Douazeci si patru de organizatii ale unei asa-zise societati civile au cerut demisia membrilor Curtii Constitutionale a Romaniei pentru motivul ca, printr-o decizie recenta, aceasta a stabilit preeminenta Constitutiei romane asupra dreptului UE si hotararilor CJUE. Este vorba asadar despre un atac impotriva Constitutiei si prin aceasta, a statului, care excede dreptului la libera exprimare.

A cere demisia unor demnitari nu este, in sine, un act nepermis sau suspect. In speta, insa, demisia este ceruta pentru vina de a fi aparat Constitutia si este o recunoastere a intentiei de rasturnare a ordinii create de aceasta, prin metode care nu au legatura cu procedura legala de revizuire a legii fundamentale.

Pe de alta parte, aparenta creata prin numarul mare de entitati colective solicitante (care la o cercetare chiar si sumara se va dovedi ca in realitate nu aduna mai mult decat cateva sute de membri), este menita sa induca in populatie sentimentul iminentei unei vaste confruntari civile si sa-i puna sub teroare pe membrii CCR, dar si pe magistratii romani care actioneaza in respectul Constitutiei.

In acelasi timp, inventand un conflict intre CCR, garantul Constitutiei si, prin aceasta, al suveranitatii statului in cadrul ordinii europene, si institutiile UE, initiatorii cererii de demisie incearca sa impinga Romania intr-un litigiu cu UE, implicand-o pe aceasta intr-o lupta avand ca obiect deposedarea statului roman de atributele suveranitatii sale.

Aceasta actiune care, in mod evident, tinde sa deruteze opinia publica, si asa putin informata pe tema delicata a raporturilor dintre Constitutiile nationale, legislatia interna si dreptul european, asmutiindu-o impotriva unei institutii constitutionale, se coroboreaza suspect cu gestul Procurorului General al Romaniei, Gabriela Scutea, care, printr-o scrisoare adresata tuturor parchetelor, incalcand grav principiul autonomiei procurorilor, de care altminteri se face atata caz, le-a indicat sa sfideze Constitutia Romaniei si deciziile CCR, in acest sens punand in instantele de judecata concluzii impotriva actelor de urmarire penala savarsite de Sectia pentru investigarea infractiunilor din justitie, pe motivul (mincinos) ca desfiintarea acesteia ar fi fost decisa de CJUE . Alaturi de caracterul antistatal al acestui demers, transformarea controlului ierarhic al procurorilor in ordin de a trece peste constiinta lor profesionala pentru a sustine, de fapt, o agenda politica straina de interesul natiunii, o face incompatibila pe Scutea cu functia pe care o detine in fruntea Parchetului General de pe langa ICCJ.

Instigarile anticonstitutionale ale Procurorului General care ar trebui sa determine CSM la scoaterea sa imediata din magistratura (in orice tara civilizata o asemenea masura ar fi fost luata deja), se asociaza cu o recenta hotarare definitiva a Curtii de Apel Pitesti, prin care, de asemenea, sub cuvant ca s-ar pune in aplicare o decizie CJUE, altminteri abuziv interpretata, s-a urmarit subminarea ordinii constitutionale a statului prin negarea suprematiei Constitutiei Republicii in raport cu dreptul UE si totodata, negarea statutului constitutional al Parlamentului Romaniei de reprezentant suprem al poporului si unica autoritate legislativa. Pretinzand ca aplica o dispozitie a CJUE in realitate inexistenta, respectivul judecator a incercat si in mare masura a reusit sa dea o dubla lovitura: sa confiste puterea judecatoreasca punandu-o in slujba unei agende politice antinationale straine ei si sa aduca puterea legislativa in subordinea acesteia.

Nu este un secret pentru nimeni ca o serie de alti judecatori care in trecut au incalcat obligatia de rezerva pentru a adopta un partizanat militant in promovarea unei anumite viziuni politice referitoare la organizarea justitiei nationale, sunt pregatiti, sub coordonarea unor forte oculte, a caror prezenta se simte, a caror natura se intuieste dar a caror adresa exacta nu se stie, sa procedeze in mod similar cu judecatorul Curtii de Apel Pitesti.

In aceste conditii, avem in fata ochilor suficiente date din care sa rezulte ca se pune in aplicare un plan de actiuni bine concertate avand ca scop inducerea haosului in sistemul judiciar national, detronarea Constitutiei din rangul de lege a legilor menita a circumscrie intreaga ordine de drept nationala si, astfel, subminarea suveranitatii nationale si falimentarea statului.

Iata suficiente ratiuni pentru ca Serviciul Roman de Informatii sa treaca de indata la identificarea si luarea in evidenta a tuturor membrilor celor douazeci si patru de organizatii asa zis civice care au declansat campania impotriva CCR, urmand sa stabileasca sursele de finantare ale acestora si legaturile lor cu orice alte entitati terte susceptibile a viza vulnerabilizarea sigurantei nationale a Romaniei. Opinia publica ar trebui apoi informata cel putin in legatura cu identitatea organizatiilor fictive, precum si cu aceea a liderilor acestei actiuni. Evident, originea fondurilor lor financiare este o alta informatie de interes public.

