Cu doar cateva zile inainte de incheierea perioadei de depunere a candidaturilor pentru viitorul Consiliu Superior al Magistraturii, intr-un context in care pe la toate colturile instantelor se vorbeste despre posibilii candidati la demnitatea de membru al CSM, Lumea Justitiei a realizat un interviu cu presedinta Tribunalului Bucuresti, judecatoarea Laura Radu (foto).

Un interviu in care am dorit sa aducem in fata cititiorilor nostri situatia existenta in prezent in Tribunalul Bucuresti, si mai ales problemele cu care se confrunta judecatorii acestei instante si instanta efectiv, ca mod de organizare – de la pensionari in cascada, care au determinat un deficit de judecatori, necesitatea dosarului electronic si utilitatea acestuia, supraaglomerarea judecatorilor prin atragerea competentei judecatorilor Tribunalului Bucuresti si nevoia de empatie reciproca justitiabil-judecator.

Pe langa aceasta, nu am putut omite faptul ca numele presedintei Tribunalului Bucuresti este din ce in ce mai vehiculat drept unul dintre viitori membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, astfel incat intrebata daca se va inscrie in concursul pentru CSM, judecatoarea Laura Radu a marturisit ca se bucura de sprijinul colegilor pentru depunerea candidaturii.

Judecatoarea Laura Radu si-a exprimat punctul de vedere si legat de functionarea SIIJ, precum si despre cine ar trebui sa clarifice conflictul CCR-CJUE!

Publicam in continuare interviul realizat de Lumea Justitiei cu judecatoarea Laura Radu, presedinta Tribunalului Bucuresti:

Sunteti deja la al doilea mandat de presedinte al Tribunalului Bucuresti, incepand din 2018. In acest timp, au existat tot felul de conflicte juridico-politice, daca le putem numi asa, care au afectat activitatea judecatorilor. Cum au fost acesti ani la conducerea uneia dintre cele mai aglomerate instante din Romania si care au fost principalele provocari cu care v-ati confruntat in exercitarea mandatelor?

Anii 2018-2021 au fost ani foarte grei si sigur ca am resimtit si noi pe deplin ceea ce s-a intamplat in spatiul public si in societate. Am avut multe provocari dintre cele mai variate, pornind de la competente care ne-au fost atribuite si care, desi le-am solicitat sa fie schimbate, si de cele mai multe ori schimbarea a venit prea tarziu. Am in vedere in special dispozitiile Legii nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania, cunoscuta fiind competenta competenta tribunalului de a solutiona cauzele in materie de proprietate. Deja cand a intervenit modificarea legislativa si competentele au fost redistribuite catre celelalte tribunale din tara noi solutionasem un numar important de dosare, dar oricum este binevenita si aceasta modificare.

Apoi a fost o chestiune care a tinut de valul pensionarilor. Foarte mult ne-a afectat faptul ca au plecat colegii nostri in pensie, ca au ales sa puna in aplicare decizia de pensie pentru ca, cel mai recent, Tribunalul Bucuresti era pe lista Consiliului Superior al Magistraturii cu 50 de posturi vacante. 50 de posturi vacante pentru Tribunalul Bucuresti inseamna peste 15% din schema cu care este incadrat si oricum poate nu ar parea ceva foarte coplesitor ca si pozitie, pentru ca daca spunem ca avem o schema de 262 de judecatori, spunem ca este inca gestionabil pentru ca ar ramane 212 judecatori. Insa nu este asa pentru ca noi avem specializarile tribunalului si am incercat sa tinem cat de mult am putut ca fiecare judecator din fiecare sectie specializata sa fie acolo cu experienta necesara solutionarii cauzelor. Si atunci dezechilibrele s-au creat atunci cand au plecat mai multi judecatori din aceeasi specializare. Este greu sa deplasezi judecatori de la o sectie la alta atata vreme cat nu au pregatirea necesara si oricum necesita timp pentru a face acest lucru.

Acum, in urma sesiunii de transferuri au venit mai multi colegi, s-au ocupat o parte dintre aceste locuri vacante, dar continuam sa ramanem cu 30 de locuri vacante.

