Completul de recursuri in interesul legii in materie civila de la Inalta Curte de Casatie si Justitie – condus de vicepresedinta ICCJ Mariana Constantinescu (foto) – a publicat in Monitorul Oficial miercuri, 24 aprilie 2024, decizia nr. 4/2024, prin care, la 11 martie 2024, a stabilit ca drepturile salariale castigate de magistrati in litigii in legatura cu sporurile au natura juridica a unor despagubiri si deci nu pot fi incluse in calculul indemnizatiilor de incadrare (click aici pentru a citi).

In esenta, potrivit celor 25 de judecatori supremi, coeficientii de multiplicare 19-23 (prevazuti la punctele 6-13 de la litera a a anexei din OUG 27/2006) difera de valoarea de referinta sectoriala prin aceea ca VRS este fixa pentru toate categoriile profesionale din cadrul aceleiasi familii ocupationale, pe cand coeficientii sunt variabili, fiecare dintre ei fiind aferent functiei detinute. Spre exemplu (adaugam noi): in cazul unui judecator de judecatorie, nu poti inmulti VRS – aplicabila tuturor categoriilor de personal din justitie – cu coeficientul de multiplicare 19, aferent DNA si DIICOT, pentru simplul motiv ca vorbim despre pozitii diferite in ierarhia sistemului judiciar.

Totusi, daca respectivul judecator a obtinut la un moment dat in instanta (ca reclamant) calcularea sporului salarial pe baza coeficientului 19, invocand discriminarea la care era supus in raport cu alti judecatori care la randul lor castigasera acelasi lucru in litigii, suma rezultata trebuie considerata ca o despagubire pentru perioada in care judecatorul-petent fusese discriminat, iar nu ca salariu al magistratului in cauza incepand cu data castigarii coeficientului. Motivul il reprezinta faptul ca Legea salarizarii unitare 153/2017 a modificat Ordonanta de urgenta nr. 27/2006, plafonand indemnizatia magistratilor la nivelul anului 2022, chiar daca este vorba despre indemnizatii calculate incepand cu anul 2018. Or, a include drepturile salariale castigate de magistrati in procese ca reclamanti ar insemna ca instantele sa adauge la Legea 153/2017 – ceea ce este imposibil, intrucat nu instantele nu sunt nici Parlament, nici Guvern, mai arata Inalta Curte.

Iata ce prevede art. 38 alin. 6 din Legea 153/2017:

„In situatia in care, incepand cu 1 ianuarie 2018, salariile de baza, soldele de functie/salariile de functie, indemnizatiile de incadrare sunt mai mari decat cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorarilor salariale reglementate, se acorda cele stabilite pentru anul 2022”.

ICCJ a spus-o inca de anul trecut, prin HP 20/2023

Incheiem, mentionand ca argumentatia RIL-ului 4/2024 nu este altceva decat o prelungire a rationamentului juridic din hotararea prealabila nr. 80/2023. In acea dezlegare de drept, instanta suprema a stabilit ca „in interpretarea si aplicarea unitara a prevederilor art. 6 lit. b) si c) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice, cu modificarile si completarile ulterioare, stabileste ca principiile nediscriminarii si egalitatii pot fi invocate pentru egalizarea la nivel maxim a salariilor de baza, cu luarea in considerare inclusiv a majorarilor recunoscute prin hotarari judecatoresti definitive, sub rezerva ca ele sa aiba aplicabilitate generala la nivelul aceleiasi categorii profesionale din cadrul aceleiasi familii ocupationale”.

Redam principalul pasaj din RIL-ul 4/2024:

„Asupra fondului recursului in interesul legii

56. Problema de drept ce formeaza obiectul prezentului recurs in interesul legii vizeaza modalitatea de interpretare si aplicare a dispozitiilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 in privinta drepturilor banesti ale judecatorilor si procurorilor, carora, prin hotarari judecatoresti definitive pronuntate in considerarea dispozitiilor legale anterioare, referitoare la determinarea indemnizatiei brute lunare si in raport cu algoritmul de calcul prevazut in aceste acte normative, li s-a recunoscut indreptatirea de a beneficia de drepturi banesti rezultate din utilizarea coeficientilor de multiplicare prevazuti la nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexa la Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 27/2006 pentru procurorii din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie si cei din cadrul Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism (coeficientii 19,000-23,000 de multiplicare a valorii de referinta sectoriala, aplicabili procurorilor din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie).

