INTERVIU – Ministrul Justitiei Robert Cazanciuc: “Este nevoie de forme de responsabilizare a magistratilor si v-as da un exemplu, cel al pierderii pensiilor speciale... Nu putem vorbi de o Republica a Procurorilor... locul Inaltei Curti este in Palatul de Justitie. Pentru instantele aflate acum in palat trebuie construit un sediu nou... Voi dezvolta incepand din Bucuresti conceptul de administrare al sistemului - Justice District”
Fostul procuror Robert Cazanciuc (foto) devenit ministru al Justitiei in Guvernul Ponta incepand cu data de 15 aprilie 2013 a lasat in spate o cariera de magistrat de circa 18 ani, fiind nevoit sa demisioneze din Magistratura pentru a prelua portofoliul de ministru ramas vacant dupa plecarea Monei Pivniceru ca judecator la Curtea Constitutionala. E drept, Robert Cazanciuc nu a activat continuu ca procuror in cei 18 ani de magistratura, fiind detasat in repetate randuri pe diferite functii in structurile guvernamentale, de la Guvernul Nastase incoace. O buna perioada de timp a fost purtator de cuvant al Parchetului General, functie in care jurnalistii l-au cunoscut ca un om cu chemare in domeniul comunicarii, motiv pentru care se poate spune ca “are trecere” la presa. Robert Cazanciuc a absolvit in 1995 Facultatea de Drept din cadrul Universitatii Bucuresti. In 1997 a absolvit Institutul National al Magistraturii. In perioada 1995 – 1998 a fost procuror la Parchetul Judecatoriei Ilfov; intre anii 1998 – 2001 a functionat la Biroul de presa al Parchetului General; intre 2001 – 2003 a fost director general al Corpului de control al primului ministru in guvernul Nastase; in 2003 – 2004 a fost rand pe rand subsecretar de stat, iar apoi secretar de stat la Cancelaria Primului Ministru; in 2005 a detinut pentru o scurta perioada functia director general adjunct al Administratiei Nationale a Penitenciarelor; in perioada 2005 – 2009 a revenit ca sef al Biroului de presa al Parchetului General sub mandatul Procurorului General Laura Codruta Kovesi; pentru ca in perioada 2009 – 2013 sa detina postul de secretar general al Ministerului Afacerilor Externe. Robert Cazanciuc a acordat pentru Lumeajustitiei.ro primul interviu din calitatea de ministru al Justitiei, interviu pe care il publicam in continuare:
Domnule ministru, cat de confortabil vi se pare fotoliul pe care l-ati preluat in urma cu aproape trei luni? Prima masura pe care ati luat-o, de mare impact pentru justitiabili, este cea privind taxele judiciare de timbru, dar si impunerea unei taxe pe cererile de stramutare si recuzare, fapt apreciat de specialisti a fi de natura a-i determina pe magistrati sa nu mai fie de acord cu admiterea unor asemenea cereri, chiar si atunci cand sunt intemeiate... Considerati ca efectele in timp vor fi pozitive?
Nu mi-e cunoscuta notiunea de confort cand e vorba de ceea ce trebuie sa fac in exercitiul functiunii. Am fost intrebat daca este mai greu la Justitie decat la MAE. Din perspectiva efortului lucrurile sunt comparabile, ceea ce difera este evident expunerea publica a functiei. Nu m-am gandit vreodata la o asemenea functie ca la o pozitie confortabila, nici in plan personal, nici in plan profesional. Pentru ca daca vrei cu adevarat sa faci performanta, confortul nu poate fi decat in vis. Ceea ce imi doresc este sa am confortul unor lucruri realizate de care sa fiu mandru eu si cei care ma cunosc. Si sa am satisfactia intr-un mandat ca am contribuit la cresterea increderii publicului in Justitie, acesta reprezentand unul din principalele mele obiective din mandat, indiferent cat de lung sau scurt va fi. Daca maine s-ar incheia mandatul meu de ministru as spune cu bucurie ca una din realizari o reprezinta noua reglementare a taxelor judiciare de timbru. Discutam de o noua reglementare si nu de o modificare a celei existente. Practic de un document cu o alta filozofie care tine cont de realitatile societatii de azi si din perspectiva imediata. Vechea reglementare, elaborata in 1997, continea referiri la institutii care nu mai exista. Fusese elaborata tinand cont de realitatile anului 1997 si v-as da doar