Ca sa vedeti care a fost dimensiunea acestor 50 de posturi vacante, am desfiintat peste 50 de completuri si asta inseamna cam peste 5000 de dosare care au fost redistribuite catre toti colegi care au ramas in instanta. Inseamna ca judecatorii care au ramas in activitate si care oricum aveau propriile completuri de judecata si s-au adaugat suplimentar toate aceste dosare pentru ca trebuiau solutionate. A fost o supraaglomerare si am ajuns cumva la o medie a punctelor de complexitate foarte mare. Pentru un judecator la Tribunalul Bucuresti media punctelor de complexitate este de 8000 puncte de complexitate pentru toate dosarele pe care le judeca intr-un an. Practic, recomandarea CSM este ca un judecator sa duca intr-un an 5060 puncte de complexitate, ori noi am ajuns la 8000 in 2021. In urma cu doi ani am avut 9000 puncte de complexitate, in urma cu trei ani au fost peste 10.000 de puncte de complexitate. Am fost practic la dublu. Aceasta insemna ca de fapt atatia judecatori ar fi trebuit sa avem, potrivit cu punctele de complexitate. Ce depasea 5000 insemna resursa suplimentara, numai ca noi am mers tot in deficit.

Era evident ca asta s-a reflectat cumva in activitatea de judecata pentru ca au aparut nemultumiri ale partilor, care se intrebau de ce primesc termen abia peste patru luni. A trebuit sa explicam de ce sunt termenele prelungite, de ce intra un alt judecator decat cel de la termenele trecute. Toate chestiunile astea au trebuit lamurite. Noi am incercat sa explicam ca este o diferenta intre numarul de dosare si punctele de complexitate.

In majoritatea instantelor gasim problema supraglomerarii judecatorilor cu dosare, din cauza numarului deficitar de magistrati. Tribunalul Bucuresti nu reprezinta o exceptie. Care este in opinia dvs motivul pentru care instantele nu reusesc sa ajunga la numarul de judecatori prevazut in schemele de organizare?

Este o intrebare foarte buna pentru ca Tribunalul Bucuresti niciodata de cand are prevazuti in schema 262 de judecatori nu a avut 262 de judecatori. Este o problema de stabilire a unei strategii de resurse umane sau a unei politici de resurse umane. Cel putin Tribunalul Bucuresti se caracterizeaza printr-o fluctuatie foarte mare. Sunt judecatori care promoveaza, vin prin transfer, si apoi pleaca fie la alte instante, fie la alte institutii. In aceasta fluctuatie, cred ca in trei luni de zile, de la inceputul acestui an, am schimbat planificarile aprobate in decembrie 2021 pentru tot anul 2022 de trei sau patru ori pe luna. Ca sa aveti o dimensiune a modificarii compunerii completelor de judecata, aceasta inseamna ca ai o planificare pentru un an, dar modifici in fiecare luna cu fiecare om care pleaca din instanta, la pensie sau prin promovare, delegare. Astfel ca putem spune ca motivul pentru care nu reusim sa ajungem la schema completa de personal este fluctuatia. Nu reusim sa ne stabilizam.

Am avut in 2021 un numar de 20 de locuri scoase la concurs. Au venit insa doar 12 candidati. Atat! Nu sunt judecatori care sa fie interesati sa promoveze la tribunal, pentru ca sunt doua chestiuni aici: posibilitatea de a obtine gradul profesional si pe loc. Colegii de la judecatorie isi pot obtine gradul de tribunal si pot in continuare sa profeseze la judecatorie, in timp ce judecatorii de tribunal care si-au luat gradul de curte de apel vor promova direct la curtea de apel. Anul trecut cred ca aveam aproape 100 de judecatori cu grad de tribunal la judecatoriile Sectoarelor 1-6, noi aveam atunci 30 de locuri vacante si abia am gasit cativa judecatori. Exista cumva un fel de gandire a carierei separat de nevoile instantei. Una este cariera profesionala a judecatorului, alta este nevoia instantei.

O problema intalnita frecvent in instante este aceea ca multi judecatori vin pe delegare si nu prin concurs. Cat de sanatoasa este aceasta practica in functionarea unei instantei si mai ales cat de daunatoare este justitiabilului?