57. Inalta Curte de Casatie si Justitie constata ca prima orientare jurisprudentiala, care este majoritara, este cea corecta, in sensul ca indreptatirea unor reclamanti (judecatori sau procurori) la diferente salariale determinate prin luarea in considerare a coeficientului de multiplicare a valorii de referinta sectoriala, de care au beneficiat procurorii angajati in structurile Directiei Nationale Anticoruptie / Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, sub imperiul legislatiei anterioare (nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexa la Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 27/2006), nu inlatura de la aplicare dispozitiile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017.

58. Astfel, conform prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, 'In situatia in care, incepand cu 1 ianuarie 2018, salariile de baza, soldele de functie / salariile de functie, indemnizatiile de incadrare sunt mai mari decat cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorarilor salariale reglementate, se acorda cele stabilite pentru anul 2022'.

59. Pentru intelegerea si corecta interpretare si aplicare a acestor dispozitii legale supuse analizei sunt necesare atat o examinare a evolutiei legislatiei anterioare privind salarizarea, cat si o atenta valorificare a aspectelor juridice ori de ordin constitutional deja transate prin decizii obligatorii ale Curtii Constitutionale ori ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

60. De asemenea, este necesara lamurirea naturii juridice a drepturilor acordate prin hotararile judecatoresti definitive vizand utilizarea coeficientilor de multiplicare prevazuti la nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexa la Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 27/2006 pentru procurorii din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie si cei din cadrul Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, aspect esential in transarea chestiunii controversate privind incidenta sau neincidenta plafonarii la care se refera art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017.

61. O incursiune retrospectiva in privinta evolutiei legislatiei privind salarizarea magistratilor releva faptul ca, prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 27/2006, urmarind asigurarea salarizarii adecvate si nediscriminatorii a judecatorilor si procurorilor, asa cum rezulta din preambulul ordonantei de urgenta a Guvernului, legiuitorul a instituit la acea vreme o noua modalitate de determinare a indemnizatiei de incadrare brute lunare a magistratilor, stabilita in raport cu nivelul instantelor sau parchetelor, cu functia detinuta si cu vechimea in magistratura prevazuta de art. 86 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, pe baza valorii de referinta sectoriala inmultite cu coeficientii de multiplicare prevazuti in anexa care facea parte integranta din ordonanta de urgenta a Guvernului [art. 3 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 27/2006].

62. Evolutia ulterioara a legislatiei privind salarizarea magistratilor, dar si a celorlalte categorii profesionale salarizate din fonduri bugetare a facut deja obiect de analiza in jurisprudenta obligatorie a instantei supreme, dar si in jurisprudenta Curtii Constitutionale, fapt care impune valorificarea, in prezenta decizie, a aspectelor deja constatate si dezlegate.

63. Astfel, in cuprinsul Deciziei nr. 7 din 11 februarie 2019 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Completul competent sa judece recursul in interesul legii (paragrafele 40-43) s-a retinut ca, prin Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, cu modificarile ulterioare (Legea-cadru nr. 330/2009), s-a stabilit un sistem unitar de salarizare pentru personalul bugetar platit din bugetul general consolidat [art. 1 alin. (1) din legea-cadru], sistem care impunea o reincadrare pe noile functii, grade, trepte si gradatii, insa, datorita prevederilor referitoare la aplicarea etapizata a legii, precum si modificarilor legislative ulterioare, aplicarea acestui act normativ nu a fost insotita si de o calculare a salariilor prin utilizarea coeficientilor de ierarhizare prevazuti in anexele la Legea-cadru nr. 330/2009.

64. Asa cum s-a retinut deja in decizia instantei supreme susmentionata, Legea-cadru nr. 330/2009 a fost abrogata prin art. 39 lit. w) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, cu modificarile si completarile ulterioare (Legea-cadru nr. 284/2010), care a avut ca obiect, de asemenea, stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul platit din bugetul consolidat, act normativ care, prin art. 7 alin. (2), stabilea ca 'Valoarea salariilor de baza, soldelor functiilor de baza / salariilor functiilor de baza si a indemnizatiilor lunare de incadrare utilizata la reincadrarea pe functii a personalului in anul 2011 se stabileste prin legea privind salarizarea in anul 2011 a personalului platit din fonduri publice'.

65. Legea-cadru nr. 284/2010 a fost succedata, in perioada 2011-2016, de legi anuale de salarizare, astfel: Legea nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului platit din fonduri publice; Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar, prin care s-a stabilit salarizarea in anul 2012 a personalului platit din fonduri publice; Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar in anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum si unele masuri fiscal-bugetare, aprobata prin Legea nr. 36/2014, cu modificarile ulterioare; Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice in anul 2014, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice, aprobata cu completari prin Legea nr. 28/2014, cu modificarile si completarile ulterioare; Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice in anul 2015, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 71/2015, cu modificarile si completarile ulterioare; Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice in anul 2016, prorogarea unor termene, precum si unele masuri fiscal-bugetare, modificata si completata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 20/2016, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 250/2016.

