Presedintele Uniunii Nationale a Practicienilor in Insolventa din Romania (UNPIR) Arin Octav Stanescu a acordat un interviu pentru Lumeajustitiei.ro in legatura cu problemele lichidatorilor judiciari in contextul economic actual, si al pericolululi unei viitoare recesiuni. De asemenea, presedintele UNPIR a raspuns si unor intrebari legate de vehicularea numelui sau in legatura cu dosarele de insolventa a unor societati importante. Publicam in continuare interviul acordat.

Se aproprie examenul de admitere in profesia de practician in insolventa. Ce mesaj aveti pentru cei care opteaza pentru aceasta profesie, care sunt avantajele, dezavantajele, daca exista criterii noi de examinare si daca mai exista interes pentru aceasta profesie ca in anii trecuti in contextul in care se spune ca si in lumea insolventei „cozonacul a devenit la fel de mic ca cel din lumea avocaturii”?

In sesiunea din toamna de anul acesta, care va avea loc la sfarsitul lunii octombrie, s-au inscris 210 candidati si in total in acest an, calculand si sesiunea din primavara, vorbim de 450 de candidati. Spre comparatie, anul trecut am avut peste 500 de candidati. Mesajul meu catre candidati este ca daca s-au pregatit au sanse reale de reusita pentru ca nu s-au adus schimbari grilelor de examinare care au fost utilizate in primavara si oricine daca este jurist si are pregatire economica sau daca este economist si a facut putina pregatire juridica are sanse de reusita. In ceea ce priveste „cozonacul” nu a devenit mai mic, dar a devenit mult mai tare, adica poate fi mancat cu mai multa greutate, datorita faptului ca asa cum bine stiti din totalul dosarelor de insolventa, mult peste 90% sunt de fapt dosare de faliment si intr-un dosar de faliment, ceea ce are de facut lichidatorul judiciar este sa valorifice activele care exista, pentru a incerca sa acopere o parte cat mai mare din masa credala. Din pacate, acest lucru in momentul de fata este extraordinar de greu de realizat pentru ca nu exista multi amatori care sa doreasca sa achizitioneze terenuri, constructii industriale sau care sa investeasca in societatile aflate in reorganizare. Avem multe situatii in care marii creditori financiari decid sa preia activele pe care le au in garantie si care apartin societatilor aflate in insolventa, preluare care se face intr-o forma sau alta si care le da posibilitatea sa-si curete intr-un fel bilantul. Poate ca odata va fi util si extrem de interesant sa facem o discutie pe aceasta modalitate de acoperire a creantelor, cat este ea de utila si daca in ultima instanta nu este de fapt o „bagare a gunoiului sub pres”. Care sunt avantajele si dezavantajele profesiei? As putea spune asa: in primul rand practicianul in insolventa trebuie sa aiba calitati manageriale si de aceea este necesara o perioada de trei ani pana cand poate accede la aceasta profesie, dupa care urmeaza un stagiu de doi ani. Practic, numai dupa cinci ani putem vorbi despre un practician in insolventa in adevaratul sens al cuvantului. Avantajele contau in faptul ca vorbim despre o activitate extrem de interesanta si diversificata, iar dezavantajul major este ca banii se castiga extraordinar de greu. Majoritatea dosarelor privind societati fara active, unde onorariul este fie de 1000 lei daca este vorba de lichidari la Registrul Comertului, fie de maxim 3000 lei pentru lichidari in procedura insolventei, oricat ar dura dosarele respective.

V-ati ocupat de-a lungul anilor de lichidarea judiciara a unor banci, unele de renume, si nu a fost deloc usor sa ajungeti la un deznodamand dorit de creditori. Care a fost cel mai mare obstacol in recuperarea datoriilor acolo unde se pune problema?

Societatea noastra – RVA, s-a ocupat de trei falimente bancare si anume BIR, BANKCOOP si ALBINA si de o lichidare voluntara a Bancii de Investitii si Dezvoltare. Singura lichidare „usoara” a fost cea a BID, unde dupa un timp destul de scurt am reusit sa achitam intreaga masa credala. Cred ca este singura lichidare bancara in care toti creditorii au fost platiti, iar singurii care nu si-au recuperat investitia au fost actionarii. Aceasta lichidare se afla in prezent intr-o faza finala. Celelalte trei proceduri sunt proceduri extrem de complexe in care am avut de recuperat sume colosale de zeci de milioane de euro si am avut de administrat zeci de mii de dosare in calitate de lichidator judiciar. Specificul lichidarilor bancare este acela ca mult mai importanta decat valorificarea unor active este recuperarea de creante. Putem spune ca munca noastra s-a bucurat de un succes deosebit, reusind sa recuperam in perioada lunga de aplicare a procedurii 40-50% din valoarea masei credale.

