Bogdan Popovici. Om de afaceri, licentiat in economie, licentiat in regie-film, sisteme finaciare internationale. Fondatorul grupului de presa MediaOn, concentrat in jurul unor cunoscute branduri precum Banii Nostri, Eurolider sau InvestRomania si organizator de evenimente corporate sub conceptul Forum Invest. A primit sapte ani cu executare in dosarul „Trofeul Calitatii”, faza ”fond”. Popovici a lansat branduri media ca Insight Tarom, Worldwide Invest, DeBizz si Actualitatea Imobiliara. A organizat, sub egida Forum Invest, peste 300 de conferinte internationale in 25 de tari. A vazut moartea cu ochii, a paralizat si in acele momente a decis sa treaca afacerile sale pe numele sotiei.

Bogdan si Marina au impreuna doua fete, de 20 si 27 de ani, carora le e greu sa inteleaga ce se intampla si de ce parintii lor au primit o asemenea pedeapsa. Bogdan Popovici este cel care stie cel mai bine dedesubturile acestei anchete. Si s-a hotarat sa ofere toate detaliile pe care nu a reusit sa le dezvaluie in conferinta de presa de dupa condamnare, pentru ca atunci a fost un moment extrem de tensionat si incarcat de emotivitate.

Bogdan Popovici a acceptat sa raspunda la toate intrebarile puse de Lumeajustitiei.ro pe tema ”Trofeului calitatii” intr-un amplu interviu. Astazi publicam partea a doua a materialului realizat.

Pana la urma, dle Popovici, a fost ”Trofeul calitatii” un paravan pentru campania lui Adrian Nastase, asa cum a fost catalogat prin sentinta ? Iar daca nu a fost, de ce se crede lucrul acesta, ce probe ar exista care sa sustina o asemenea eticheta?

Nu a fost un paravan, nici nu avea cum, pentru ca incasarea banilor s-a facut clar pe niste prestari servicii realizate. Probate cu acte. Organizarea a inceput in toamna lui 2003, evenimentele s-au desfasurat in aprilie si mai 2004, dar, intre timp, grupul nostru mai desfasura inca 20 de evenimente de aceeasi anvergura, fie la Moscova, fie la Belgrad, fie la Washington, fie la Galati (Saptamana afacerilor de succes), grupul nostru tiparea 20 de publicatii, printre care ziarul saptamanalul “Banii nostri” in tiraje de 30-40.000 de exemplare, pregatea retele de site-uri de internet, care au si fost premiate, deruland afaceri de mai multe milioane de euro anual, AVAND TOATE IMPOZITELE PLATITE LA ZI. Toate aceste lucruri erau realizate prin patru firme si o fundatie, fiecare conduse de un director executiv, fiecare avand un director economic, de proiect si de productie, eu personal, ocupandu-ma doar de Forum Invest, care facea conferintele internationale si evident, coordonand intregul, pe baza informatiilor pe care mi le dadeau managerii direct implicati in toate procedurile. Nu exista niciun fel de diferenta intre aceste conferinte si toate celelalte 300 pe care le-am desfasurat, ba chiar intr-un mod lugubru am putea sa spunem ca ne asteptam la inca 300 de dosare penale care ne privesc, legate de campaniile lui Traian Basescu, Emil Constantinescu, Ion Iliescu, Mircea Geoana, Emil Boc, Razvan Ungureanu si asa mai departe.

De ce spuneti asta? In ce fel s-ar lega cineva de campaniile fostilor presedinti, ale actualului presedinte sau de premierii care s-au succedat la guvernare?

Absolut toate personalitatile importante ale Romaniei si foarte multe mari personalitati internationale au participat in ultimii 15 ani la conferintele noastre, principiul nostru fiind acela al echidistantei politice si crearea unei platforme de comunicare larga pusa la dispozitia tuturor, indiferent de culoarea politica si dorinta de a crea o zona in care toti sa poata comunica fara sa se mai atace intre ei.

Atunci, cum se face ca DNA s-a oprit numai la disecarea evenimentului legat de campania electorala a lui Adrian Nastase? Procurorii ca, de altfel, prin decizia lor si judecatorii, au concluzionat ca esenta acestei asa-zise afaceri ar fi stat in implicarea directa a ISC, catalogand drept ilegalitate faptul ca toti banii ar fi trebuit sa se duca la acest Inspectorat...