66. Legile de salarizare anterioare – Legea-cadru nr. 330/2009 si Legea-cadru nr. 284/2010 si, implicit, Legea nr. 285/2010 – au prevazut ca se vor aplica tuturor categoriilor de personal platit din bugetul general consolidat al statului, prin urmare inclusiv sistemului judiciar.

67. Insa Inalta Curte de Casatie si Justitie a subliniat in jurisprudenta sa anterioara (paragraful 51 al Deciziei nr. 7 din 11 februarie 2019 a Completului competent sa judece recursul in interesul legii) ca, desi salarizarea personalului bugetar aparea ca fiind reglementata prin Legea-cadru nr. 284/2010, de la data aprobarii acesteia nu au fost aplicate nici valoarea de referinta si nici coeficientii de ierarhizare corespunzatori claselor de salarizare, prevazuti in anexele acestei legi-cadru, fiind adoptate, in mod succesiv, amanari ale aplicarii Legii-cadru nr. 284/2010, pe motivul constrangerilor financiare, imprejurari ce au determinat ca salarizarea personalului bugetar sa se realizeze la nivelul anului 2009.

68. Acest context legislativ, care nu s-a bucurat de cel mai inalt nivel de coerenta, fiind ulterior aglomerat si de acte normative speciale, edictate aproape anual, menite sa stabileasca, pentru fiecare an in parte, modul si limitele de salarizare a personalului bugetar, inclusiv a celui din sistemul judiciar, a generat litigii pe rolul instantelor promovate de personalul platit din fonduri bugetare, fiind invocate diverse motive, printre care si un tratament discriminatoriu in ceea ce priveste modul de salarizare. Pe cale de consecinta, inclusiv ca efect al unor hotarari judecatoresti definitive, la nivelul autoritatilor si institutiilor publice s-au ivit discrepante in ceea ce priveste nivelul concret si efectiv al retributiei lunare incasate de personalul care isi desfasoara activitatea in conditii identice, avand acelasi nivel de pregatire profesionala, aceeasi vechime in munca si in functie.

69. Pentru a inlatura aceste diferente de salarizare, legiuitorul a intervenit initial prin art. 1 alin. (5^1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/2014, prin care a stabilit ca: 'Prin exceptie de la prevederile alin. (1) si (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului si din celelalte institutii si autoritati publice, salarizat la acelasi nivel, precum si personalul din cadrul Consiliului Concurentei si al Curtii de Conturi, inclusiv personalul prevazut la art. 5 din aceste institutii, care beneficiaza de un cuantum al salariilor de baza si al sporurilor mai mici decat cele stabilite la nivel maxim in cadrul aceleiasi institutii sau autoritati publice pentru fiecare functie / grad / treapta si gradatie, va fi salarizat la nivelul maxim daca isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii'.

70. Ulterior, a fost edictata Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 20/2016, iar, potrivit notei de fundamentare, si acest act normativ a fost adoptat in regim de urgenta pentru a elimina discrepantele existente in materie de salarizare intre persoanele care isi desfasoara activitatea in conditii identice, avand acelasi nivel de pregatire profesionala, aceeasi vechime in munca si in functie, dar un nivel diferit de salarizare.

71. Astfel, prin art. I pct. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 20/2016 a fost completata Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 57/2015, fiind introdus art. 3^1, care prevedea la alin. (1) ca: 'Prin exceptie de la prevederile art. 1 alin. (1), incepand cu luna august 2016, personalul platit din fonduri publice care beneficiaza de un cuantum al salariilor de baza / indemnizatiilor de incadrare mai mic decat cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare functie, grad/treapta, gradatie, vechime in functie sau in specialitate, dupa caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de baza / indemnizatiei de incadrare din cadrul institutiei sau autoritatii publice respective, daca isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii'.