exemplul taxelor de 2 lei, ramase la un cuantum mult prea mic fata de costurile administrarii Justitiei in 2013. As mai spune si de timbrul judiciar cu valori de 15 bani, 50 de bani sau 1 leu si pentru a carui procurare oamenii cheltuiau de regula de 10 – 20 de ori mai mult. Plus timpul pierdut pentru procurarea lui doar din anumite locuri. Daca discutam de recuzare si de taxa de 4 lei din vechea reglementare, nu cred ca putem vorbi neaparat de o taxa pentru un act mai rar intalnit in activitatea instantelor, raportat la numarul cererilor formulate in general in Justitie. Nu cred ca o taxa de 100 lei poate fi o piedica pentru o buna administrare a unei cauze in interesul personal pentru ca vorbim si de formule de restituire in cuantum de 50% in situatia in care cererile s-ar admite. Din pacate, de foarte multe ori, cuantumul mic al acestei taxe era folosit ca o forma de tergiversare a unor cauze de unii justitiabili care puteau face abuz de drept. Un alt beneficiu important al acestei noi reglementari este dat de faptul ca s-a redus numarul categoriilor de taxe, de la 15 la 5. Si au fost stabilite sume usor de administrat. Un alt avantaj al acestor noi reglementari este ca el creste procentul alocat instantelor din valoarea taxelor, de la 30%, la 45%. Ceea ce inseamna ca aceste noi taxe vor putea finanta nevoile sistemului de implementare a celor patru coduri. M-as referi doar la cele aproape 1000 de camere de consiliu necesare in intreg sistemul pentru a face fata prevederilor noului Cod de procedura civila. In perioada urmatoare voi introduce instrumente moderne de plata a taxelor, mergand de la plata prin card, pana la plata prin SMS a taxelor fixe cu valori mici.
Daca ati avut forta sa treceti aceste reglementari prin ordonanta de guvern, de ce nu ati facut in asa fel ca parte din taxele judiciare de timbru sa nu se mai duca spre primarii, intrucat aceasta echivaleaza cu o deturnare a destinatiei, in sensul ca cetatenilor li se percep bani pentru taxe judiciare, care in fapt ajung la administratia locala?
De la intrarea in vigoare si pana in prezent a noii reglementari am primit de la profesionisti cateva sugestii importante referitoare si vom incerca sa facem unele imbunatatiri in Parlament, la momentul adoptarii legii de aprobare a ordonantei de urgenta. Ratiunea alocarii unei parti a taxelor judiciare de timbru catre administratiile locale a fost de a da primariilor in special resurse pentru a contribui la gestionarea sediilor instantelor si parchetelor si a zonelor adiacente acestora. La recenta inaugurare a Tribunalului Tulcea am facut un apel la autoritatile locale sa foloseasca aceste resurse pentru a facilita accesul cetatenilor la palatele de justitie. Palatele de justitie au reprezentat intotdeauna repere de urbanism in localitatile unde au fost edificate si autoritatile locale vor fi obligate sa aloce resurse pentru a contribui si in acest fel la prestigiul sistemului.
Colegul dvs din Guvern, ministrul Relu Fenechiu, a fost condmanat la 5 ani cu executare pentru coruptie. O condamnare cu impact asupra imaginii Guvernului, chiar daca sentinta nu este definitiva. Aveti in vedere ca initiator legislativ un proiect de lege prin care demnitarii cu dosare penale, fie ele si in faza de urmarire penala, sa fie suspendati de drept din functii pana la finalizarea dosarelor?
Ca ziarisi buni cunoscatori ai sistemului stiti la fel de bine ca si mine ca putem vorbi de vinovatia unei persoane doar atunci cand avem o condamnare definitiva. Si avem de-a lungul timpului exemple de persoane ce au exercitat functii publice, care in final au fost achitate. Cred ca este dificil de elaborat o reglementare care sa poata acoperi toate situatiile ce pot rezulta din parcursul unui dosar in faza de urmarire penala sau de judecata. Cred ca decizia de a ramane sau nu intr-o functie publica atunci cand esti cercetat intr-un dosar penal tine mai degraba de modul in care intelegi sa exerciti o functie publica acceptand sau nu riscurie unei expuneri negative in plan personal si a institutiei sau formatiuni politice din care faci parte.