Depinde. Cred ca nu este benefica pentru justitiabil aceasta practica dar pentru noi a fost una din putinele modalitati de supravietuire. Pentru ca daca nu am fi avut colegi care sa isi fi dat acordul sa vina la tribunal era mult mai rau decat suntem acum. Mult mai rau! Astfel ca pentru noi a fost o solutie avantajoasa. Probabil in aceeasi situatie este si la curtea de apel care cumva a functionat pe acelasi principiu, pentru ca si lor le-au plecat colegi la pensie sau la Inalta Curte si normal ca atunci principala sursa de furnizare de judecatori era tribunalul. Plecand colegii s-a putut asigura si functionalitatea curtii si functionalitatea tribunalului.

Este totusi surprinzator, pentru ca daca privim in urma cu cativa ani, imi amintesc ca atunci cand se scoteau posturi la concurs se inscriau foarte multi judecatori. Acum insa este invers, mai multe posturi, mai putini candidati. Cum s-a ajuns in aceasta situatie?

Au crescut si vechimile foarte mult. Cumva, ceea ce ne spun noua presedintii de judecatori este ca exista o categorie de judecatori care indeplinesc aceasta conditie de vechime si sunt dornici sa vina si ii asteptam, si mai sunt o parte a colegilor care au conditia de vechime si gradele luate, dar s-au obisnuit intr-o atmosfera de colaborare de la judecatorie si inteleg sa ramana acolo.

Vorbind despre practica ICCJ de a afisa inca de la inceputul anului componenta completelor pe fiecare sectie in parte, de ce nu este posibil acest lucru la Tribunalul Bucuresti? Are cumva legatura aceasta imposibilitate cu migratia frecventa a judecatorilor de la Tribunalul Bucuresti?

Acesta este principalul motiv pentru care noi, Tribunalul Bucuresti, nu reusim sa publicam componenta completurilor de judecatori. Site-ul nostru, cu toate planificarile pe care le publicam in ritmul de care vorbeam mai devreme este supraincarcat. Modificarile au loc de mai multe ori pe luna chiar, poate nu chiar la aceeasi sectie. Dar ca planificari pe ceea ce adopta Colegiul de conducere, avem doua, trei planificari modificate intr-o luna. Este clar ca din acest motiv este afectata posibilitatea de a publica componenta completurilor, lucru care face dificila inclusiv urmarirea concreta a componentei unui complet de catre justitiabil. Din fericire, justitiabilul are acces la dosarul electronic, iar acolo se vede din incheiere solutia si implicit componenta.

Ce ar trebui sa stie justitiabilul cand vine in Tribunalul Bucuresti? Dincolo de faptul ca trebuie sa constientizeze ca si judecatorul este om.

Daca am fi mai empatici am putea sa intelegem un pic mai bine si situatia judecatorului din fata noastra. Incerc sa ma pun in hainele justitiabilului si poate un ton ridicat, o avertizare, care poate este spusa pe un ton care il poate deranja pe justitiabil vine si pe un fond de suprasolicitare. Sedinta de judecata trebuie sa se desfasoare dupa regulile solemnitatii, pentru ca asa ne spun Codurile, pe de alta parte si in conditiile in care, asa cum spuneati, si judecatorii sunt oameni, au problemele lor, familii, problemele profesionale pe care trebuie sa le gestioneze. Sunt multe chestiuni care pun presiune asupra unui judecator si cred ca daca ar exista o intelegere si un echilibru din partea celor care sunt in sala, cred ca ar fi un pic mai multa pace.

Trecand de la justitiabil la avocat, un pas important cred ca a fost facut in momentul in care ati stabilit ore exacte pentru fiecare dosar, evitandu-se astfel situatiile care ani de zile au nemultumit, pe buna dreptate, avocatii, care veneau in instanta la prima ora, iar dosarul lor era luat la bara abia spre seara.

Asa este, acesta a fost unul dintre beneficiile pandemiei. S-a depasit in felul acesta un prag care nu a fost depasit multi ani, aproape 30 de ani. Am ajuns insa in acel punct in care am constatat ca ne putem organiza deopotriva ca un numar de dosare prevazut pe un interval orar sa fie respectat. Acest lucru a bucurat pe toata lumea. Judecatorii au stiut sa isi faca estimarile de timp pe fiecare dosar, iar avocatii au putut sa isi organizeze timpul.

Se mentine aceasta practica?