72. O parte din aceste dispozitii legale noi au facut obiectul examenului de constitutionalitate, iar Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016, a constatat ca dispozitiile art. 3^1 alin. (1^2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 57/2015 sunt neconstitutionale cata vreme 'la stabilirea nivelului maxim al salariului de baza / indemnizatiei de incadrare din cadrul institutiei sau autoritatii publice, se iau in considerare numai drepturile salariale prevazute in actele normative privind salarizarea personalului platit din fonduri publice si nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotarari judecatoresti'. In esenta, tinand cont si de scopul urmarit prin aceste dispozitii legale, Curtea Constitutionala a statuat ca excluderea, prin lege, a majorarilor salariale stabilite sau recunoscute prin hotarari judecatoresti de la calculul nivelului maxim al salariului de baza / indemnizatiei de incadrare din cadrul autoritatii publice afecteaza art. 124 si 126 din Constitutia Romaniei, precum si principiul fundamental al separatiei si echilibrului puterilor – legislativa, executiva si judecatoreasca – in cadrul democratiei constitutionale, consacrat de art. 1 alin. (4) din Legea fundamentala, deoarece, printr-un act normativ emis de Guvern, ca legiuitor delegat potrivit art. 115 alin. (4)-(6) din Constitutie, se consacra, pe cale legislativa, nerecunoasterea hotararilor judecatoresti definitive, respectiv definitive si irevocabile, emise de puterea judecatoreasca.

73. In concluzie, Curtea Constitutionala a subliniat ca efectul neconstitutionalitatii art. 3^1 alin. (1^2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2016 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice in anul 2016, prorogarea unor termene, precum si unele masuri fiscal-bugetare, pentru modificarea si completarea unor acte normative si pentru aplicarea unitara a dispozitiilor legale) este acela ca 'nivelul maxim al salariului de baza / indemnizatiei de incadrare', la care se face egalizarea prevazuta de art. 3^1 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 20/2016), trebuie sa includa si drepturile stabilite sau recunoscute prin hotarari judecatoresti. Asadar, personalul care beneficiaza de aceleasi conditii trebuie sa fie salarizat la nivelul maxim al salariului de baza / indemnizatiei de incadrare din cadrul aceleiasi categorii profesionale si familii ocupationale, indiferent de institutie sau autoritate publica.

74. Cu toate acestea, Curtea Constitutionala a mai subliniat ca 'in vederea egalizarii prevazute de art. 3^1 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 57/2015, „nivelul maxim al salariului de baza / indemnizatiei de incadrare”, care trebuie sa includa si drepturile stabilite sau recunoscute prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile / definitive, urmeaza sa se stabileasca prin raportare la aceeasi functie, grad, gradatie, vechime in munca si in specialitate, aceleasi conditii de studii, din cadrul intregii categorii profesionale, respectiv familii ocupationale, indiferent de institutie sau autoritate publica' (paragraful 34).

75. Ulterior, Inalta Curte de Casatie si Justitie a subliniat, la randul ei, in jurisprudenta sa obligatorie (Decizia nr. 13 din 13 martie 2023 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 401 din 10 mai 2023, paragraful 145) ca dezlegarile instantei de contencios constitutional din cuprinsul Deciziei nr. 794 din 15 decembrie 2016 sunt integrate in prezent de normele de la art. 6 lit. b) si c) din Legea-cadru nr. 153/2017, respectiv in continutul conceptual al principiului nediscriminarii (care reclama eliminarea oricaror forme de discriminare si instituirea unui tratament egal cu privire la personalul din sectorul bugetar care presteaza aceeasi activitate si are aceeasi vechime in munca si in functie) si in cel al principiului egalizarii cu salariul maxim in plata pentru persoane din aceeasi institutie sau autoritate publica (in sensul asigurarii de salarii de baza egale pentru munca cu valoare egala).

76. Reamintind ca limitele investirii cu prezentul recurs in interesul legii se refera exclusiv la componenta variabila reprezentata de coeficientii de multiplicare prevazuti la nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexa la Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 27/2006 pentru procurorii din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie si cei din cadrul Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, iar nu si la componenta fixa constand in valoarea de referinta sectoriala, se cuvine a sublinia ca jurisprudenta instantei supreme a lamurit distinctia esentiala dintre elementele componente prin intermediul carora se determina indemnizatiile de incadrare ale magistratilor, reglementate de legislatia anterioara de salarizare.

77. Astfel, valoarea de referinta sectoriala este o componenta cu aplicabilitate generala, ce constituie un reper unic avut in vedere pentru calcularea indemnizatiilor de incadrare pentru intregul personal al familiei ocupationale 'Justitie', in timp ce coeficientii de multiplicare constituie elementul component in functie de care se realizeaza diferentierea veniturilor judecatorilor si procurorilor, in considerarea nivelului instantei sau al parchetului la care isi desfasoara activitatea ori in considerarea functiei pe care o ocupa.

78. Prin urmare, daca nivelul valorii de referinta sectoriala este acelasi, indiferent de nivelul instantei sau parchetului la care functioneaza si indiferent de functia ocupata, coeficientii de multiplicare sunt diferiti si reprezinta reperul care asigura dezideratul diferentierii veniturilor, in considerarea nivelului instantei sau al parchetului si a functiei ocupate, avand o aplicabilitate restransa numai la anumiti destinatari ai legii.