Ca ministru, prin Constitutie, aveti sub autoritate functionarea parchetelor. De ce in cazurile in care demnitari din Guvern sau Parlament au fost debarcati din functii ca urmare a unor trimiteri in judecata, iar in instante respectivii au fost achitati, ministrul Justitiei nu a cerut niciodata masuri impotriva procurorilor care au declansat nejustificat dosare penale? Sau in cazul unor grave erori judiciare. Veti rupe odata pisica?
Dispozitia din Constitutie nu are o transpunere foarte exacta in legi speciale asupra modului in care se exercita autoritatea ministrului asupra procurorilor. In momentul de fata, cea mai pregnanta prezenta a ministrului in relatia cu procurorii este atunci cand se pune problema numirii la nivelul sefilor din Parchetul General, cu cele doua structuri DNA si DIICOT. Am avut in aceasta perioada de modificare a Constitutiei mai multe discutii cu fostii mei colegi procurori despre oportunitatea mentinerii sau nu a unei asemenea prevederi si sunt in continuare intr-o dezbatere pana in toamna cu privire la acest text. Cred ca de cariera magistratilor trebuie sa se ocupe doar CSM, iar ministrul Justitiei fiind membru de drept al CSM si aceasta autoritate a ministrului asupra procurorilor trebuie sa se manifeste doar in cadrul CSM. Cat priveste daunele cauzate prin erori judiciare, nu m-as referi doar la dosare cu demnitari, ci la orice cauze in care o instanta apreciaza ca anterior au fost pronuntate solutii gresite, inculsiv CEDO de la Strasbourg. Cred ca analiza unei solutii de tragere la raspundere a unui magistrat trebuie sa se faca cu foarte mare atentie, in contextul administrarii probelor intr-un caz dat. Se discuta in aceasta perioada de raspunderea magistratilor. Cred ca este nevoie de forme de responsabilizare a magistratilor si v-as da un exemplu daca vreti, cel al pierderii pensiilor speciale in cazul condamnarilor aplicate pentru infractiuni savarsite cu intentie in legatura cu serviciul. Vom avea in perioada urmatoare discutii atat in cadrul CSM, cat si la minister cu privire la forma de responsabiliare a magistratilor. Nu cred ca magistratii isi doresc sa mentina in randul lor pe cei care din diverse motive la un moment dat nu mai pot face exigentelor profesiei. Un lucru este clar, trebuie gasita o formula de responsabilizare in acord cu ceea ce se intampla in spatiul european.
Sunteti membru de drept in CSM. Si, evident, de cate ori se dau comunicate de catre Consiliul in care se infiereaza presa - uneori infierarile se fac chiar prin Inspectia Judiciara – se considera ca si dvs ati achiesat la continutul acestor comunicate. La fel se intampla si in cazul unor politicieni care comenteaza ce se petrece in spatiul Justitiei. Ati fost vreodata in dezacord cu vreun comunicat de acest gen?
In calitate de membru de drept al CSM nu sunt avizatorul comunicatelor de presa. Ele, evident, se dau in baza unor decizii ale Sectiilor, Plenului sau presedintelui CSM. Comunicatele sunt intocmite pe baza unor documente interne ale CSM care constata anumite lucruri. De unele comunicate am stiut, de altele nu. Dar asta nu inseamna ca ele nu erau intocmite in baza unor constatari ale structurilor specializate din CSM.
De cand a devenit domnule ministru Inspectia Judiciara un cenzor al presei sau un cenzor al declaratilor politice?
Cum va spuneam si la inceputul acestui interviu, incerc sa contribui la cresterea increderii publicului in Justitie. In anul 2013 si dupa acest lucru nu se poate face fara un parteneriat cu presa. Dar asta nu inseamna ca nu putem constata cu totii ca uneori pot fi si abordari gresite. Asa cum vorbim din pacate si de erori judiciare. Cred ca putem vorbi uneori si despre abordari gresite din partea presei, mai ales in conditiile in care din punctul meu de vedere care am inceput sa construiesc o relatie cu presa acum 15 ani... nu intotdeauna mai avem norocul sa intalnim jurnalisti specializati care sa inteleaga mecanismul Justitiei si sa discearna intre lucruri cu adevarat importante in cursul unui proces. Nu cred ca se pune problema ca Inspectia sa devina un cenzor al presei, cel mult Inspectia poate evidentia din perspectiva magistratilor lucruri care puteau fi dezbatute in spatiul public altfel decat au fost facute uneori. Noi putem sa dezbatem in spatiul public solutiile, deciziile unor magistrati, dar nu cred ca aducand in aceste dezbateri chestiuni care tin de viata personala putem contribui la increderea in Justitie. Pana la urma cred ca trebuie sa privim in echilibru nevoia de dezbatere publica pe subiecte de interes major cu necesitatea de a apara reputatia Justitiei ca o forma pana la urma de a accepta deciziile magistratilor.
