat fiind consumarea mandatului de 5 ani al Presedintelui dar si incalcarea dispozitiilor exprese si limitative ale Deciziei CCR 32/2024, functia de Presedinte este vacanta, fiind incidente dispozitiile art. 98 C.R., Presedintele Senatului trebuind in opinia noastra sa exercite atributiile prezidentiale, mai putin cele prevazute la articolele 88-90.

Pentru toate aceste motive, consideram ca Decretul 1670/2024 emis de catre Klaus Werner Iohannis a fost emis de catre o persoana care nu mai putea emite decrete in exercitarea atributiilor Presedintelui (decretul fiind un Act dat in competenta exclusiva a Presedintelui), motiv pentru care emiterea si semnarea Decretului 1670/2024 a fost facuta de o persoana care nu (mai) indeplinea calitatea de Presedinte.

In drept, raportat la imprejurarea ca faptuitorul Klaus Werner Iohannis, desi nu mai detinea functia de Presedinte al Romaniei din data de 21.12.2024 a emis si semnat fara drept in data de 22.12.2024 un decret, act administrativ normativ dat de catre Constitutie in competenta exclusiva a Presedintelui Romaniei, fapta intruneste elementele constitutive ale Infractiunii de Uzurpare de calitati oficiale, fapta prevazuta si pedepsita de art. 258 Cod Penal cu aplicarea art. 38 C. Pen. in varianta prevazuta la aliniatul 2.

Astfel, textul de incriminare citat prevede ca „(1) Folosirea fara drept a unei calitaţi oficiale care implica exerciţiul autoritaţii de stat, insotita sau urmata de indeplinirea vreunui act legat de acea calitate, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.

(2) Cu aceeasi pedeapsa se sancţioneaza fapta funcţionarului public care continua sa exercite o functie ce implica exerciţiul autoritatii de stat, dupa ce a pierdut acest drept conform legii.

(3) Daca faptele prevazute in alin. (1) sau alin. (2) au fost savarsite de o persoana care poarta, fara drept, uniforme sau semne distinctive ale unei autoritaţi publice, pedeapsa este inchisoarea de la unu la 5 ani.”

Faptuitorul Klaus Werner Iohannis a nesocotit prevederile legale sus-citate atat cu ocazia emiterii si semnarii, tipicitatea fiind indeplinita prin efectuarea de catre acesta a actelor ce intrau in atributiunile acestor demnitati.

Din moment ce nu este indeplinita conditia unicitatii rezolutiei infractionale, pentru cele doua acte de uzurpare de calitati oficiale isi vor gasi aplicare dispozitiile art. art. 35 alin. (1) din Codul penal, care prevede ca ”Infractiunea este continuata cand o persoana savaseste la diferite intervale de timp, dar in baza aceleiasi rezolutii infractionale si impotriva aceluiasi subiect pasiv, actiuni sau inactiuni care prezinta, fiecare in parte, continutul aceleiasi infractiuni”

a) Elementul material se caracterizeaza prin 2 actiuni distincte, cumulative care se pot savarsi simultan sau succesiv si anume: folosirea fara drept a unei calitati si indeplinirea vreunui act legat de acea calitate. Pentru existenta infractiunii este necesar ca faptuitorul sa realizeze ambele actiuni, deci folosirea calitatii oficiale sa se fi facut fara drept, adica fara un titlu legitim, indiferent daca subiectul nu l-a avut niciodata ori acest titlu a incetat sa mai existe. Urmarea imediata consta in savarsirea actiunii incriminate si din crearea in acest caz a unei stari de pericol pentru autoritatea statului si a institutiei in numele careia s-a folosit fara drept calitatea oficiala.