79. Aceasta distinctie intre elementul cu aplicabilitate generala reprezentat de valoarea de referinta sectoriala si elementul cu aplicabilitate restransa reprezentat de coeficientii de multiplicare a fost retinuta, cu putere obligatorie, in jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, fiind relevante sub acest aspect Decizia nr. 36 din 4 iunie 2018, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 606 din 16 iulie 2018 (paragraful 79), Decizia nr. 55 din 13 septembrie 2021, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1102 din 19 noiembrie 2021 (paragrafele 73, 74, 80 si 81) si Decizia nr. 80 din 11 decembrie 2023, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 84 din 30 ianuarie 2024 (paragrafele 81 si 82).

80. In acest sens, prin Decizia nr. 80 din 11 decembrie 2023, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, in interpretarea si aplicarea unitara a prevederilor art. 6 lit. b) si c) din Legea-cadru nr. 153/2017, instanta suprema a stabilit ca 'principiile nediscriminarii si egalitatii pot fi invocate pentru egalizarea la nivel maxim a salariilor de baza, cu luarea in considerare inclusiv a majorarilor recunoscute prin hotarari judecatoresti definitive, sub rezerva ca ele sa aiba aplicabilitate generala la nivelul aceleiasi categorii profesionale din cadrul aceleiasi familii ocupationale'.

81. In considerentele acestei decizii, cuprinse la paragraful 81, s-a facut referire la faptul ca 'singurul element component al indemnizatiei de incadrare / salariului de baza, de aplicabilitate generala, este valoarea de referinta sectoriala', iar 'diferentierea veniturilor magistratilor – in considerarea fie a nivelului instantei ori al parchetului la care isi desfasoara activitatea, fie a functiei pe care o ocupa – se face, in mod exclusiv, prin aplicarea unor coeficienti de multiplicare distincti, nivelul valorii de referinta sectoriala ramanand insa constant'. Spre deosebire de valoarea de referinta sectoriala, ca reper unic de referinta in sectorul in care este incident, 'celalalt element component al indemnizatiei de incadrare / salariului de baza – coeficientul de multiplicare – constituie reperul in functie de care se realizeaza dezideratul diferentierii veniturilor magistratilor si ale altor categorii de personal din sistemul justitiei, in considerarea fie a nivelului instantei / parchetului la care isi desfasoara activitatea, fie a functiei pe care o ocupa; ca atare, el nu are aplicabilitate generala, ci, dimpotriva, una restransa la sfera anumitor beneficiari ai legii'. De asemenea, in paragraful 82, s-a retinut ca 'atunci cand instantele judecatoresti sunt investite cu cereri de egalizare a unor salarii de baza prin includerea unor majorari recunoscute prin hotarari definitive, trebuie sa examineze daca in respectivele hotarari au fost interpretate norme de lege care au instituit majorari de aplicabilitate generala, caci numai intr-un astfel de caz principiile examinate pot constitui temei al egalizarii; daca sfera lor de aplicare este insa restransa in beneficiul unor anumiti destinatari ai legii, cele doua principii se opun egalizarii salariilor de baza ale persoanelor carora legea nu le recunoaste dreptul la respectivele majorari'.

82. Asadar, distinctia dintre elementele componente ale indemnizatiilor de incadrare ale magistratilor este relevanta, deoarece elementul cu aplicabilitate generala in cadrul aceleiasi familii ocupationale nu poate fi supus unei limitari, fiind un reper unic, constant si invariabil, in sensul ca are aceeasi valoare indiferent de gradul instantei sau al parchetului ori de functia ocupata. Cu alte cuvinte, elementul cu aplicabilitate generala avut in vedere la calcularea indemnizatiilor de incadrare nu poate fi supus unui plafon in anumite situatii concrete, particulare, deoarece s-ar infrange tocmai principiul egalitatii si principiul nediscriminarii, ajungandu-se, in contra legii, la aplicarea unei valori de referinta sectoriale distincte in cadrul aceleiasi familii ocupationale.

83. In schimb, coeficientii de multiplicare constituie elementul component variabil, avand o aplicabilitate restransa la sfera anumitor beneficiari, prin intermediul carora se realizeaza o diferentiere a veniturilor in raport cu nivelul instantei sau al parchetului si cu functia ocupata. Prin respectarea acestor coeficienti prevazuti de legiuitor, se asigura premisa respectarii principiului ierarhizarii, pe verticala si pe orizontala, in cadrul aceluiasi domeniu, in functie de complexitatea si importanta activitatii desfasurate. De aceea, in masura in care se pune problema plafonarii indemnizatiilor de incadrare ale magistratilor, singurul element component care ar putea fi vizat de aceasta limitare nu poate fi decat cel variabil.