Ne apropiem de raportul de tara din iulie, cand se va prezenta o evaluare preeliminara. Cum stam la capitolul Justitie. Vom mai avea bile negre?
Ceea ce conteaza in relatia cu Bruxelles-ul este un dialog deschis pe problemele pe care le avem in tara. Avem obiective de indeplinit care tin de Justitie si de credibilitate. Si cu siguranta le vom indeplini. Daca vom avea sau nu bile negre depinde doar de noi. Atata timp cat avem un dialog permanent si onest nu cred ca se va pune problema unor noi benchmark-uri pentru Romania.
Dar in afara de MCV, ce obiective importante pe Justitie mai aveti in perspectiva?
As vrea sa dezvolt incepand din Bucuresti un concep de administrare al sistemului si anume “Justice District” care inseamna reunirea in acelasi perimetru a unor sedii de instante, parchete, in asa fel incat sa fie mai usor de administrat, cu cheltuieli mai mici si cetateanul, avocatii sa poata ajunge mai usor la aceasta infrastructura. Am fost recent in Franta si am avut intalniri cu omologul francez, constatand ca exista aceeasi preocupare de reducere a cheltuielilor de administrare ale sistemului, in Paris fiind in derulare in acest moment un proiect de reunire a tuturor judecatorilor de arondisment intr-o singura cladire. Cred ca in Romania Justitia are o datorie fata de mediul de afaceri si de aceea as vrea sa dezvolt un concept “Justitie pentru economie”, care sa insemne instanta specializata, de regula tribunal comemrcial, cu sedii adecvate, judecatori specializati astfel incat sa putem pronunta solutii in termene scurte si sa putem deveni in acest fel un suport pentru economie si nu o forma de blocare a ei atunci cand nu reusim sa acordam de exemplu un prim termen mai devreme de un an. Fara o economie sanatoasa nu vom avea evident resursele nici pentru a dezvolta sistemul judiciar din Romania.
Exista vreo sansa in viitorul apropiat sa se rezolve problema gasirii unui sediu cat de cat decent pentru Inalta Curte? Caci degeaba vorbim despre modernizarea sistemului judiciar, cand instanta de referinta a devenit un depozit de dosare, in care judecatorii stau inghesuiri cate 4-5 intr-un birou de 15 mp...
Cred ca locul Inaltei Curti este in Palatul de Justitie. Si pentru instantele aflate acum in palat trebuie construit un sediu nou. Sunt in momentul de fata intr-un dialog cu Facultatea de Urbanism a Universitatii de Arhitectura pentru a identifica in Bucuresti doua, trei locatii in vederea demararii proiectului “Justice District”. Sper ca incepand din toamna sa putem demara acest proiect, astfel incat in trei-patru ani sa putem muta Inalta Curte in Palatul de Justitie, iar instantele care se afla in prezent in palat sa le mutam in noile sedii ce urmeaza a fi construite. Sigur, suntem in curs de identificare a unor spatii in care parte din activitatea Inaltei Curti sa poata fi mutata pana la aceasta solutie definitiva, cu revenirea in Palatul de Justitie.
De ce nu ati sesizat Inspectia cu privire la dezinformarile procurorilor Parchetului Capitalei, care au negat initial ca ar fi emis mandate de aducere, dar si cu privire la procedurile abuzive folosite in cazul elevilor de la Liceul Bolintineanu?
Eu nu pot sa afirm ca sunt sau nu proceduri abuzive. Pot sa spun daca vreti ca fost comunicator al sistemului ca lucrurile poate puteau fi gestionate mai bine. Nu as vrea sa discutam pe aspecte concrete din dosar, atata vreme cat cauza este in curs de solutionare. Sigur, la prima vedere par lucruri mai greu de inteles in actiunea procurorilor. Dar daca s-a actionat corect sau nu, cred ca nu putem vedea decat la finalizarea cauzei. Sunt de multe ori lucruri care tin de momentul operativ al unei anchete si care nu pot fi explicate cu detalii in spatiul public, intr-o anumita faza a procesului, astfel incat sa poata fi pe deplin intelese.
