Judecatorul Amer Jabre (foto 1 dreapta) de la Curtea de Apel Bucuresti a adus la disperare autoritatile pandemiei, prin sentintele de anulare a hotararilor Comitetului National pentru Stiuatii de Urgenta (CNSU) legate de starea de alerta, s-a plans CNSU in fata Inaltei Curti de Casatie si Justitie cu ocazia recursului impotriva unei astfel de sentinte pronuntate de Jabre.

Este vorba despre sentinta prin care magistratul CAB a anulat certificatul verde (cunoscut si ca „pasaportul de vaccinare”) pentru avocata Elena-Corina Ciuchi (foto 2 stanga) si fotograful Laurentiu-Dan Puiu (foto 2 dreapta). Mai exact, Jabre a desfiintat pasajele referitoare la certificatul verde din HG nr. 1183/2021 – hotararea de Guvern care a prelungit starea de alerta din noiembrie pana in decembrie 2021 (detalii in linkurile de la final). Sentinta CAB nr. 1796 din 3 decembrie 2021 a fost mentinuta definitiv de catre magistratii Horatiu Patrascu (foto 1 stanga), Mariana Constantinescu si Beatrice Maris de la Inalta Curte de Casatie si Justitie, la 16 noiembrie 2022, prin decizia nr. 5486/2022 pronuntata in dosarul nr. 7277/2/2021. Hotararea ICCJ (motivata zilele trecute) a constituit o premiera, in conditiile in care pana atunci instanta suprema respinsese sau trimisese la rejudecare sentintele de anulare a restrictiilor pandemice – inclusiv unele pronuntate de Amer Jabre.

Fara sa reluam toate detaliile spetei, amintim ca in 2021 judecatorul Amer Jabre nu doar ca a anulat certificatul verde, dar l-a si suspendat pentru reclamanti, invocand direct Declaratia Universala a Drepturilor Omului ca sa poata ocoli interdictia continuta in Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. E adevarat: suspendarea a fost dispusa doar in ceea ce-i priveste pe reclamanti, dar ea a constituit o premiera, in conditiile in care, pana in acel moment, instantele se loveau de art. 5 alin. 3 din Legea 554/2004, care interzice suspendarea actelor administrative emise in contextul unor epidemii.

Revenind la Inalta Curte: in recurs, CNSU s-a plans de faptul ca Amer Jabre este cunoscut pentru sentintele prin care a anulat restrictiile pandemice si de aceea, chipurile, era incompatibil sa judece cauza de fata. Argumentul nu a fost primit de catre cei trei judecatori supremi, care au explicat ca reprezentantii CNSU ar fi avut ocazia sa-l recuze pe Jabre in faza de fond a procesului, daca tot erau nemultumiti de practica magistratului CAB.

Prin aceeasi hotarare definitiva, completul Patrascu-Constantinescu-Maris a respins ca tardiv recursul formulat de Guvernul Romaniei impotriva sentintei lui Amer Jabre. Ministerul Afacerilor Interne a avut calitatea de intervenient accesoriu in sprijinul Executivului. Or, daca recursul Palatului Victoria a fost respins ca tardiv, automat recursul intervenientului a fost respins ca neavenit, conform art. 67 alin. 4 din Codul de procedura civila: „Calea de atac exercitata de intervenientul accesoriu se socoteste neavenita daca partea pentru care a intervenit nu a exercitat calea de atac, a renuntat la calea de atac exercitata ori aceasta a fost anulata, perimata sau respinsa fara a fi cercetata in fond”.

Redam principalul pasaj din motivarea ICCJ:

„Solutia si considerentele Inaltei Curti asupra recursurilor

Examinand sentinta recurata prin prisma criticilor invocate prin cererile de recurs, a apararilor invocate prin intampinari si a dispozitiilor legale incidente in materia supusa verificarii, Inalta Curte constata urmatoarele:

1. Argumente de fapt si de drept relevante

Instanta de contencios administrativ si fiscal a fost investita cu o cerere, prin care reclamantii Ciuchi Elena-Corina si Puiu Laurentiu Dan au solicitat anularea in parte a HG nr. 1183/2021 si HCNSU nr. 101/2021, in privinta dispozitiilor din anexe care conditioneaza participarea la diverse activitati de vaccinare / imunizare / testare, precum si suspendarea executarii dispozitiilor din anexele HG nr. 1183/2021 si HCNSU nr. 101/2021, care conditioneaza participarea la diverse activitati de vaccinare / imunizare / testare, pana la data solutionarii definitive a actiunii in anulare.

Prin sentinta atacata, actiunea reclamantilor a fost admisa in parte, paratii Guvernul Romaniei si Comitetul National pentru Situatii de Urgenta – reprezentat de DSU –, precum si petentul Ministerul Afacerilor Interne – prin Directia Generala Juridica – formuland recurs impotriva acestei hotarari.

Recursul formulat de recurentul-parat Guvernul Romaniei este exercitat cu nerespectarea termenului prevazut de lege pentru declararea caii de atac.

