Cunoscuta judecatoare Adina Daria Lupea (foto) de la Curtea de Apel Cluj, cea care de-a lungul timpul a avut pozitii extrem de pertinente in legatura cu ceea ce se intampla in Justitia din Romania, considera ca sefa DNA Laura Kovesi ar fi trebuit sa isi dea demisia de onoare imediat dupa publicarea Deciziei prin care CCR a stabilit ca ancheta parchetului anticoruptie privind adoptarea OUG 13/2017 a fost una abuziva, incalcandu-se Constitutia Romaniei si principiul separatiei puterilor in stat. Lupea considera ca nu este deloc intamplator faptul ca DNA a scapat de dosarul privind OUG 13/2017 chiar inainte de aparitia deciziei CCR.

Intr-un interviu acordat Lumeajustitiei.ro, judecatoarea de la Curtea de Apel Cluj atrage atentia ca niciuna dintre puterile statului nu este deasupra celeilalte, iar DNA, DIICOT si PICCJ trebuie sa se supuna acelorasi norme, care sunt egale pentru toti. De asemenea, Adina Daria Lupea precizeaza ca inca din primul an de facultate se invata ca niciun membru al Guvernului sau Parlamentului nu poate fi anchetat pentru acte din procesul de legiferare. Nu in ultimul rand, Lupea ii transmite presedintelui Klaus Iohannis sa fie mai rezervat in ceea ce-i priveste pe sefii PICCJ si DNA, caci prin pozitiile sale acrediteaza ideea ca Augustin Lazar si laura Kovesi se bucura de o „imunitate prezidentiala”.

Prezentam interviul realizat cu judecatoarea Adina Daria Lupea de la Curtea de Apel Cluj:

Am avut parte de cateva luni extrem de agitate, cu multe controverse, in unele dintre ele fiind implicat si actualul CSM. De aceea va intreb, cum comentati activitatea de pana acum a CSM?

Pornesc de la premisa ca actualul Consiliu Superior al Magistraturii este unul de la care sistemul judiciar, cat si societatea civila, in ansamblul sau, au asteptari foarte mari, dupa activitatea controversata al celui anterior, activitate umbrita de lupte interne intre membrii sai, de demisii, de trimiteri in judecata de catre DNA a unor membri alesi, de revocari ale unora dintre ei de catre corpurile profesionale ale judecatorilor de la Judecatorii si Curti de Apel, de acuze de favorizare a anumitor grupuri sau interese politice si de disfunctionalitati uneori majore (context in care reamintesc incidentele din vara anului 2012, cand efectiv nu se reusea sa se intruneasca cvorumul de prezenta pentru a lua act de o simpla manifestare de vointa unilaterala - demisia doamnei judecator Mona Pivniceru). Iar aici am amintit succint doar cateva din „bilele negre” ale fostului CSM.

Din aceasta perspectiva, pot afirma ca debutul activitatii noului Consiliu Superior al Magistraturii nu a fost deloc unul inspirat, referindu-ma aici la hotararea luata in sedinta Plenului CSM din data de 1 februarie 2017, cand s-a decis in unanimitate si, pentru prima data in istoria CSM, prin vot public, sesizarea Curtii Constitutionale cu privire la existenta unui conflict juridic de natura constitutionala, intre Guvern si Parlament, pe de o parte si intre Guvern si autoritatea judecatoreasca, reprezentata de CSM, pe de alta parte.

Desi oficial acest demers a fost catalogat ca apartinand presedintelui CSM, in fapt acest demers a survenit pe fondul unei imprejurari exceptionale, respectiv participarea la sedinta CSM din acea data a presedintelui Romaniei, Klaus Iohannis, ordinea de zi a sedintei fiind intempestiv suplimentata cu acest punct, la solicitarea expresa a presedintelui. Nu este de neglijat nici imprejurarea ca la acel moment societatea, colectivitatea civila erau divizate si macinate de ample manifestari de strada, indreptate impotriva unui guvern ales prin vot liber si democratic si impotriva unor acte pe care acest guvern le-a adoptat, in conditii apreciate de catre manifestanti ca fiind obscure si menite a „scapa de puscarie” anumiti oameni politici. Indiferent ca mesajul transmis atunci din partea societatii civile era unul corect si legitim sau nu, dintre toate cele trei puteri in stat, singura in mana careia sta balanta si care trebuie sa fie impartiala si neutra este autoritatea judecatoreasca. Ca atare, in astfel de momente tensionate, apreciez ca tocmai dinspre autoritatea judecatoreasca nu trebuia sa porneasca un astfel de semnal sau un astfel de demers, respectiv ca cele trei puteri ale statului sunt in conflict, in special in astfel de circumstante.

