Sectia de contencios administrativ si fiscal a Inaltei Curti de Casatie si Justitie - instanta competenta sa judece recursurile formulate de judecatorii si procurorii sanctionati de Consiliul Superior al Magistraturii - va exercita un control sporit asupra hotararilor CSM in materie disciplinara. Daca pana acum instanta era tinuta sa examineze doar in drept hotararile CSM de sanctionare a magistratilor, de acum inainte va trebui sa aiba posibilitatea legala sa intre si pe fondul actiunii disciplinare. Exista insa o conditie: aceea ca autoritatile romane sa puna legislatia in acord cu jurisprudenta de ultima ora a Curtii Europene a Drepturilor Omului. Ne referim la doua hotarari impotriva Portugaliei, pronuntate la 21 iunie 2016, in care CEDO a constatat incalcarea dreptului la un proces echitabil pe motiv ca Seccao de Contencioso do Supremo Tribunal de Justica (corespondenta Sectiei supreme de contencios din Romania) nu a avut posibilitatea legala de a administra proba testimoniala pentru a reaprecia starea de fapt retinuta de Conselho Superior da Magistratura (omologul CSM din Romania) in deciziile disciplinare de sanctionare a unor judecatori. Practic, autoritatile romane, obligate sa dea eficienta celor doua hotarari CEDO, vor trebui sa reconsidere controlul asupra hotararilor disciplinare ale CSM. In prezent, doua anomalii concureaza intre ele pentru a slabi de eficienta acest control: pe de o parte, in contencios nu exista cale ordinara de atac (adica apel, al carei efect devolutiv permite o noua judecata in fapt si in drept a fondului), iar pe de alta parte, Consiliul Superior al Magistraturii este considerat instanta de fond intr-un proces in care este parte! O solutie ar fi ca recursul (cale de atac extraordinara limitata la motive de nelegalitate) sa fie precedat de fond, sens in care competenta de solutionare in prima instanta ar reveni Curtii de Apel Bucuresti, in timp ce ICCJ ar examina eventualul recurs (formulat impotriva sentintei CAB), cale de atac prohibitiva in interiorul careia Curtea Suprema sa se pronunte ca si acum, doar in drept, insa de data aceasta cu o prealabila respectare a dreptului la un proces echitabil al judecatorilor/ procurorilor sanctionati disciplinar.

Cele doua cauze vizeaza plangeri inregistrate la Strasbourg, in anul 2013, de trei judecatoare portugheze care au reclamat ca nu au avut parte de un proces echitabil in apelurile exercitate la instanta suprema impotriva hotararilor CSM prin care au fost sanctionate disciplinar: Ramos Nunes de Carvalho E Sa vs. Portugalia si Tato Marinho Dos Santos Costa Alves Dos Santos si Figueiredo vs. Portugalia. In ambele situatii, CEDO a constatat in unanimitate violarea Art. 6.1 din Conventie.

In esenta, CEDO a stabilit ca instanta suprema portugheza a revizuit „insuficient” hotararile CSM de sanctionare disciplinara, Curtea Suprema neexaminand faptele reclamate de cele trei judecatoare in conditiile in care acestea au adus argumente substantiale foarte importante pentru stabilirea adevarului si corecta solutionare a actiunilor declansate de instanta de disciplina.

Pentru a concluziona astfel, CEDO a observat ca Seccao de Contencioso do Supremo Tribunal de Justica a exercitat asupra hotararilor disciplinare pronuntate de CSM un control limitat la aspecte de legalitate. Instanta suprema putea aprecia daca probele au fost administrate legal sau daca faptele au fost stabilite in mod adecvat si coerent si, de asemenea, putea stabili daca decizia CSM de sanctionare a fost rezonabila si proportionala. Cu toate acestea, Curtea Suprema portugheza nu avea competenta de a revizui faptele stabilite de Conselho Superior da Magistratura si nici nu putea sa reconsidere sanctiunea impusa, ci doar sa stabileasca daca aceasta a fost sau nu proportionala cu pretinsa abatere disciplinara.

In cele doua spete, CEDO a constatat ca judecatoarele au contestat la instanta suprema faptele stabilite de CSM: Paula Cristina Ramos Nunes de Carvalho e Sa, de exemplu, a afirmat ca nu l-a facut „mincinos” pe judecatorul H.G.; Sofia Tato Marinho dos Santos Costa Alves dos Santos a sustinut ca numarul de lucrari solutionate a fost mai mare decat cel retinut de organul disciplinar (inspectia judiciara). Or, in opinia Curtii de la Strasbourg, aspectele semnalate de cele trei judecatoare au constituit fapte decisive in solutionarea procedurii disciplinare.

In plus, CEDO a observat ca, in ceea ce o priveste pe judecatoarea Paula Cristina Ramos Nunes de Carvalho E Sa, instanta suprema portugheza nu a reusit sa asigure garantiile unei audieri publice, impiedicand astfel posibilitatea acesteia de a se apara, de a propune un martor (de a obtine administrarea probei testimoniale), fapt de natura a slabi considerabil garantiile unui proces echitabil.

*Cititi aici Hotararea CEDO in cauza Ramos Nunes de Carvalho E Sa vs. Portugalia

*Cititi aici Hotararea CEDO in cauza Tato Marinho Dos Santos Costa Alves Dos Santos si Figueiredo vs. Portugalia