Potrivit art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, 'hotararea pronuntata in prima instanta poate fi atacata cu recurs, in termen de 15 zile de la comunicare', acesta urmand a fi calculat, in raport de dispozitiile art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, pe zile libere, asa cum prevad dispozitiile art. 181 alin. 1 pct. 2 Cod procedura civila, potrivit carora 'cand termenul se socoteste pe zile, nu intra in calcul ziua de la care incepe sa curga termenul, nici ziua cand acesta se implineste'.

Totodata, conform dispozitiilor art. 185 alin. 1 Cod procedura civila, 'nerespectarea termenului in care trebuie exercitat un drept procesual atrage deciderea din exercitarea dreptului, in afara de cazul in care legea dispune altfel. Actul de procedura facut peste termen este lovit de nulitate'.

Aceasta sanctiune se aplica si in cazul nerespectarii termenului de declarare a recursului, dat fiind ca este vorba despre exercitarea unui drept procesual, termenul de declarare a recursului fiind un termen imperativ si absolut.

In cauza, potrivit dovezii de comunicare a hotararii, aflate la fila 179 din dosarul de fond, sentinta atacata a fost comunicata recurentului-parat la data de 13 decembrie 2021, iar calea de atac a fost inregistrata la Curtea de Apel Bucuresti la data de 7 ianuarie 2022, astfel cum rezulta din stampila aplicata pe fila 26 din dosarul de recurs – prin urmare, cu depasirea termenului de 15 zile prevazut de lege. Sanctiunea decaderii poate fi evitata in conditiile in care partea impotriva careia curge termenul dovedeste ca a fost impiedicata sa efectueze actul de procedura in termenul legal si ca intarzierea se datoreaza unor motive temeinic justificate, sens in care dispune art. 186.Cod procedura civila. Termenul de decadere poate suporta, asadar, o repunere in termen in conditiile art. 186 Cod procedura civila, iar aceasta presupune formularea unei cereri exprese, de catre parte, cu indicarea motivelor impiedicarii si intr-un interval de timp de la data incetarii acestora, insa in speta recurentul-parat nu a formulat o astfel de cerere.

Cum in speta recurentul-parat nu a formulat cerere de repunere in termen, pentru a opera aceasta institutie, se constata ca recursul este tardiv, fiind depus in afara termenului prevazut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Recursul declarat de Ministerul Afacerilor Interne prin Directia Generala Juridica urmeaza a fi respins ca neavenit.

Potrivit art. 67 alin. 4 Cod procedura civila, 'Calea de atac exercitata de intervenientul accesoriu se socoteste neavenita daca partea pentru care a intervenit nu a exercitat calea de atac, a renuntat la calea de atac exercitata ori aceasta a fost anulata, perimata sau respinsa fara a fi cercetata in fond'.

Cum recursul formulat de catre paratul Guvernul Romaniei urmeaza a fi respins ca tardiv formulat, devin incidente dispozitiile anterior citate, recursul formulat de catre Ministerul Afacerilor Interne prin Directia Generala juridica fiind neavenit, urmand a fi respins ca atare.

Recursul paratului Comitetul National pentru Situatii de Urgenta reprezentat de DSU, urmeaza a fi respins ca nefondat pentru considerentele ce succed.

Recurentul-parat Comitetul National pentru Situatii de Urgenta, reprezentat de DSU, si-a intemeiat criticile de nelegalitate pe dispozitiile art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedura civila. Potrivit acestui motiv, 'casarea unei hotarari se poate cere cand hotarare a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material'. Prin intermediul acestui motiv de recurs, poate fi invocata numai incalcarea sau aplicarea gresita a legii materiale. Hotararea a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii atunci cand instanta, desi a recurs la textele de lege aplicabile spetei, fie le-a incalcat, in litera sau spiritul lor (adaugand sau omitand unele conditii pe care textele nu le prevad), fie le-a aplicat gresit. In cauza, de fata acest motiv nu este incident, avand in vedere ca interpretarea pe care prima instanta a dat-o dispozitiilor legale este corecta.

Prin cererea de chemare in judecata, reclamantii au solicitat, in esenta, anularea in parte a HG nr. 1183/2021 si HCNSU nr. 101/2021.

Inalta Curte constata ca prin Hotararea CNSU din 08.11.2021 Comitetul National pentru Situatii de Urgenta a propus prelungirea starii de alerta pe intreg teritoriul national, pentru o perioada de 30 de zile, incepand cu data de 09.11.2021 fiind indicate si masurile de preventie propuse a fi adoptate de la aceasta data.

Art. 3 din aceasta hotarare stabileste ca:

'Masurile propuse in prezenta hotarare produc efecte doar in situatia aprobarii lor prin acte normative ale Guvernului sau, dupa caz, ale conducatorilor ministerelor sau organelor administratiei publice centrale'.

Prin HG nr. 1183/2021, s-a dispus prelungirea starii de alerta pe teritoriul Romaniei, pe o perioada de 30 de zile, cu incepere din data de 09.11.2021, fiind stabilite, totodata, masurile de prevenire si control ale infectiilor cu coronavirusul SARS-CoV-2, conditiile concrete de aplicare si destinatarii acestor masuri, precum si institutiile si autoritatile publice care pun in aplicare sau urmaresc respectarea aplicarii masurilor. Asa cum se poate decela cu usurinta din cuprinsul sau, HCNSU nr. 101/2021 contine doar o propunere de masuri, nefiind producatoare de efecte juridice prin ea insasi – aspect mentionat expres la art. 3 din aceasta.

