La Summitul superputerilor fostei ordini mondiale bipolare de la Geneva (2021), in procesul retragerii catre Marea Chinei si redispunerii in regiunea indo-pacifica, cu intentia de a-si asigura astfel spatele, SUA a cedat Polonia Germaniei, Ungaria Rusiei, Ucraina Rusiei si Germaniei, Marea Neagra Rusiei si Turciei, iar Romania a ramas, cum se spunea in dreptul roman, un res derelictae (adica o proprietate abandonata voluntar de titularul ei) avand statutul de res nullius (bunul nimanui), pe care oricine si-l poate insusi si cu care oricine poate face ce vrea.

Ceea ce se intampla acum in Romania este rezultatul acestei situatii: se distruge tot ce a mai ramas din sistemul constitutional pluripartit, pentru ca, devenit un simplu bun, cvasi statul Romania (un stat esuat) sa fie pus sub “administrarea directa” a unui regim de mana forte actionand din mandat international. Agitatia politica irationala (fara nici o legatura cu conceptul de “actiune politica”) de la Bucuresti, din aceste zile, reprezinta doar unul din multele scenarii menite a face posibila ajungerea la un asemenea rezultat; unicul interesant pentru marii jucatori de la masa politicii globale.

Nu conteaza cine a amorsat criza (care, de fapt, nu este politica, ci nationala - o criza de destin istoric), Citu, Barna sau Ciolos; nu conteaza cum vor vota AUR sau PSD; nu conteaza ce spun Ciolacu sau Orban, pe ce picior danseaza Dancu si Rares Bogdan ori la ce ora revine din adormire Iohannis. Cel din urma are misiunea ca, dupa ce a lucrat cu succes la suspendarea Constitutiei, sa creeze conditiile pentru ca romanii sa salute, de nevoie daca nu de gust, schimbarea regimului politic si trecerea de la democratia autohtona corupta si impredictibila, la autoritarism si subordonare externa integrala. Asta se executa acum.

Singura sansa a Romaniei in atari conditii, ca si in 1944, este sa se inteleaga direct (nu prin Washington) cu Rusia (cu care mai poate gasi interese strategice congruente), caci SUA a iesit din joc, respectiv a lasat-o in afara jocului, iar Germania nu are intersul sa vada un bloc romano-rus la Gurile Dunarii, intre obiectivele strategice germane si nevointele strategice romanesti neexistand nici o convergenta. Mai este, oare, cineva, la Bucuresti si la Moscova gata sau / si capabil sa o faca? Se pare ca nu.