Da, se mentine intr-o proportie de circa 90% intervalele orare. Exista si colegi care nu au fost interesati sa continue aceasta planificare, dar aceasta este strict la latitudinea dumnealor pentru ca tine strict de management sedintei de judecata.

Cum este colaborarea Tribunalului Bucuresti cu Uniunea Nationala a Barourilor din Romania?

Noi am avut o colaborare foarte buna cu UNBR si Baroul Bucuresti intotdeauna. Orice chestiune care la un moment dat am simtit nevoia sa o discutam am discutat-o fie telefonic, fie intalnindu-ne. Toate problemele pe care fie avocatii, fie judecatorii le-au avut de exprimat au fost solutionate.

Cum este in prezent cooperarea Tribunalului Bucuresti cu Consiliul Superior al Magistraturii?

Colaborarea cu Consiliul Superior al Magistraturii este o colaborare institutionala, noi solicitam, dumnealor ne raspund in limitele in care exista posibilitatea sa ne solutioneze cererile. Am avut aceasta solicitare pentru deficitul de judecatori si a fost un demers pronuntat al Tribunalului Bucuresti in care toti judecatori de la Tribunalul Bucuresti am adresat o solicitare Consiliului sa se aplece asupra problemei noastre de resurse umane pentru solutionarea cererilor de transfer, tocmai pentru ca si de aceasta data numarul persoanelor care au dorit sa se transfere la Tribunalul Bucuresti era mult mai mic decat numarul de locuri disponibil. Rugamintea noastra a fost de a se aviza aceste cereri si au venit astfel 19 colegi dintr-o data. Cam astea sunt liniile de colaborare, o relatie institutionala foarte buna.

In actualul CSM ati interactionat, probabil, cel mai des cu reprezentatii judecatorilor de la tribunale, respectiv doamnele Gabriela Baltag si Evelina Oprina. Cum a decurs aceasta cooperare?

Atata vreme cat am fost pana la momentul pandemiei noi am avut sedinte de bilant la fiecare inceput de an si doamnele judecator au fost prezente, precum si alti membri ai CSM. Noi am avut o relatie de colaborare si problemele pe care le-am simtit de fiecare data ca fiind acute pentru instanta au fost discutate si supuse atentiei Consiliului. Cam in termenii acestia s-au derulat, iar de fiecare data cand am avut chestiuni de adus la cunostinta nu am avut nicio ezitare in a le transmite aceste solicitari.

Pentru ca vorbim despre CSM, va rugam sa ne spuneti daca este reala informatia potrivit careia la viitoarele alegeri pentru CSM, care urmeaza sa fie declansate in cateva luni, veti candida pentru functia de membru al Consiliului, ca reprezentat al judecatorilor de la tribunale.

Perioada este in desfasurare la momentul de fata, in ceea ce priveste depunerea candidaturilor, ultima zi de depunere a candidaturilor este 24 martie. Pot sa va marturisesc faptul ca mi-am intrebat colegii si exista o dorinta in randul colegilor de la Tribunalul Bucuresti ca aceasta candidatura sa fie exprimata, manifesta din partea mea. Ramane sa ma gandesc cat timp mai am la dispozitie cu privire la demersul concret.

Mai ramane sa va apucati de proiect...

Da...

Vi se pare normal ca CSM sa fie condus de un presedinte interimar, desi aceasta functie nu este prevazuta nici de lege si nici de Constitutie? Ne referim evident la situatia domnului Mateescu.

Stiti cum e, sunt atat de multe litigii deduse judecatii pe acest aspect incat as prefera sa ma abtin de la un raspuns pe aceasta chestiune, tocmai pentru ca atata vreme cat sunt instante investite cu solutionarea cererii care sa lamureasca aceasta postura cred ca e mai potrivit statutului de judecator. Sunt un judecator in functie si asa mi se pare normal, sa respect deciziile instantelor care se vor pronunta.

Va rugam sa ne spuneti ce parere aveti despre actualul Legea privind SIIJ, care a fost recent promulgata. Este aceasta formula gasita de MJ sanatoasa pentru sistemul judiciar?