Daca acest Inspectorat nu ar fi fost condus de Irina Jianu, cea care era legata de Zambaccian, nimeni nu ar fi avut probleme, vreodata, cu aceste evenimente intitulate Trofeul Calitatii. Succesul ar fi fost recunoscut, ca toate celelalte succese ale noastre. Dar, ISC avea buget zero, ISC nu avea in obiectul de activitate organizarea unor astfel de manifestari complexe, nu avea compartimente specializate pentru organizarea unor astfel de manifestari, mai mult decat atat ISC nu avea nici know-how-ul necesar ca sa ceara o derulare de acest tip si de aceasta anvergura, iar aceste afirmatii ale mele sunt probate in dosar, prin documente. Conceptia noastra este inspirata cumva dintr-un trofeu Oscar, in toate orasele importante in lumea constructorilor si respecta pastrand proportiile, liniile mari cu care trofeul Oscar ne-a obisnuit. Ceea ce este normal si face parte din meseria noastra de organizatori de conferinte, o meserie foarte apreciata intarile mai dezvoltate, dar destul de neclara in Romania, este foarte complicat sau incredibil de inteles pentru cei care nu se pricep. Banii nu aveau cum sa se duca la ISC, pentru ca nu ISC organiza, ci doar beneficia, iar implicarea lor si eforturile de a raspunde propunerilor organizatorilor erau absolut normale, avand in vedere ca ei sarbatoreau 20 de ani de la infiintare si incercau, cu sprijinul nostru, sa impuna un standard ridicat al lucrarilor de constructie in Romania prin concursurile desfasurate. Faptul ca anumiti inspectori au declarat in fata instantei ca au primit, la intrare, participantii, nu insemna ca ei organizeaza, ci stateau langa cele sase fete angajate de noi ca reprezentanti ai institutiei, un lucru absolut firesc. Numai ca alaturi de ei erau echipele de organizare si cele sase hostese angajate de noi in fiecare oras, si echipele de filmare angajate de noi, si moderatorii angajati de noi, dintre care unul acum este purtatorul de cuvant al Guvernului, Dan Suciu, altul era Radu Cosarca, ziarist faimos in acea vreme, un alt moderator era Felicia Iordache, actualmente moderator la Giga TV. Toti acesti oameni ai nostri, in final, nu sunt recunoscuti. Ca sa nu mai vorbim de graficieni, de sefi de productie, de soferi, de toata “logistica” umana pe care noi, prin firmele grupului, am pus-o in functiune pentru tot acest eveniment.

Ati anuntat, in februarie 2012, la conferinta de presa pe care ati sustinut-o, dupa aflarea condamnarii de la fond, ca veti face publice “documente si conturi” in care s-au miscat banii. Ati putea sa faceti acest lucru acum ?

Am anuntat atunci trei lucruri: ca rog presa sa faca o jumatate de pas inapoi si inainte sa scrie, sa aiba rabdare sa intelegea putin despre ce este vorba, ca vom deschide un site pe care vom pune informatii la dispozitia tuturor, si ca nu dorim crearea unor tensiuni, noi credem ca Justitia trebuie sa isi faca datoria, dar in acest caz avem sentimentul ca ne aflam sub o puternica zona emotionala, creata de conotatii politice care nu ne privesc. Evident ca putem pune la dispozitie traseul banilor, avand in vedere ca el a fost depus public de foarte multa vreme si de foarte multe ori intr-un dosar deschis acum accesului oricui. Nu vrem insa ca opinia publica sa devina inlocuitorul judecatorului in drept, dar nu vrem nici ca judecatorii in drept sa judece emotional si sa ne transforme in victime colaterale pentru ca dam bine intr-o demonstratie.

Am obosit in atatia ani de cand absolut toata lumea ne spune in particular ca nu-i niciun fel de problema si e evident ca toti stiu ca noi nu am facut nimic, dar exact in acelasi timp, in curtea de judecata, la adapostul asa-zisei celeritati, dupa ce timp de 20 de ani termenele au fost de-o lungime aberanta, acum au devenit de-o scurtime aberanta. Avem noi, romanii, un har, sa cadem dintr-o extrema in alta. Asta e. Acum, as vrea sa se inteleaga foarte clar: nu vreau ca sotia mea sa fie pretul greselilor din justitia romana, nu am vrea sa ne planga prietenii pe umar spunand “extraordinar, cata nedreptate s-a facut cu voi”. In acelasi timp, si acum suntem incurajati sa sprijinim programele de conferinte internationale care au adus mii de oameni din toata lumea, in preajma Romaniei. Revin, insa, la subiect. In ceea ce priveste modul in care s-au miscat banii, exista documentele clare la dosar care evidentiaza urmatoarele: sunt trei tranzactii comerciale banale. E vorba de incasarea taxelor de participanti de catre firmele organizatoare, doua din grupul nostru de firme, doua din afara grupului, proprietate 100 % a unor parteneri si colegi, tranzactiile intre partenerii din grup, si relatia comerciala cu Eurografica, care a avut loc cu 7-8 luni inainte de campania prezidentiala a lui Adrian Nastase. Aceste trei tipuri de tranzactii comerciale, la o analiza simpla, de 3-4 zile, isi arata toate dedesubturile si duce la concluzii foarte simple, care elimina, din punct de vedere logic, orice conotatie cu Adrian Nastase. Dar daca pui 970 de martori deasupra acestei evidente, totul se incalceste in absurd si adevarul judecatorilor, chiar daca nu are probe materiale si e bazat doar pe speculatie, permite orice demonstratie.

