Sunt mai bine de 20 ani de cand judecatorii au cerut trecerea bugetului instantelor de la Ministerul Justitiei la Inalta Curte de Casatie si Justitie. Am participat si eu la multe din dezbaterile pe aceasta tema si am explicat celor care au avut rabdare sa ma asculte ca este o idee nefericita, pentru ca intr-o zi, nu se stie cand, judecatorii ar putea ramane fara bani, caci Presedintele ICCJ nu este membru al Guvernului si nu se poate impune in luptele politice pentru constituirea bugetului pe anul urmator.

Argumentul judecatorilor care sustin aceasta teza a fost ca vor independenta fata de ministrul justitiei. Imi pare rau sa o spun, dar n-am incotro: mai responsabil mi se pare un ministru al justitiei, ca organ unipersonal de decizie, decat CSM, ca organ colegial de decizie. Si acest lucru s-a vazut in mod repetat: declaratiile publice ale ultimilor doi presedinti CSM, Marian Buda si Daniel Gradinaru, au dezbinat magistratii intre ei, precum si magistratii activi fata de cei retrasi din activitate. Unde este unitatea de alta data, cand judecatorii si procurorii se consultau reciproc, ori de cate ori luau pozitii publice? Cui foloseste aceasta dezbinare? Niciun om politic nu iubeste justitia, al carei mecanism implacabil s-a dovedit a fi greu de evitat. Concesiile facute de cei care conduc in reglementarea actuala justitia costa enorm si au devenit vizibile pentru toti.

Cata vreme Guvernul a avut nevoie de avizul CSM si ICCJ pentru legile justitiei si mai ales pentru legea pensiilor de serviciu, i-a curtat insistent pe sefii acestor institutii. CSM a capitulat fara conditii la asalturile sustinute ale mediului politic, in timp ce ICCJ a rezistat bine in ceea ce priveste legile justitiei, dar a inclinat steagul la legea pensiilor de serviciu, unde impozitul pe pensiile magistratilor s-a dublat. Vor fi fost negocieri, vor fi fost promisiuni? Numai Corina Corbu stie! Cert este ca, dupa ce Guvernul si-a vazut problema rezolvata si-a aratat fata inflexibila: nu sunt bani! Executorii sa nu mai continue executarile silite privind drepturile magistratilor si sa se emita titluri de plata pentru sumele datorate acestora, ce vor fi rascumparate intr-un termen de 7 ani. Atunci vor fi alti politicieni si poate vor gasi, la randul lor, alte solutii de a-i pune la punct pe magistrati.

Si ca succesul sa fie asigurat, Guvernul a ridicat toata opinia publica impotriva slujitorilor justitiei.

Pentru prima data a aparut intr-un proiect de OUG ideea amanarii actualizarii pensiilor de serviciu. De esenta pensiilor de serviciu este actualizarea acestora, ori de cate ori cresc salariile din activitate. Fara actualizare nu exista pensii de serviciu. Daca nu vor fi proteste, amanarea se va prelungi din an in an, asa cum s-a intamplat cu plata celor 7 indemnizatii la retragerea din activitate. Guvernele nu au sentimente, ci doar interese. Va avea curajul avocatul poporului sa atace o astfel de ordonanta de urgenta profund discriminatorie? Chiar daca magistratii s-au ridicat la unison in favoarea doamnei Renate Weber cand PSD a vrut sa o destituie, nu credem ca va avea suficient curaj pentru o astfel de actiune.

Corpul magistratilor, fie judecatori, fie procurori, trebuie sa se uneasca in lupta pentru apararea justitiei ca putere in stat. Un stat fara justitie este condamnat la disolutie!