Va spun sincer ca de multi ori am discutat la nivelul Tribunalului Bucuresti cu colegii judecatori pe marginea acestui subiect, avand in vedere ca au fost numeroase consultari cu privire la infiintare, desfiintare, toate metamorfozele prin care a trecut aceasta sectie. Trebuie sa spun ca opinia colegilor de la Tribunalul Bucuresti a fost in sensul ca trebuie desfiintata aceasta sectie, opinie pe care noi am facut-o publica. Personal cred ca s-a consumat foarte multa energie pe marginea acestui subiect pentru ca din facultatea de drept ca infractiunile savarsite de judecatori, procurori trebuie sa fie cercetate de un parchet competent. La momentul la care eram noi in facultate era parchetul de pe langa curtea de apel pentru judecatorii de la judecatorii si tribunale si curti, nu imi mai amintesc. Mi s-a parut firesc ca in orice sistem legislativ sa existe un parchet competent sa cerceteze infractiunile savarsite de judecatori. Faptul ca acest parchet se numeste intr-un fel sau altul cred ca este mai putin important si cred ca este mai important pentru credibilizarea sistemului de justitie sa oprim odata toate aceste discutii si sa ne vedem de activitate. Cine savarseste o infractiune urmeaza sa fie supus cercetarilor de un parchet abilitat prin lege.

Revin, sub orice denumire este necesar un parchet care sa ancheteze magistratii?

O structura, o directie...

Oricum s-ar numi, este necesar?

Da, nu stiu. Acum sistemul judiciar din Romania a cunoscut acest sistem, era la nivelul Parchetului General o sectie pentru cercetarea magistratilor. Erau procurorii curtii de apel care cercetau infractiunile savariste de magistrati. E clar ca nu poti sa lasi o infractiune savarsite ea fie si de un judecator necercetata.

Ca sa fiu si mai precisa, un procuror care ancheteaza faptele comise de magistrati ar trebui sa ancheteze si alt tip de dosare?

Nu cred ca este necesara o specializare, nu neaparat.

Pe aceste holuri pe care am venit pana in biroul dvs, in trecut s-au plimbat si reprezentanti ai SRI. Pana unde este permisa, in opinia dvs, cooperarea dintre serviciile de informatii si magistrati, amintindu-ne in acest context de vremurile de trista amintire in care SRI era parte activa in dosarele penale, atat in parchet, cat si in instante?

Eu pot sa va spun ca din 2018 de cand sunt la conducerea acestui tribunal nu a existat nicio intalnire intre Tribunualul Bucuresti si servicii, nici oficiale, nici neoficiale. Nu cunosc pe nimeni din conducere, nu ma cunosc din conducerea lor, nu a fost nevoie, dupa cum s-a vazut. Instanta de judecata a mers mai departe in activitatea ei fara ca aceste servicii sa ceara sau sa obtina o solicitare de intalnire cu judecatorii sau cu conducerea instantei.

Ar fi sanatoasa o cooperare cu serviciile pe anumite paliere?

Nu stiu ce sa spun acum, nefiind un judecator care sa intre in materie penala nu as putea sa va spun daca sunt necesare sau nu sunt necesare. Poate un coleg care intra in penal stie mai bine in ce masura ar putea fi obtinuta o serie de informatii numai pe anumite tipuri de canale, prin anumite mijloace. Atata vreme cat noi, in dosarele civile, suntem obisnuiti cu sedinta publica, cred ca se poate desfasura o activitate de judecata fara sa existe o colaborare intre servicii si justitie.

Bine ca s-au desfiintat protocoalele...

Sa stiti ca a fost o efervescenta destul de mare de natura sa afecteze credibilitatea sistemului, pentru ca intram in sedinte de judecata si cetatenii care se aflau in fata noastra cereau sa le spunem daca noi, civilisti fiind, am beneficiat de pregatire speciala din partea serviciilor de informatii. Trebuia sa spunem ca nu am facut niciun fel de cursuri, ca nu am participat la conferinte, nu am semnat protocoale. Cred ca asta este rolul judecatorului, sa il faca sa inteleaga pe justitiabil ca si daca a pierdut a pierdut pentru ca asa erau probele administrate si dispozitiile legale. Nu din alte considerente. Nu e nimic ocult in ceea ce s-a intamplat, asta cred ca este foarte important pentru a creste increderea in sistem.