Noi am asistat la proces si am observat o stare de tensiune maxima, pe care ati avut-o, si pe alocuri chiar conflictuala, cu judecatorul suprem Ionut Matei. Care a fost cauza?

Mi-e foarte teama ca aceasta sentinta, data de un complet care a condus cercetarile timp de trei ani la modul foarte emotional, sub presedintia domnului judecator Ionut Matei - un judecator cu totul si cu totul altfel decat mi-am imaginat eu ca trebuie sa fie un judecator la Inalta Curte de Casatie si Justitie – ar putea sa ramana neschimbata. Judecatorii sunt toti colegi de birou, sunt toti opresati de sute de procese si dosare, iar sotia mea si cu mine, in comparatie cu marele premiu Adrian Nastse, nu avem relevanta in panoplia carierei lor. De asta mi-e teama. Timp de trei ani, in timpul procesului nu am fost intrebat niciodata de catre complet nimic despre desfasurarea evenimentelor, nu am putut sa dau explicatii. Am avut certitudinea ca domnul judecator bifa o procedura, dar avea solutiile prestabilite si am simtit mai mult o presiune a unei autoritati decat incercarea unui judecator de-a face dreptate. Am trait continuu tensiunea de a-mi vedea sotia complet nevinovata tratata de o justitie implacabila si indiferenta ca si cum ea ar fi fost ultimul raufacator. Mi-am invitat la proces colegii, copiii, ca sa invete cum poti sa ajungi un personaj in procesul lui Kafka, si cand vrei sa-ti afirmi dreptatea, un judecator sa incerce sa te striveasca inainte de-a deschide gura, cu niste proceduri pe care nu ti le explica, dar iti pretinde sa te supui lor. O parte de sentinta de inchisoare, din punctul meu de vedere, a fost executata de catre noi in sala de tribunal, obligati sa asistam ani de zile la sute de audieri care nu aveau nicio claritate si nu aduceau nimic nou lucrului pe care primii 20 de martori il lamurisera deja, prejudiciu zero, 970 de martori la 0 aprobati mie si sotiei mele, 16 experti spunand ca desfasurarea e legala, neexistenta capacitatii de organizator a ISC, tranzactiile cu Eurografica avand contracte, facturi si produse trimise la sedii si retele de difuzare, neimplicarea directa a mea si a sotiei absolut deloc, 7 luni de diferenta intre ultimele tranzactiile cu Eurografica si campania electorala, 7 luni de efort a sute de oameni ca sa organizeze aceste manifestari, incepand cu anul 2003, un succes, identificarea a 300 de lucrari de exceptie in constructiile din Romania, toate acestea duc la o condamnare de 7 ani de executae pentru mine, 7 ani pentru sotia mea, adica familia mea este pedepsita cu 14 ani de inchisoare. Si asta pentru simplul motiv ca DNA-ul si judecatorii de la ICCJ nu au rabdarea sa inteleaga ce inseamna organizarea unor conferinte publice, cum se incaseaza la acest nivel si cum se tranzactioneaza banii.

Asadar, va doriti in recurs judecatori “mai rabdatori”? Si daca totusi verdictul ramane pecetluit asa cum l-a dat instanta de fond, ce veti face, domnule Popovici?

Eu am participat la manifestarile impotriva lui Ceausescu in 21 si 22 decembrie 1989 si in Piata Universitatii si la Televiziune, apar pe foarte multe casete din acea perioada si cu toate astea nu am cerut certificat de revolutionar. Asta spune ceva despre cum cred eu ca trebuie traita viata. Am auzit ca presedintele completului de recurs este presedinta Inaltei Curti de Casatie si Justitie, care sper sa gaseasca liniste si fireasca aplecare spre dreptate ca sa ne asculte si sa gaseasca dreapta masura, nu sa trebuiasca institutional sa pedepseasca un anumit numar de oameni doar ca sa dea bine la statistica europeana. Astept judecata dreapta, nu una bazata pe regula ”cu cat condamnam mai multi, cu atat poate ne apreciaza UE mai mult”. Tot ce sper eu este un act de justitie reala, nu sa fim niste victime colaterale pe soclul condamnarii lui Adrian Nastase. As vrea ca cineva sa aiba puterea sa ne disocieze odata de el, sa ne priveasca independent, sa ne scoata de la categoria ”si altii„. Nu vrem sa fim “extrasi temporar” din societate doar pentru ca asta se inscrie bine intr-o statistica a parchetelor!