Probabil din cauza BID in presa unii jurnalisti v-au etichetat, chiar mai zilele trecute, a face parte din „oamenii lui Sorin Ovidiu Vantu”. Daca adaugam la subiectul BID faptul ca la un moment dat societatea dvs de avocati s-a ocupat si de problemele de insolventa ale Realitatea Media, sa intelegem ca e reala asocierea? Sunteti omul lui Vantu? Sau al altcuiva?

O sa va raspund direct, nu sunt omul nimanui, nici macar al lui Vantu. Iar faptul ca ne-am ocupat ca avocati de probeleme de insolventa ale Realitatea Media nu arata decat ca suntem extrem de bine cotati in aceasta piata de nisa si de altfel o pot spune, fara a da nume, ca reprezentam si alte societati deosebit de importante din media si din alte zone care simt nevoia sa foloseasca serviciile unor avocati specializati ca sa nu ajunga sa arunce cu banii pe fereastra. Mi s-a atribuit un rol in recomandarea administratorului judiciar numit in dosarul Realitatea Media, fapt care este cu totul neadevarat si pot sa spun ca firma de insolventa ROVIGO este una dintre firmele recunoscute in piata, care nu avea nevoie de recomandarea mea. Nu am avut deci niciun rol si nici nu am in legatura cu acest dosar, iar Realitatea Media este reprezentata in acest dosar de o alta casa de avocati.

La ora actuala se afla pe rolul instantelor dosarul prin care Parchetul General a trimis in judecata mai multe persoane din conducerea PSV Company (fosta Petromservice), care se afla in insolventa. Ce previziuni aveti legate de recuperarea de catre creditori a sumelor datorate, in conditiile in care aici a fost vorba de tranzactii efectuate prin firme off-shore.

In legatura cu PSV trebuie sa precizez ca am intrat in acest dosar stiind ca ne inhamam la o activitate deosebit de complexa. Inca de la bun inceput s-a exprimat dorinta de reorganizare a societatii si nu de falimentare, fiind vorba si de salvarea unui mare numar de locuri de munca. Procedura a devenit cu atat mai complicata datorita crizei econonice persistente. Cu toate acestea, am reusit ca pana in momentul de fata sa acoperim sume extrem de mari datorate creditorilor, de zeci de milioane de euro, din recuperari de creante si valorificari de active si speram ca pana la sfarsitul planului de reorganizare sa reusim sa acoperim intregul program de plati si sa repunem societatea in stare de functionare normala. Una dintre problemele complicate constau in faptul ca doi creditori sustin ca li se cuvine aceeasi suma si acest lucru urmeaza sa fie transat de instanta in afara procedurii insolventei. Cat priveste dosarele penale, acestea privesc fapte care se sustine ca s-au intamplat cu mult inaintea deschiderii procedurii de insolventa.

In perioada crizei, vorbim de ultimii doi ani, care au fost dosarele pe care le considerati cele mai relevante pentru activitatea de practician in insolventa?

Trebuie sa va spun ca inca de la inceputul anului 2009 ne-a fost foarte clar in firma ca trebuie sa reorientam activitatea spre reorganizare, prentru ca facand o analiza a activelor pe care un lichidator judiciar le are la dispozitie pentru valorificare, rezulta cu claritate deosebita ca majoritatea acestora sunt active imobiliare, terenuri si constructii. Ori era foarte clar pentru noi ca vom intra intr-o perioada neagra legata de posibilitatea de valorificare a unor astfel de active si de aceea am considerat ca va fi mult mai bine sa ne orientam spre reorganizari, si pentru noi si pentru creditori. Acest lucru a fost confirmat ulterior si de marii creditori financiari, care au preferat procedura reorganizarii procedurii falimentului, pentru ca si-au dat seama ca in aceasta procedura au sansa sa obtina o recuperare mult mai buna, tinand cont de faptul ca la lichidare activele respective daca ar fi fost vandute nu ar fi acoperit mai mult de 20-30% din valoarea datoriilor. In momentul de fata avem un numar important de dosare de reorganizare, care privesc societati mari si care speram noi, vor reusi intr-un viitor de circa un an – doi cat mai avem pana la finalul lor, cu conditia sa nu reintram in recesiune, fapt care ar putea sa provoace si insuccesul planurilor de reorganizare, dar si un nou val de dosare de insolventa.