Aminteste Inalta Curte ca potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, 'Instanta este competenta sa se pronunte, in afara situatiilor prevazute la art. 1 alin. (6), si asupra legalitatii operatiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecatii'.

Hotararea CNSU nr. 101/2021, atacata in speta, reprezinta, asa cum s-a aratat si anterior, o propunere, fiind emisa pe traseul de adoptare al Hotararii nr. 1183/2021 din 8 noiembrie 2021 a Guvernului Romaniei, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 1070 din 8 noiembrie 2021. In aceste conditii, legalitatea hotararii CNSU nr. 101/2021 nu poate fi analizata in mod similar analizei legalitatii unui act administrativ, ci, asa cum corect a retinut judecatorul fondului, doar in contextul in care ea este privita ca o operatiune administrativa ce sta la baza HG nr.1183/2021, potrivit art. 18 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.

Fata de dispozitiile legale anterior mentionate, criticile aduse de recurentul-parat sentintei primei instante, legate de aplicarea in mod gresit a prevederilor art. 18 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, in contextul neanalizarii actului atacat in sine, precum si sustinerile privind legalitatea actului si lipsa discriminarii sunt lipsite de relevanta, urmand a fi respinse de instanta de control judiciar.

Nu pot fi primite nici alegatiile privind nerespectarea art. 42 alin 1 pct. 13 Cod procedura civila, prin intermediul carora se sustine ca instanta care a solutionat cauza in fond avea obligatia, in virtutea rolului activ, de a se abtine, avand in vedere practica constanta a completului de judecata de a anula hotararile CNSU privind instituirea, modificarea sau incetarea masurilor pentru apararea sanatatii publice.

Aminteste Inalta Curte ca dispozitiile art. 41 si urmatoarele Cod procedura civila reglementeaza atat cazurile de incompatibilitate, cat si modalitatile procedurale de verificare a acestora, sens in care retinem cu prioritate ca legiuitorul a inteles sa faca distinctie atat intre cazurile de incompatibilitate absoluta (art. 41 Cod procedura civila) si cele de incompatibilitate relativa (art. 42 Cod procedura civila), cat si intre abtinere si recuzare ca modalitati de invocare a acestor cazuri.

In raport de criticile concrete ale recurentului-parat, se constata ca se invoca un caz de incompatibilitate relativa (art. 42 alineat 1 pct. 13 Cod procedura civila) – situatie in care partea care apreciaza ca exista elemente care nasc in mod intemeiat indoieli cu privire la impartialitatea judecatorului are posibilitatea procedurala recunoscuta de art. 44 Cod procedura civila de a formula o cerere de recuzare.

Atat timp cat legiuitorul a reglementat atat cazurile de incompatibilitate, cat si mijloace procedurale eficiente de invocare si verificare a acestora, nu pot fi retinute sustinerile recurentului in sensul ca instanta, in virtutea rolului activ, avea obligatia sa se abtina de la solutionarea cauzei.

Sensul dispozitiilor legale anterior indicate este tocmai acela ca un caz de incompatibilitate relativa sa fie invocat de parte doar inainte de inceperea oricaror dezbateri / pana la inchiderea dezbaterilor, acesta neputand fi invocat direct in calea de atac.

Doar cazurile de incompatibilitate absoluta, prevazute de art. 41 Cod procedura civila, pot fi invocate in orice stare a pricinii, conform art. 45 Cod procedura civila.

Prin urmare, sustinerile recurentului ignora optiunea legiuitorului privire la modalitati si termene procedurale, optiune justificata de distinctia intre cauzele de incompatibilitate absolute si relative.

In considerarea argumentelor expuse anterior, Inalta Curte retine ca partea interesata nu a formulat in termenul prevazut de lege o cerere de recuzare prin care sa valorifice cazul de incompatibilitate relativa, desi, astfel cum sustine in cuprinsul cererii de recurs, cunostea motivele de la debutul procesului in fata instantei de fond.

Cum recurentul-parat nu a optat pentru procedura recuzarii judecatorului in fata primei instante, avand in vedere dispozitiile art. 44 si 45 Cod procedura civila, instanta de control judiciar constata ca aceste elemente nu pot fi invocate direct in calea de atac a recursului.

2. Temeiul legal al solutiei adoptate in recurs

Pentru considerentele expuse, Inalta Curte, in temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art 496 alin. (1) Cod procedura civila, va respinge ca tardiv recursul declarat de paratul Guvernul Romaniei si ca neavenit recursul declarat de Ministerul Afacerilor Interne, prin Directia Generala Juridica, si totodata va respinge recursul declarat de recurentul-parat Comitetul National pentru Situatii de Urgenta, reprezentat de DSU, ca nefondat”.

* Cititi aici intreaga decizie ICCJ

* Cititi aici motivarea sentintei CAB

* Cititi aici actiunea reclamantilor