Avocatul Antoniu Obancia (foto) de la cunoscuta casa de avocatura „Zamfirescu Racoti Predoiu” este specializat in domeniul litigiilor si arbitrajului, dar in acelasi timp a dezvoltat o specializare aparte pe zona infractionalitatii organizate, unde reprezinta numerosi clienti corporativi, angrenati in dosare penale instrumentate cu precadere de DIICOT. Antoniu Obancia este avocat colaborator la „Zamfirescu Racoti Predoiu”. A absolvit Facultatea de Drept din Universitatea Bucuresti in 1999, institutie de invatamant la care in prezent este doctorand in drept comercial. Este avocat in Baroul Bucuresti din anul 2000, iar din 2006 si pana in prezent activeaza la „Zamfirescu Racoti Predoiu”. Anterior a colaborat sau a fost asociat la SC Savescu si Asociatii, Tomescu Vladimir si SCA Rubin Meyer Doru si Trandafir. Publicam in continuare interviul realizat cu Antoniu Obancia pe specializarea sa predilecta – infractionalitatea organizata:

Domnule avocat, sunteti specializat pe multa vreme in infractiuni ce tin de competenta DIICOT. Intotdeauna la baza dosarelor acestei structuri se afla asa-zisa „constituire, aderare, sprijinire a unui grup organizat infractional”. Fara aceasta baza s-ar mai putea vorbi de infractiuni coroborate acesteia din care sa rezulte ca deja suntem o tara in care colcaie retelele de crima organizata?

Retelele de crima organizata ca stare de fapt au generat preocuparea legislativa si institutionala de eficientizare a reactiei judicare in vederea combaterii fenomenului. Dinainte de 1989 a existat in Codul penal asocierea in vederea savarsirii de infractiuni, care subzista si in continuare. Iar prin Legea 39/2003 a fost introdus articolul 7 privind incriminarea infractiunilor comise in grup organizat. Diferenta dintre cele doua consta in lista infractiunilor care pot constitui obiectul scopului urmarit de asociere sau de grup. Mai direct spus Legea 39 stabileste lista de infractiuni, iar ceea ce excede acestei liste se supune incadrarii prevazute de Codul penal. Rationamentele de dinaintea aparitiei legii privind combaterea infractionalitatii organizate sunt valabile si astazi. Insasi infiintarea DIICOT si legea de functionare a acestei structuri confirma faptul ca organele judiciare din Romania tin cont de amploarea fenomenului si si-au luat masurile de prevenire.

Dosarele DIICOT se remarca prin grupuri mari de invinuiti si inculpati, iar de multe ori acestia sunt dusi la mandatele de arestare fara sa se stabileasca in concret rolul fiecarei persoane acuzate la grupul de crima organizata. In cazurile in care acuzatii sunt arestati la gramada, ca avocat cum reusiti sa salvati una acuzat de la arestare, care poate a avut o contributie neinsemnata sau intamplatoare cu grupul? Instantele tin cont de aceste amanunte?

Aici discutia trebuie pornita de la definitiile din legea speciala privind ce este si ce nu este un grup infractional organizat. De multe ori parchetul nu se preocupa, cel putin la momentul initial al inceputului urmaririi penale si al propunerii de arestare sa incadreze conduita fiecarui invinuit individual, in definitia grupului organizat. As spune ca de fapt se omite esentialul, anume un aspect de definitie. De exemplu, de la bun inceput ar trebui indicata clar componenta grupului. O simpla alaturare de persoane ca sa iasa minim trei nu este suficienta, ci trebuie justificata structura acestui grup, prin indicarea si dovedirea palierului de conducere, a palierului de executie, a unui eventual palier de sprijin, precum si modul de transmitere si executare a instructiunilor. De multe ori insa, ne-am trezit in anumite dosare ca persoane care nu se cunoscusera niciodata pana au ajuns in fata organelor judiciare erau puse sub acuzatia comuna de constituire a unui grup organizat, iar faptele fiecaruia erau din epoci si sfere de activitate diferite. Cu toate acestea, ei erau propusi pentru arestare cu motivarea ca pericolul social rezida tocmai din constituirea respectivului grup organizat. Cu alte cuvinte, la judecata unei propuneri de arestare unde nu se solutioneaza fondul cauzei, judecatorul nu e preocupat sa stabileasca daca s-a savarsit sau nu fapta, ci numai la nivelul unor indicii temeinice, ceea ce e foarte relativ. Preocuparea principala este asupra pericolului social care ar atrage necesitatea cercetarii inculpatilor in stare de arest, iar aceasta stare de pericol se bazeaza pe acuzatia cea mai grava adusa inculpatilor, anume aceea de a fi membrii unui grup criminal organizat.

O alta componenta esentiala a infractiunii este latura subiectiva, in sensul ca trebuie dovedita intelegerea prealabila cu ceilalti membrii si intentia de a dobandi un beneficiu material.

Ma intrebati cum reusim noi avocatii sa-i salvam pe cei acuzati la gramada? Prin invocarea acelor elemente esentiale apte sa zdruncine increderea judecatorului independent in acuzatia de aderare sau sprijinire a unui grup infractional organizat imputata clientilor nostri, la nivelul discutiei care trebuie sa aiba loc in aprecierea indiciilor temeinice cerute de arestare.

Pe scurt, ce reprosati in modul operational al dosarelor DIICOT?

Efectul de tavalug. Care include victime colaterale, cel putin sub aspectul masurilor de arestare. Insa, dincolo de acest efect de tavalug care se manifesta prin conduita parchetului, instanta are obligatia sa stabileasca individual pentru fiecare inculpat elementele constitutive caracteristice grupului infractional organizat.