Legatura de cauzalitate rezulta din insasi savarsirea faptei.

b) Latura subiectiva se prezinta sub forma intentiei, fie directa sau indirecta. Intentia trebuie sa existe atat in ce priveste calitatea oficiala pretinsa, cat si in legatura cu actul indeplinit potrivit calitatii uzurpate.

c) In ceea ce priveste subiectii infractiunii, subiect activ poate fi orice persoana care indeplineste conditiile generale cerute de lege subiectului unei infractiuni, folosind fara drept o calitate oficiala. Subiect al infractiunii de uzurpare de calitati oficiale poate fi si o persoana investita cu o calitate oficiala, daca foloseste fara drept o alta calitate oficiala. Poate fi si o persoana care a avut o calitate oficiala, daca continua sa o exercite si dupa ce a pierdut-o, ca in cazul ce face obiectul prezentei sesizari. Fapta este susceptibila de participatie sub toate formele acesteia.

d) Subiectul pasiv este, in principal, societatea in ansamblu poate fi autoritatea publica prejudiciata prin calitatea oficiala pe care faptuitorul o foloseste fara drept.

Concluzionand, sub aspectul savarsirii de catre faptuitorului Klaus Werner Iohannis a faptei prevazute de art. 258 C.pen. sub forma exercitarii functiei de Presedinte, functie ce implica exercitiul autoritatii de stat, dupa ce a pierdut acest drept conform legii ca urmare a terminarii mandatului acestuia de 5 ani la data de 21.12.2024, urmata de indeplinirea atributiunilor specifice acestor doua functii si a emiterii din aceasta functie pe care nu o mai detinea a Decretului ……, este evident ca aceasta fapta a fost savarsita cu intentie directa de catre faptuitorul Klaus Werner Iohannis, faptele sus-numitului intrunind, in mod evident, conditiile de tipicitate ale infractiunii de uzurpare a calitatilor oficiale prevazuta de art. 258 C. Pen. cu aplic. art. 38 C. Pen., argumentele enuntate in expunerea starii de fapt si considerentele Curtii Constitutionale din Decizia nr. 32/2024 avand relevanta din perspectiva stabilirii atitudinii subiective a faptuitorului si, mai ales, din perspectiva interpretarii normelor legale incidente.

Totodata, va solicitam sa dispuneti inceperea urmaririi penale si fata de complicii faptuitorului Klaus Werner Iohannis, persoane care au ajutat direct si indirect la uzurparea calitatii oficiale de Presedinte al Romaniei de catre Klaus Werner Iohannis, astfel cum este prevazut de art. 48 C.pen.. Mentionam ca printre persoanele care au inlesnit, cu intentie, savarsirea de catre Klaus Werner Iohannis a infractiunii prevazute de art. 258 al. 2 C.pen. se numara si domnii Ilie Bolojan, Marcel Ciolacu, Kelemen Hunor, Varujan Pambuccian, Elene Lasconi, Catalin Drula, Ionut Mosteanu persoane care prin prezenta lor la negocierile convocate de Klaus Werner Iohannis in data de 22.12.2024, ulterior momentului la care a expirat mandatul acestuia - la 21.12.2024, au dat o aparenta de legalitate si legitimitate unei persoane care uzurpa calitatea de Presedinte al Romaniei, ajutandu-l in acest mod direct si personal pe Klaus Werner Iohannis sa uzurpe calitatea de Presedinte a Romaniei si sa beneficieze, fara drept, de privilegiile aduse de aceasta functie.

Arat ca, in calitate de cetatean si contribuabil al statului roman, ma consider personal vatamat de infractiunea comisa de catre faptuitorul Klaus Werner Iohannis si de complicii acestuia si ca, pe cale de consecinta, ma constitui parte civila in temeiul art 20 C.pr.pen., pentru o suma pe care o voi specifica la o data ulterioara.

In concluzie, avand in vedere toate argumentele invederate, solicitam respectuos sa dispuneti inceperea urmaririi penale impotriva faptuitorului Klaus Werner Iohannis si a complicilor acestuia mentionati mai sus (precum si a celor pe care nu i-am putut identifica) pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art. 258 Cod Penal, toate cu aplicarea art. 38 si 48 C. Pen., punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a acestora”.