Domnule ministru, sunteti fost procuror. In ultima vreme mai toate functiile importante din Justitie au fost ocupate de procurori sau de fosti procurori. Unii acuza ca Romania a devenit o “Republica a Procurorilor”. Vedeti normala legea care permite ca peste noapte un procuror sa devina judecator, mai ales direct la Inalta Curte? Spre exemplu unui magistrat care trece in avocatura, i se interzice o perioada de timp sa pledeze la instanta unde a activat. Unui procuror, devenit peste noapte judecator, de ce nu i se impun restrictii similare?
Putem sa vorbim de o “Republica a Procurorilor” doar de frumusetea unui dialog. Nu cred ca profesia are resursele de a determina ca la conducerea tarii sa ajunga fosti procurori, dar daca rigoarea profesiei este transformata in rigoarea noului exercitiu in functia publica, cred ca putem vorbi de un beneficiu. Nu suntem singura tara din Europa in care trecerea de la procuror, la judecator, se face printr-o decizie a unui organism profesional de genul CSM. Pentru ca vorbim de magistrati, vorbim de garantii ale profesiei prevazute de lege, vorbim de o pregatire profesionala care poate asigura gestionarea unei cariere de judecator.
Suntem oameni totusi, si transformarea trebuie vazuta prin perspectiva obiectivitatii si impartialitatii, precum si din perspectiva deformarii profesionale, stiut fiind ca un procuror nu a fost educat sa cantareasca probele ca un judecator, ci sa acuze...
Procurorul nu este educat sa acuze, procurorul este educat sa administreze probe pentru a putea sustine sau nu acuzatiile. El este obligat deopotriva sa adune probe in acuzare, dar si in aparare. Se comporta ca un magistrat care are obligatia de a sanctiona pe cei care au gresit si nu de a inventa lucruri doar pentru ca exista o aparenta de vinovatie. Deci, procurorul are exercitiul administrarii cu echilibru a unor probe, deci are vocatia de a fi un bun judecator. Am constatat ca sunt colegi judecatori in CSM ale caror sustineri in fata sectiilor sau plenului nu m-ar fi dus cu gandul ca au fost vreodata procurori.
Adauga comentariu
DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii
Comentarii
# c.rizescu 14 July 2013 13:28 +27
# Super-Predoiu 14 July 2013 16:28 +20
# unul din lumea cea mare 14 July 2013 22:07 +7
# unul din lumea cea mare 14 July 2013 22:12 +7
# unul din lumea cea mare 15 July 2013 10:27 +3
# unul din lumea cea mare 15 July 2013 15:46 +3
# unul din lumea cea mare 15 July 2013 20:00 -1
# Valter COJMAN 15 July 2013 07:51 +13
# IOAN DUSCAS 14 July 2013 15:16 +12
# gabriel 15 July 2013 10:48 +4
# IOAN DUSCAS 14 July 2013 15:25 +8
# IOAN DUSCAS 14 July 2013 15:30 +7
# Gica 14 July 2013 15:35 +4
# Marinarul 14 July 2013 15:39 +16
# jurist 52 14 July 2013 15:39 +13
# Istratie 14 July 2013 15:49 -4
# un nene 14 July 2013 16:33 +17
# Gica 14 July 2013 17:25 +3
# leo 14 July 2013 17:19 +17
# \"Corb la corb 14 July 2013 18:48 +13
# lica 14 July 2013 23:42 +12
# teea 15 July 2013 00:36 +12
# Catalin 15 July 2013 08:35 +4
# mircea 15 July 2013 08:59 +7
# valica 15 July 2013 18:06 +1
# paula 16 July 2013 06:46 +2
# bor.laura.mossqitosss 18 July 2013 12:08 +1
# Ionut 6 August 2013 09:30 0
# ionut 6 August 2013 09:45 0
# ionut 6 August 2013 10:03 0
# ionut 6 August 2013 10:17 0
# ionut 6 August 2013 10:33 0
# ionut 6 August 2013 10:51 0
# ionut 6 August 2013 11:05 0
# ionut 6 August 2013 11:11 0
# ionut 6 August 2013 11:23 0
# ionut 6 August 2013 11:36 0
# ionut 6 August 2013 11:48 0
# ionut 6 August 2013 11:57 0