Ati avertizat in momentul in care CSM a sesizat CCR in cazul OUG 13/2017 asupra implicarii Consiliului in jocuri politice. Considerati ca asta a facut CSM? S-a implicat intr-un joc politic?

Da, am facut acest lucru public, pe pagina mea de facebook printr-un scurt comentariu, anticipand la acea data imprejurarea ca, datorita prezentei la sedinta Plenului CSM a domnului presedinte Iohannis si a mesajului transmis atunci de domnia sa, cunoscuta fiind pozitia acestuia (respectiv de opozitie fata de noul guvern, numit in aceasta formula dupa indelungi dezbateri si dupa respingerea primei propuneri de prim-ministru) impactul unui astfel de demers al CSM ar putea fi catalogat ca si o implicare politica in aceste conflicte, fatise, intre celelalte doua puteri in stat. Am vorbit asadar la nivel de posibila perceptie si nu cred ca m-am inselat.

Pe de alta parte, constatand ca de fapt sesizarea CCR a avut la baza, primordial, imprejurarea ca s-a solicitat CSM emiterea unui aviz - consultativ - anterior adoptarii deja celebrei OUG 13/2017, dupa care aceasta ordonanta a fost emisa in aceeasi zi chiar si in lipsa acestui aviz, am anticipat si solutia CCR (bazandu-ma desigur pe notiuni fundamentale de drept constitutional). Adica, atata vreme cat avizul era consultativ si, chiar si in lipsa lui, ordonanta de urgenta putea fi adoptata nu puteam vorbi de un conflict intre puterile statului, deoarece acesta intervine numai in momentul in care una dintre ele isi aroga puteri, atributii, competente ale altei puteri, in pofida prerogativelor constitutionale. Or, in acest caz mie mi s-a parut evident ca nu a fost vorba de asa ceva. As spune mai degraba ca membrii CSM s-au simtit ignorati de catre executiv care le solicitase cu o zi inainte avizul in aceasta privinta, pentru ca apoi sa adopte in aceeasi zi actul normativ fara acest aviz. Insa, cu tot respectul, aceasta lipsa sau lacuna de comunicare intre cele doua institutii nu poate echivala cu un conflict juridic de natura constitutionala. Eu regret ca aparenta a fost aceea ca au luat aceasta hotarare sub imperiul unei emotii colective puternice, afirmand ca ar fi vorba de un „moment istoric” si votand in mod public sesizarea CCR, in pofida chiar a dispozitiilor constitutionale, care prevad in articolul 133 aliniat 5 ca hotararile CSM se iau prin vot secret.

Ati discutat cu membri ai CSM in legatura cu acest aspect? Le-ati atras atentia?

Nu am apucat sa discut cu putinii membri pe care ii cunosc personal, nici nu a fost timp si nici nu cred ca ar fi tinut cont de opinia mea. Cum spuneam, ordinea de zi a fost suplimentata intempestiv iar hotararea lor a fost o surpriza neplacuta nu numai pentru mine, ci si pentru alti colegi cu care am discutat ulterior. Din pacate pentru domniile lor, previziunile mele si ale altor persoane pe care eu le consider avizate (si vorbesc aici si de domnul avocat Adrian Toni Neacsu) au fost confirmate prin Decizia CCR din data de 8 februarie 2017 care a statuat ca nu a existat niciun conflict dintre cele doua reclamate de CSM.

Va simtiti dezamagita de unii membri ai CSM, mai ales ca alaturi de unii dintre ei ati luptat in trecut pentru eliminarea derapajelor din sistem si pentru curatarea Justitiei?