Existenta protocoalelor care au permis derapaje de la lege si grave incalcari ale drepturilor omului au determinat mutarea atentiei europenilor asupra Romaniei. Din acest motiv, chestiuni care au necesitat o transare categorica la CCR au ajuns sa fie dezbatute mai apoi la CJUE. In opinia dvs, in conflictul existent intre CCR si CJUE, au intaietate hotararile CJUE sau CCR? Vedeti normal ca un judecator sa nu respecte hotararile Curtii Constitutionale?

Ce sa va spun, eu ca judecator citesc si deciziile Curtii Constitutionale si deciziile CJUE. Am vazut opiniile care sunt exprimate, pe larg argumentate de Curtea Constitutionala in ceea ce priveste nuantele care apar in ceea ce priveste aplicarea deciziilor Curtii Constitutionale si aplicarea deciziilor CJUE si cred ca un studiu aprofundat continuu asupra acestor decizii este in masura sa contribuie la lamurire fiecarui judecator national, in fiecare cauza in parte pe care o are de solutionat ce este prioritar. Cred ca avem niste reguli ale dreptului Uniunii Europene pe care cu toti le respectam, avem si niste reguli nationale pe care cu toti le respectam. Nu cred ca trebuie sa spunem "se aplica doar CCR" sau "se aplica doar CJUE". Nu as fi atat de transanta.

Vorbim despre o interpretare unitara si ar trebui stabilit ce are intaietate, CCR sau CJUE!

In ultimele zile citisem decizia CCR referitoare la MCV si existau acolo o serie de considerente argumentate de CCR care spunea ca MCV este o chestiune la nivel politic aplicabil si care nu este integrat ca si drept in sistemul national, pentru ca judecatorul national are alte puncte de reper pe care trebuie sa le aplice.

Are legea pe care trebuie sa o aplice!

Exact. Pana in urma cu cativa ani in spatiul public nu aveau loc discutii cu privire la forta juridica sau obligatorie a MCV. Acestea au fost niste chestiuni care au aparut in ultimii ani...

Paradoxal, aceste discutii au aparut dupa 2010, cand deja MCV-ul devenise caduc, odata cu expirarea valabilitatii clauzei de salvagardare. De asemenea, discutii apar si din partea Comisiei de la Venetia spre exemplu, care la randul sau traseza directii de urmat sistemului judiciar romanesc. De ce sunt permise?

Eu cred ca atat timp cat ne uitam la statutul fiecaruia din aceste organisme si la actele pe care acestea le emit cred ca fiecare judecator poate sa constate care este forta cu care se impun sau nu unele din acestea. Nu cred ca ar putea comporta atat de multe discutii cata vreme este scris foarte mult pe subiect si pana la urma poate ca depinde de constiinta interioara a fiecarui judecator cum se pozitioneaza.

Vorbim despre practica unitara, care nu ar avea de-a face cu pozitia fiecarui judecator in raport de constiinta interioara. Nu exista riscul de a nu avea practica unitara?

Cu siguranta exista acest risc pentru ca toata realitatea jurisprudentiala romaneasca asta a demonstrat, ca in mare parte practica instantelor este variata chiar si atunci cand problemele de drept incep sa se cristalizeze suficient de bine si s-au conturat niste opinii, ele continua sa ramana in mare parte unele majoritare si unele minoritare. Practica unitara probabil ca nu inseamna neaparat practica neuniforma. Nu inseamna ca trebuie sa fiecare sa dea exact aceeasi solutie, dar macar sa se ralieze unor principii, zic eu, la care majoritatea a agreat. De fapt, de aici pleaca previzibilitatea actului de justitie.

Practica, pentru a fi unitara, probabil ca va mai trece mult timp pana cand judecatorii vor merge pe solutiile acestea care sa fie unanim acceptate. Poate doar la nivelul hotararilor de principiu, cum sunt cele de la Inalta Curte.

Dezlegarea la chestiunea conflictului dintre CCR si CJUE sta la Inalta Curte?

Dezlegarea sta in forta obligatorie a hotararii judecatoresti care sa vina de la Inalta Curte. Inalta Curte este principalul sistem de referinta pentru judecatorul national, iar in momentul in care Inalta Curte a statuat intr-un fel nu cred ca exista posibilitatea de a te pozitiona altfel, pentru ca are caracterul de obligativitate conferit de dispozitiile legale in vigoare.

Sigur, vor exista argumente pentru care unii judecatori vor merge pe decizia Curtii Constitutionale, iar altii pe decizia CJUE.