84. Dat fiind contextul legislativ anterior anului 2017 si succesiunea in timp a actelor normative de salarizare, precum si efectele produse de acestea, prin Legea-cadru nr. 153/2017 legiuitorul a intervenit si a stabilit un nou cadru legal de reglementare a sistemului de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar platit din bugetul general consolidat al statului, inclusiv pentru personalul din familia ocupationala 'Justitie'.

85. Noul sistem de salarizare consacrat prin Legea-cadru nr. 153/2017 se cladeste pe principiile enumerate in art. 6 din acest act normativ, dintre care relevant pentru analiza de fata este principiul ierarhizarii, atat pe verticala, cat si pe orizontala, in cadrul aceluiasi domeniu, in functie de complexitatea si importanta activitatii desfasurate.

86. Dispozitiile cuprinse in art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 au facut obiect al examenului de constitutionalitate in mai multe randuri. In mod consecvent, Curtea Constitutionala a respins exceptia de neconstitutionalitate prin deciziile pronuntate, dintre care pot fi amintite: Decizia nr. 700 din 31 octombrie 2019, Decizia nr. 326 din 11 iunie 2020, Decizia nr. 328 din 11 iunie 2020, Decizia nr. 585 din 23 septembrie 2021 sau Decizia nr. 80 din 2 martie 2023, precum si celelalte decizii enuntate la capitolul IV din prezenta decizie.

87. In esenta, in cuprinsul Deciziei nr. 700 din 31 octombrie 2019, facand o analiza de ansamblu a actului normativ, precum si o analiza a dispozitiilor de aplicare etapizata a acestuia, Curtea Constitutionala a subliniat ca 'stabilirea, prin prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, a unei limite a cuantumului salariului de baza, soldelor de functie / salariilor de functie, indemnizatiilor de incadrare care sunt mai mari decat cele stabilite, potrivit acestei legi, la nivelul prevazut de lege pentru anul 2022, are un caracter tehnic, fara a dispune cu privire la reducerea salariilor de baza ale personalului platit din fonduri publice' (paragraful 37).

88. Ulterior acestui examen de constitutionalitate, in urma caruia Curtea Constitutionala a consfintit conformitatea dispozitiilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 cu principiile Legii fundamentale, Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost sesizata cu un recurs in interesul legii prin care i s-a solicitat sa se pronunte asupra existentei sau inexistentei dreptului reclamantilor (judecatori si asistenti judiciari) de a beneficia de diferente banesti determinate in raport cu coeficientii de multiplicare 19,000-23,000 prevazuti de art. 11 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 27/2006 pentru procurorii din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie si cei din cadrul Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism.

89. Prin Decizia nr. 11 din 4 mai 2020, Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru solutionarea recursului in interesul legii a respins ca inadmisibila sesizarea, pentru neintrunirea conditiilor de admisibilitate referitoare la existenta unor hotarari judecatoresti definitive prin care una si aceeasi problema de drept ce a format obiectul judecatii sa fi fost solutionata in mod diferit.

90. Spre deosebire de obiectul recursului in interesul legii formulat anterior, respins ca inadmisibil prin Decizia nr. 11 din 4 mai 2020 a instantei supreme, prin prezentul recurs in interesul legii Inalta Curte de Casatie si Justitie nu a fost chemata sa statueze asupra indreptatirii judecatorilor si procurorilor la despagubiri constand in diferente salariale rezultate din utilizarea coeficientilor de multiplicare 19,000-23,000 prevazuti de art. 11 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 27/2006 pentru procurorii din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie si cei din cadrul Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, ci asupra divergentei jurisprudentiale ivite ulterior in practica judiciara a instantelor, in sensul ca unele instante au apreciat ca acordarea acestor diferente banesti nu poate determina depasirea plafonului maxim stabilit de noua lege a salarizarii – Legea-cadru nr. 153/2017, la care se refera art. 38 alin. (6) din acest act normativ, in timp ce alte instante au considerat ca astfel de diferente banesti se cuvin a fi acordate si pe viitor, fara aplicarea dispozitiilor si a plafoanelor impuse, in raport cu gradul profesional, cu vechimea in functie si gradatie, de acest nou act normativ edictat in domeniul salarizarii.