Totodata, SRI este obligat sa identifice magistratii care alcatuiesc miscarea impotriva Constitutiei Romaniei din cadrul sistemului judiciar. Avem toate motivele sa credem ca, in contextul razboiului hibrid inceput de ceva vreme la scara mondiala, o coloana a cincea a fortelor avand interese divergente cu interesul national romanesc actioneaza in justitia romana. Prejudiciile create Romaniei de aceasta miscare subversiva sunt imense si deja evidente. Deconspirarea si anihilarea ei sunt prioritati urgente pentru sistemul imunitar al statului, respectiv pentru comunitatea romana de informatii.

Este momentul ca SRI sa dea testul public al loialitatii fata de natiunea romana, fiind imposibil ca toti patriotii sa fi disparut din cadrul acestei institutii. Dupa ce a comis pacatul incercarii de a controla justitia, este cazul ca SRI sa se revanseze in fata natiunii si a propriei constiinte debarasand justitia de miscarea anticonstitutionala care a penetrat-o, si sa neutralizeze batalioanele de asalt deghizate in societate civila, care, in numele unui fals europenism, o sustin agitand strada prin tot felul de initiative destabilizatoare.

Abia in acest scop, cooperarea SRI cu CSM ar fi salutara, in timp ce, printr-o comisie speciala de ancheta, Parlamentul s-ar cuveni sa impulsioneze, sprijine si supervizeze aceasta necesara actiune pro-constitutionala de igienizare a spatiului public si a justitiei.

Libertatile si drepturile cetatenesti trebuie respectate, dar in cadrul ordinii constitutionale, iar nu impotriva ei. Nu putem acorda inamicilor Constitutiei drepturile pe care ei ne cer sa li le recunoastem in numele principiilor noastre, dar pe care ei ni le refuza, in numele principiilor lor.

Calitatea de membru al UE trebuie onorata, inclusiv prin asigurarea prioritatii dreptului UE in cazul necorelarilor cu legislatia interna infraconstitutionala, dar nu si atunci cand aceasta contravine legii fundamentale a statului roman sau cand hotararile instantelor judecatoresti ale UE sunt pronuntate cu depasirea competentelor acestora si a celor atribuite de statele membre uniunii. Or, organizarea justitiei nationale nu este de competenta UE, iar aplicarea in acest domeniu a principiilor generale care circumscriu conceptul “statului de drept” (respectiv al “guvernarii legii” adoptate de legiuitorul legitimat democratic), inscrise atat in tratatele constitutive ale UE cat si in Constitutia Romaniei, cade in raspunderea puterii legislative romane, aflate sub controlul de constitutionalitate al CCR.

Prioritatea dreptului UE, la care sunt tinute sa vegheze si instantele judecatoresti, priveste normele infraconstitutionale de drept material si procesual intern, iar nu organizarea interna a statului stabilita exclusiv prin Constitutie si care este prezumata ca fiind conforma cu ordinea UE, caci de ar fi fost altfel Romania nu ar fi putut fi admisa in Uniune, respectiv nu ar fi putut ratifica tratatul de aderare la Uniune.

In acest context este mai mult decat graitor faptul ca organizatii pretins civice si magistrati pretins euroconformi care nu cer aplicarea directa a dreptului UE in materia drepturilor omului (considerate a fi „un lux”) ori chiar se opun acesteia, vor in schimb sa aplice acquis-ul comunitar in domenii in care el nu exista intrucat UE nu are competenta in a-l crea. Gasim aici dovada relei credinte a batalioanelor de asalt care actioneaza in societatea civila si a coloanei a cincea care actioneaza in justitie impotriva Constitutiei si deci a natiunii.

Neindoielnic, in ordinea europeana actuala, a fi bun roman inseamna a fi bun european, dar si a fi bun european inseamna a fi bun roman, in acelasi timp si sub acelasi raport. Cei care incearca sa se acrediteze ca buni europeni actionand ca anti-romani sunt si adversari ai Romaniei si adversari ai UE; iar cei care care actioneaza impotriva Constitutiei Romaniei ameninta atat siguranta statului roman, cat si pe aceea a UE. De aceea cei care apara Constitutia Romaniei, apara si interesele UE.

Este, deci, indispensabil ca institutiile statului roman insarcinate cu apararea Constitutiei sa intre in actiune. Cu fermitate, fara ezitari si fara jumatati de masura. Cu toate mijloacele de care dispun si cu tot devotamentul fata de tara si popor. Acum, iar nu mai tarziu. Astazi, iar nu maine. Se aude si in padurea Baneasa?!