Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg a somat Guvernul Romaniei sa dea explicatii, in termen de doua luni, pentru modul in care judecatoarea Simona Nenita de la Sectia penala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie a respins recursul oamenilor de afaceri Nicu Miron (foto) si Liviu Luca – in faza de filtru – pe un motiv surprinzator, si anume ca cererile de recurs nu erau semnate de cei doi, iar avocatii nu aveau imputernicirile semnate de clienti.

Este de asteptat ca speta sa duca in foarte scurt timp la condamnarea Statului roman intrucat, potrivit articolului 20 alin. 2 din Constitutia Romaniei, in cazul in care "exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile".

Iar in cazul de fata, are intaietate articolul 6 alin. 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, privind dreptul la un proces echitabil, respectiv faptul ca ca "orice persoana are dreptul la judecarea cauzei sale in mod echitabil, in mod public si in termen rezonabil, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa".

Lipsa unor semnaturi le-a impiedicat accesul la Inalta Curte

Or, in aceasta speta, asa cum puteti citi in incheierea nr. 458/RC a Inaltei Curti, pronuntata in sedinta de camera de consiliu din 20 noiembrie 2017 din dosarul nr. 17085/299/2012, judecatoarea Simona Nenita a respins cererilor de recurs in casatie formuate de Neculai Miron si Liviu Luca impotriva deciziei nr. 506/A din 31 martie 2017 a Curtii de Apel Bucuresti (prin care cei doi au fost condamnati la 2 ani si 6 luni inchisoare, respectiv 3 ani inchisoare) pe conditii de forma, in faza de filtru, cu urmatoarea motivatie:

"Inalta Curte constata ca cererile de recurs in casatie nu au fost semnate de cei doi recurenti, ci pentru recurentii inculpati Luca Liviu si Miron Neculai de catre aparatorii alesi care insa nu aveau mandat pentru semnarea cererilor de recurs, astfel cum rezulta din cuprinsul imputernicirilor avocatiale.

In conformitate cu dispozitiile art 440 alin. 2 Cod procedura penala 'daca cererea de recurs in casatie nu este facuta in termenul prevazut de lege sau daca nu s-au respectat dispozitiile art. 434, art. 436 alin (1) si (6), art. 437 si art 438, instanta respinge, prin incheiere definitiva, cererea de recurs in casatie".

Intrucat nu a fost respectata una dintre conditiile prevazute de art. 437 Cod procedura penala, Inalta Curte de Casatie si Justitie, in temeiul dispozitiilor art. 440 alin. 2 Cod procedura penala, va respinge cererile de recurs in casatie formulate de inculpatii Miron Neculai si Luca Liviu impotriva deciziei penala nr. 506/A din 31 martie 2017 a Curtii de Apel Bucuresti, Sectia I penala, pronuntata in dosarul nr. 17085/299/2012" (vezi facsimil 1).

Opinia noastra este ca, indiferent daca in legislatia romana existau prevederi aberante care ar fi permis respingerea unei cai de atac pe conditii de forma, aceasta nu trebuia sa duca la respingerea recursului, ci trebuia aplicat rolul activ al judecatorului de a face diligente pentru ca, intr-un termen rezonabil sa se procedeze la indeplinirea eventualelor lipsuri cu privire la mandatul unor avocati, intrucat in speta prima dreptul acuzatilor de a avea acces la justitie, ceea ce insemna, conform articolului 6 1 din CEDO ca speta lor sa fie judecata pe fond de catre un complet de recurs al ICCJ format din 3 judecatori. Ne intrebam de ce oare judecatoarea Nenita nu a dat un termen pentru a solicita contractul de asistenta juridica, singura dovada opozabila a relatiei avocat-client?

In opinia noastra, judecatoarea Nenita i-a privat pe acuzatii Nicu Miron si Liviu Luca de una dintre caile de atac la care aveau dreptul prin lege. In plus, in acest caz condamnare la 2 ani si 6 luni de inchisoare a omului de afaceri Nicu Miron nu a fost recunoscuta de statul italian, Italia refuzand sa il extradeze pe Nicu Miron si a permis sa execute condamnarea abuziva in libertate in peninsula, motivand ca in legislatia italiana nu exista infractiunea de "folosirea autoritatii sau influentei in scopul obtinerii de foloase necuvenite", crosetata de procurorii DNA.

CEDO cere explicatii Statului roman

Dupa solutia Inaltei Curti, omul de afaceri Nicu Miron s-a adresat CEDO, la 18 mai 2018, reclamand incalcarea articolului 6 privind dreptul la un proces echitabil prin respingerea de catre judecatoarea Simona Nenita a cererii sale de recurs in casatie. Pe procedura, la data de 21 septembrie 2020, s-a decis invitarea partilor, respectiv pe omul de afaceri Nicu Miron si Statul roman, la o discutie, inainte de data de 11 ianuarie 2021 in vederea incercarii solutionarii pe cale amiabila, urmand ca in cazul in care pana la acea data cazul nu se va solutiona amiabil, dosarul sa urmeze faza contencioasa.

Astfel, din documentele in posesia carora Lumea Justitiei a intrat reiese ca CEDO a solicitat la 12 octombrie 2020 clarificari din partea Statului roman cu privire la posibilitatea ca Inalta Curte de Casatie si Justitie, in speta judecatoarea Simona Nenita, ar fi dat dovada de "un formalism excesiv si a adus atingere in mod disproportionat posibilitatii reclamantului de a face recurs impotriva condamnarii sale penale".

In acest sens, in cauza Miron contra Romaniei, CEDO a adresat Statului roman – in speta Guvernului Romaniei – solicitarea de a furniza exemple de jurisprudenta referitoare la regulile formale pe care trebuie sa le respecte competenta avocatului in fata Inaltei Curti, dar si o intrebare extrem de clara si clarificatoare, respectiv:

"Reclamantul a avut acces la Inalta Curte de Casatie si Justitie in vedere obtinerii unei decizii privind legitimitatea oricarei acuzatii in materie penala indreptata impotriva sa, conform articolului 6 / 1 al Conventiei (Guerin vs Franta, 29 iulie 1998, Walchli vs Franta nr. 357887/03 si Zubac vs. Croatia nr. 40160/12, 5 aprilie 2018)?" ( vezi facsimil 2)