91. Tinand cont de limitele investirii instantei supreme si analizand cu prioritate problema naturii juridice a acestor drepturi recunoscute magistratilor – judecatori si procurori – din examinarea hotararilor judecatoresti atasate recursului in interesul legii, rezulta ca acestea se refera la acordarea unor despagubiri echivalente cu diferentele salariale rezultate din aplicarea coeficientilor de multiplicare prevazuti de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 27/2006 pentru procurorii din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie si cei din cadrul Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism. Sumele de bani astfel acordate au rolul de a compensa prejudiciul cauzat magistratilor reclamanti in privinta carora instantele judecatoresti au retinut ca au fost supusi unui tratament salarial discriminatoriu sub aspectul cuantumului drepturilor salariale cuvenite.

92. Natura juridica a diferentelor de drepturi rezultate din utilizarea coeficientilor de multiplicare prevazuti pentru procurorii din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie si cei din cadrul Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, acordate prin hotarari judecatoresti definitive, pronuntate in litigii de dreptul muncii, este asadar aceea de despagubiri, iar nicidecum aceea de drepturi salariale stabilite pe cale jurisprudentiala. O atare concluzie se sprijina in primul rand pe dispozitiile art. 27 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare (Ordonanta Guvernului nr. 137/2000), care prevad ca 'Persoana care se considera discriminata poate formula in fata instantei de judecata o cerere pentru acordarea de despagubiri si restabilirea situatiei anterioare discriminarii sau anularea situatiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun'.

93. In al doilea rand, aceasta concluzie se desprinde si din deciziile Curtii Constitutionale nr. 818, 819 si 820 din 3 iulie 2008, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008, prin care instanta de contencios constitutional, examinand inclusiv dispozitiile art. 27 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000, a statuat ca acestea sunt neconstitutionale, in masura in care din acestea se desprinde intelesul ca instantele judecatoresti au competenta sa anuleze ori sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerand ca sunt discriminatorii, si sa le inlocuiasca cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse in alte acte normative. In considerentele acestor decizii, Curtea Constitutionala a subliniat ca dispozitiile din cuprinsul Ordonantei Guvernului nr. 137/2000 examinate nu pot fi interpretate si aplicate in sensul ca ar conferi instantelor judecatoresti competenta de a desfiinta norme juridice instituite prin lege si de a crea in locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse in alte acte normative, deoarece o asemenea interpretare este evident neconstitutionala, intrucat incalca principiul separatiei puterilor consacrat in art. 1 alin. (4) din Constitutie, precum si prevederile art. 61 alin. (1) din Legea fundamentala, in conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a tarii.

94. Pe cale de consecinta, intrucat instantele nu se pot substitui legiuitorului si nu pot conferi drepturi pe cale jurisprudentiala, pe care legea nu le prevede, putand exclusiv sa dispuna repararea unui prejudiciu creat printr-un tratament discriminator, inclusiv sub forma unei despagubiri periodice, rezulta ca aceste drepturi banesti, recunoscute prin hotarari judecatoresti definitive, echivalente cu diferentele dintre drepturile salariale incasate si drepturile salariale calculate in functie de coeficientii de multiplicare corespunzatori procurorilor din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie si celor din cadrul Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, au natura juridica a unor despagubiri periodice, iar respectivele hotarari judecatoresti nu au fost de natura a modifica / a completa legea si nici de a schimba cadrul legal prin care se determina indemnizatia de incadrare a celor care au beneficiat de acesti coeficienti, avand ca efect exclusiv acoperirea prejudiciului cauzat prin tratamentul salarial discriminator generat de reglementarea anterioara si constatat pe cale jurisprudentiala.

95. Retinand asadar ca despagubirile echivalente drepturilor salariale rezultate din utilizarea coeficientilor de multiplicare prevazuti pentru procurorii din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie si cei din cadrul Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, acordate prin hotarari judecatoresti definitive, nu au fost de natura a schimba cadrul legal de determinare a cuantumului indemnizatiei de incadrare, instanta suprema constata, totusi, ca aceste despagubiri au fost determinate si acordate prin raportare la norme legale, respectiv la dispozitiile ce reglementeaza coeficientii de multiplicare prevazuti de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 27/2006 pentru o anumita categorie de magistrati (procurorii din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie si cei din cadrul Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism), valoarea acestor despagubiri fiind asadar circumscrisa unor prevederi legale aplicabile drepturilor salariale.

96. Prin urmare, atat timp cat despagubirile stabilite prin hotarari judecatoresti definitive reprezinta echivalentul unor diferente salariale calculate prin aplicarea unor anumiti coeficienti de multiplicare prevazuti de lege, ca element component variabil pentru determinarea indemnizatiilor de incadrare, in raport cu dezlegarile date de Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 80 din 11 decembrie 2023 mai sus analizata, trebuie sa se tina seama de dispozitiile legale incidente in privinta acestor diferente de drepturi salariale, inclusiv de prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, de indata ce dispozitiile acestui act normativ si ale anexelor sale devin aplicabile.

