Magistratii, probabil angajatii la stat cu salariile cele mai mari, isi pastreaza in continuare privilegiul de a fi singura categorie sociala care nu plateste atunci cand greseste. Comisia juridica, de disciplina si imunitati din Camera Deputatilor a respins, marti 9 iunie 2015, propunerea legislativa pentru modificarea art.96 din Legea 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor. Adica s-a opus ca magistratii care comit erori judiciare sa raspunda material, in conditiile in care abuzurile din justitie sunt tot mai dese in ultima vreme, unul dintre motive fiind tocmai lipsa raspunderii patrimoniale a judecatorilor si procurorilor. La lucrarile Comsiei juridice au participat reprezentanti ai institutiilor de la varful sistemului judiciar - Ministerul Justitiei, Consiliul Superior al Magistraturii, Inalta Curta de Casatie si Justitie si Parchetul General.

Initiata de 44 de senatori si deputati, propunerea legislativa prevedea ca in situatia in care statul roman este condamnat de o instanta internationala, cum ar fi CEDO, si obligat printr-o hotarare definitiva sa plateasca despagubiri, este obligatorie actiunea in regres impotriva magistratului care cu rea-credinta sau din grava neglijenta a provocat daune. De asemenea, proiectul mai prevedea ca „dupa ce prejudiciul a fost acoperit de stat, acesta se va indrepta, de indata, cu o actiune in despagubiri impotriva judecatorului sau a procurorului care cu rea-credinta sau grava neglijenta a savarsit eroarea judiciara cauzatoare de prejudicii”... „Termenul de prescriptie a dreptului la actiune in toate cazurile prevazute de acest articol este de 10 ani"

Decizia de respingere a propunerii legislative de modificare a art.96 din Legea 303/2004 a fost comentata de presedinta ICCJ, judecatoarea Livia Stanciu (foto stanga, alaturi de presedintele CSM Marius Tudose), la iesirea de la lucrarile Comsiei juridice: „Lecturati in totalitate ceea ce a sustinut judecatorul Livia Stanciu la acea conferinta... veti vedea ca este mentionat de judecatorul Stanciu ca orice proiect de lege care vizeaza raspunderea magistratului este extrem de sensibil”.

Iata declaratia judecatoarei Livia Stanciu, la iesirea de la lucrarile Comisiei juridice a Camerei Deputatilor:

„Pe raspunderea magistratilor, imprejurarea - ca a fost respins proiectul de lege, da! - este ceea ce intr-adevar corespunde... Atentie, nu vreau sa se inteleaga ca magistratii ar dori, eu stiu, prin reglementarile actuale sau nemodificarea acestor reglementari pentru a scapa de raspundere. Nu! Magistratii sunt foarte constienti de acest aspect, pot sa va spun ca am constatat cu stupoare ca era invocata in expunerea de motive a acestui proiect de lege sustinerile pe care judecatorul Stanciu Livia le-a facut in anul 2011 la o conferinta care a vizat raspunderea materiala a magistratilor. Atentie, dragii mei, va rog sa intrati pe site-ul instantei supreme, sa lecturati in totalitate ceea ce a sustinut judecatorul Livia Stanciu la acea conferinta si veti vedea ca aidoma scoaterii din context a acelei sintagme 'partener de nadejde al institutiilor angajate in lupta impotriva coruptiei', la fel s-a procedat si aici. Noi, in acel material, in afara de imprejurarea... in acel punct de vedere pe care l-am exprimat la conferinta vizand raspunderea materiala a magistratilor, eu am facut acolo o radiografie a tuturor tipurilor de raspundere care potrivit legislatiei actuale angajeaza intr-adevar raspunderea magistratului – indiferent ca vorbim de raspundere penala, de raspundere disciplinara sau de raspundere civila, dar, in acelasi timp, nu mai imi amintesc acum, cred ca pe pagina 4 sau 5 a acelui material, veti vedea ca este mentionat de judecatorul Stanciu ca orice proiect de lege care vizeaza raspunderea magistratului este un proiect de lege extrem de sensibil, care trebuie sa asigure prin reglementarea sa echilibrul ce trebuie sa existe pe de o parte intre raspunderea magistratului si independenta de care magistratul trebuie sa simta ca o are in judecarea oricarei cauze ori de cate ori solutia aceea este fundamentata pe lege. Va invit sa luati acel material si veti vedea, nu stiu daca intamplator sau nu, acele pasaje, vreo 3 sau 4 alineate, care reprezentau, din punctul meu de vedere, un punct de analiza, de discutii, de analizare, de explicitare, spre exemplu, a sintagmelor de 'rea-credinta', de 'grava neglijenta', in acel material judecatorul Stanciu face toate aceste precizari.

Dragii mei, nu se pune problema ca judecatorul ar aprecia ca el nu trebuie sa raspunda. Si sa plateasca. Cand spun sa raspunda asta inseamna. Dar judecatorul, atentie, nu poate sa raspunda niciodata atunci cand el si-a exercitat functia judiciara cu buna-credinta. Pentru a putea raspunde, trebuie sa se stabileasca in cauza respectiva, printr-o hotarare judecatoreasca definitiva, ca eroarea judiciara pe care el a comis-o se datoreaza relei sale credinte, gravei neglijente sau, eu stiu, comiterii unei infractiuni de catre acel judecator. Si este firesc sa fie asa. Deci, judecatorul niciodata nu poate sa stea cu sabia aceea deasupra capului in sensul ca da, e posibil sa raspund, chiar daca eu mi-am exercitat functia cu buna-credinta”.

Art.96 din Legea nr.303/2004 prevede urmatoarele:

(1) Statul raspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare.

(2) Raspunderea statului este stabilita in conditiile legii si nu inlatura raspunderea judecatorilor si procurorilor care si-au exercitat functia cu rea-credinta sau grava neglijenta.

(3) Cazurile in care persoana vatamata are dreptul la repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare savarsite in procese penale sunt stabilite de Codul de procedura penala.

(4) Dreptul persoanei vatamate la repararea prejudiciilor materiale cauzate prin erorile judiciare savarsite in alte procese decat cele penale nu se va putea exercita decat in cazul in care s-a stabilit, in prealabil, printr-o hotarare definitiva, raspunderea penala sau disciplinara, dupa caz, a judecatorului sau procurorului pentru o fapta savarsita in cursul judecatii procesului si daca aceasta fapta este de natura sa determine o eroare judiciara.

(5) Nu este indreptatita la repararea pagubei persoana care, in cursul procesului, a contribuit in orice mod la savarsirea erorii judiciare de catre judecator sau procuror.

(6) Pentru repararea prejudiciului, persoana vatamata se poate indrepta cu actiune numai impotriva statului, reprezentat prin Ministerul Finantelor Publice.

(7) Dupa ce prejudiciul a fost acoperit de stat in temeiul hotararii irevocabile date cu respectarea prevederilor alin. (6), statul se poate indrepta cu o actiune in despagubiri impotriva judecatorului sau procurorului care, cu rea-credinta sau grava neglijenta, a savarsit eroarea judiciara cauzatoare de prejudicii.

(8) Termenul de prescriptie a dreptului la actiune in toate cazurile prevazute de prezentul articol este de un an.

Foto: Agerpres