Daca tot vorbim de dosare ce tin de competenta DIICOT, una din marile probleme cu care se confrunta avocati ca dvs specializati pe crima organizata este cea legata de impunerea unor sechestre asiguratorii din start asupra bunurilor tuturor persoanelor puse sub acuzare. Sunt cazuri in care sunt ridicate toate documentele unor firme, fara opis, si bunuri ale acestora, care duc la blocarea activitatii acestor societati, fara sa se tina cont ca pana la aflarea adevarului, aceste firme trebuie sa functioneze, iar angajatii pot fi nevinovati. Cum ar trebui imbunatatita practica si legislatia pe aceasta zona?

Aveti perfecta dreptate. De multe ori in asemenea situatii, se naste in mintea invinuitului suspiciunea de lipsa de impartialitate a anchetatorului, acesta ajungand sa creada ca cineva urmareste sa-i distruga afacerea. Referitor la ridicarea documentelor in cutii sau in saci aceasta se face sub presiunea timpului, dar cu sacrificarea principiilor procedurale menite sa garanteze exercitarea dreptului la aparare. De multe ori un acuzat sta in arest cu lunile, timp in care documentele ridicate nici macar nu sunt scoase din saci sau cutii. Pentru ca de obicei se asteapta administrarea unei expertize, iar inscrisurile sunt analizate numai la acel moment. Eu ca avocat consider ca nu exista nicio justificare pentru a nu se respecta cerinta realizarii unui inventar in momentul ridicarii documentelor. Pe de alta parte, CEDO a stabilit ca masura arestarii se dispune numai in conditii de deplina respectare a procedurilor. Iata cat de importanta este respectarea unei simple cerinte procedurale fata de o garantie fundamentala care o reprezinta exercitarea dreptului la aparare in legatura cu starea de arest solicitata de parchet.

Din pacate, principiul acesta, statuat prin jurisprudenta CEDO, tinde sa se dilueze chiar si in considerentele instantelor, pentru ca rar exista un judecator care isi asuma verificarea minutioasa a respectarii garantiilor procesuale pentru fiecare dintre acuzati, in faza de urmarire penala. In opinia mea, planul de actiune al anchetatorilor DIICOT trebuie sa cantareasca mai bine de la bun inceput ce este si ce nu este urgent si chiar si acolo unde o activitate este urgenta trebuie sa asigure resursele umane si logistice pentru respectarea inventarierii inscrisurilor si conservarea lor. Cat priveste masurile asiguratorii, problema e ca la urmarirea penala ele pot fi contestate numai pana la nivelul procurorului ierarhic superior. De aceea, o atentie sporita trebuie acordata chiar rezolutiei de incepere a urmaririi penale pentru ca aceasta stabileste cadrul procesual si anume subiectii care pot fi supusi unor masuri asiguratorii (invinuiti, persoane responsabile civilmente pentru prejudiciul cauzat prin faptele respectivilor invinuiti).

Datorita volumului mare de activitate la momentul retinerilor si propunerilor de arestare, exista in cazul grupurilor puse sub acuzare timpul necesar pregatirii apararii? Cum reusiti ca avocat, in nici 24 de ore sa aveti acces la dosar si sa reusiti sa asigurati o aparare eficienta? Instantele garanteaza dreptul la aparare in asemenea situatii?

Specificul acestor situatii este disponibilitatea. Ca avocat, cand primesti un telefon, iti iei geanta si ai zburat la DIICOT. Trebuie insa sa faci parte dintr-o echipa pentru ca daca ai alte dosare programate, trebuie sa gasesti inlocuitor in asemenea situatii de urgenta. Iata de ce este atat de important sa se lucreze in echipa, sa nu existe orgolii si comunicarea dintre noi avocatii sa fie eficienta astfel incat mesajul final sa fie unul unitar.

In situatiile in care dosarul DIICOT are zeci de volume, esential este ca pe moment sa stabilesti o structura si un plan de studiu necesar scopului imediat care este starea de libertate sau de arest. Odata ajuns dosarul in instanta exista varianta acordarii unui termen sau, daca urgenta impune, exista varianta stabilirii unei ore la care sa se discute dosarul, asa ca pana la acest moment in orele respective dosarul sa poata fi studiat. Este arta avocatuiui sa stie la ce anume sa se uite si sa sintetizeze esentialul din numarul mare de volume al dosarului.

Domnule avocat, DIICOT, ca si DNA, avand un specific aparte, beneficiaza in ochii opiniei publice de un plus de imagine. Spunem asta pentru ca ori de cate ori au loc perchezitii si retineri, mediatizarea acestor cazuri este intensa si impactul asupra publicului este foarte mare. Considerati ca astfel de anchete televizate ingreuneaza munca dvs de aparator?

Nu ingreuneaza munca mea de aparator, dar pot afecta iremediabil situatia clientului. Putina lume are timpul sau preocuparea sa urmareasca derularea procesului pe parcursul a catorva ani si sa afle solutia finala. Este posibil ca unii dintre inculpati sa fie scosi de sub urmarire penala, iar altii sa fie achitati de instante. Credeti ca opinia publica mai este interesata de demonstrarea nevinovatiei sale la final? In general, publicul telespectator are sentimentul satisfactiei ori de cate ori vede pe sticla o arestare. Si ii raman pe retina doar catusele. In ultima perioada regasim chiar si in considerentele incheierilor de admitere a propunerilor de arestare argumentul ca instanta are ceva de demonstrat fata de opinia publica prin masura arestarii. Asa s-a ajuns din cauza mediatizarii initiale.