97. Asa fiind, in raport cu limitele investirii instantei supreme, stabilite prin prezentul recurs in interesul legii promovat de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Alba Iulia, tinand seama de considerentele mai sus expuse, Inalta Curte de Casatie si Justitie concluzioneaza ca problema de drept care a suscitat controverse in practica judiciara a primit o rezolvare corecta din partea instantelor care au conturat opinia jurisprudentiala majoritara si care au conchis ca drepturile acordate prin hotarari judecatoresti definitive prin care au fost recunoscute diferente banesti determinate prin utilizarea coeficientilor de multiplicare prevazuti la nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexa la Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 27/2006 pentru procurorii din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie si cei din cadrul Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism trebuie sa fie limitate la nivelul indemnizatiei lunare pentru anul 2022, atunci cand depasirea acestui plafon ar rezulta din utilizarea coeficientilor de multiplicare mentionati.

98. Pe cale de consecinta, in perioada relevanta pentru aplicarea Legii-cadru nr. 153/2017, nivelul despagubirilor stabilite prin hotararile judecatoresti definitive in discutie se impune a fi determinat prin scaderea din cuantumul rezultat prin utilizarea coeficientilor de multiplicare prevazuti de legislatia anterioara pentru procurorii din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie si cei din cadrul Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, cu aplicarea plafonului legal stabilit de noua lege de salarizare in anexa nr. V cap. I din Legea-cadru nr. 153/2017, la care face trimitere art. 38 alin. (6) din acest act normativ, a cuantumului rezultat prin utilizarea coeficientilor de multiplicare corespunzatori, prevazuti de legislatia anterioara, in raport cu nivelul instantei sau parchetului si al functiei ocupate, pentru fiecare judecator si procuror in parte.

99. In acelasi context, instanta suprema mai subliniaza ca, de vreme ce aceste hotarari judecatoresti ramase definitive, care au recunoscut judecatorilor si procurorilor drepturi constand in diferente rezultate din utilizarea coeficientilor de multiplicare prevazuti la nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexa la Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 27/2006, au fost pronuntate ca urmare a constatarii unui tratament juridic discriminator pe care l-au generat actele normative edictate in trecut, efectul acestor hotarari judecatoresti definitive nu se poate intinde in timp decat pe perioada in care actele normative respective, in temeiul carora au fost pronuntate hotararile judecatoresti definitive in trecut, sunt in vigoare si produc efecte juridice.

100. Insa din momentul aplicarii efective a unui act normativ nou, cum este si Legea-cadru nr. 153/2017, care asaza pe noi principii sistemul de salarizare a personalului platit din fonduri publice, inclusiv a magistratilor, eventuala existenta a unui tratament juridic discriminator, in ceea ce priveste nivelul indemnizatiei brute de incadrare, trebuie analizata din perspectiva principiilor si efectelor noului act normativ edictat, dar si a jurisprudentei obligatorii dezvoltate intre timp atat la nivelul Curtii Constitutionale, cat si la nivelul Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

101. Cat priveste aspectul adiacent supus analizei instantei supreme, referitor la functia, gradul profesional, vechimea in functie si gradatia la care se va face raportarea si, eventual, plafonarea la care se refera art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, considerentele mai sus expuse sunt suficient de edificatoare pentru a sugera concluzia ca aceasta raportare si plafonare se vor realiza in acord cu limitele stabilite prin anexa nr. V cap. 1 din Legea-cadru nr. 153/2017 si care corespund functiei, gradului profesional, vechimii in functie si gradatiei fiecarui judecator sau procuror in parte.

102. Principiul legalitatii, principiul nediscriminarii si al egalitatii, principiul importantei sociale a muncii si cel al ierarhizarii pe verticala si orizontala, asa cum sunt ele definite de art. 6 din Legea-cadru nr. 153/2017, coroborate cu considerentele expuse in Decizia nr. 80 din 11 decembrie 2023 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, converg in mod categoric inspre o atare concluzie, neexistand niciun argument juridic care sa incline spre o alta solutie, respectiv inspre o raportare si o eventuala plafonare, in functie de limitele salariale ale unor judecatori sau procurori avand alta functie, alt grad profesional, o alta vechime in functie si gradatie decat magistratul a carui indemnizatie se impune a fi stabilita conform Legii-cadru nr. 153/2017”.

* Cititi aici intregul RIL 4/2024