Colegii mei din CSM alaturi de care am militat de-a lungul anilor in cadrul AMR sau UNJR pentru o independenta reala a justitiei, in toate componentele sale, sunt convinsa ca si-au pastrat aceleasi idealuri, chiar daca acum perspectiva din care ei trebuie sa abordeze astfel de probleme este una total diferita si care implica o mult mai mare responsabilitate. Nu am acum niciun fel de date sa afirm ca si-ar fi schimbat optica sau principiile. Dezamagita am fost da, de toti in bloc, dupa hotararea dein 1 februarie 2017 la care am facut anterior referire. Nu neg acest lucru. Pe de alta parte insa, ii creditez in continuare, deoarece sunt la inceput de mandat, este prematur sa afirm, sa afirmam ca nu am, avem aceleasi asteptari de la domniile lor ca si la momentul votului. Ceea ce insa mi-as permite sa le sugerez, acum ca au anumite parghii la indemana, ar fi sa actioneze, din punct de vedere al initiativei legislative pe care CSM o are, pentru a determina o modificare legislativa, care sa permita din nou adunarilor generale ale instantelor si parchetelor sa initieze procedura revocarii, in caz de indeplinire defectuoasa a misiunii ce le-a fost incredintata. Dupa cum se cunoaste, din primavara anului 2013, tot printr-o decizie a CCR, judecatorii si procurorii sunt si au ramas privati de posibilitatea unui astfel de demers, demers pe care eu il consider in continuare democratic, necesar si de natura a ii responsabiliza mai mult. Ar fi un act de asumare care i-ar proteja inclusiv pe domniile lor.

In opinia dvs, a actionat corect Guvernul in cazul OUG 13/2017?

Nu sunt abilitata sa ma pronunt asupra oportunitatii sau legalitatii actelor emise de Guvern, stiti bine ca nu imi permite acest lucru statutul profesional, insa cred ca aveti deja raspunsul la aceasta intrebare si ea a fost data de insasi CCR recent, prin decizia nr. 68 din 27.02.2017, decizie obligatorie.

Sa trecem la a doua decizie CCR, cea privind ancheta declansata de DNA privind adoptarea OUG 13/2017. Cum o comentati?

Dura. Pe de alta parte, binevenita. In ce sens? In opinia mea, granita aceasta trebuia demult stabilita, aceea a separatiei puterilor in stat. Aceasta decizie aduce si un element de noutate care era necesar. Nu doar ca se constata existenta unui conflict, dar sunt indicate si mecanisme clare, punctuale prin care acest conflict poate fi evitat pe viitor. Chiar daca in spatiul public decizia a fost si criticata, pe motiv ca CCR ar fi facut o analiza nepermisa a existentei infractiunilor reclamate sau ale elementelor constitutive ale acestora, o astfel de abordare era necesara. Spun acest lucru deoarece Curtea a aratat in mod expres ca niciun parlamentar sau ministru nu poate fi tras la raspundere pentru opiniile politice sau actiunile exercitate in vederea elaborarii ori adoptarii unui act normativ cu putere de lege. A admite contrariul inseamna a lasa, indirect, posibilitatea intruziunii in procesul legislativ a unei alte puteri, cu consecinta directa a incalcarii separatiei puterilor in stat.

O astfel de clarificare era necesara, pentru a evita pe viitor orice posibil abuz al unor unitati de parchet, oricare ar fi acelea, vis-a-vis de posibilitatea anchetarii unor politicieni - indiferent carei formatiuni ar apartine - pentru astfel de actiuni care impiedica, trebuie sa recunoastem, buna si normala functionare ale celorlalte doua puteri ale statului. Niciuna dintre cele trei puteri nu este deasupra celorlalte. Pozitia lor este egala si ele trebuie sa interactioneze pozitiv si conlucrativ, pentru o optima functionare a statului de drept.

Este opinia mea ca jurist, opinie exprimata public si de alti colegi de ai mei. Indiferent ca esti DNA, DIICOT sau PICCJ te supui acelorasi reguli si functionezi potrivit acelorasi norme, care sunt egale pentru toti. Nimeni nu este si nu este indicat sa fie mai presus de lege sau stat in stat. Democratia este o notiune foarte fragila, uneori dificil de aparat, astfel incat orice interventie in acest sens a institutiilor menite sa o apere, nu poate fi decat binevenita. Aici ma refer exact la Decizia CCR din 27 februarie 2017, decizie care - nu trebuie sa uitam - a fost adoptata cu majoritate de 8-1, unul dintre voturile majoritare fiind chiar al domnului judecator Daniel Morar care a condus aceasta institutie - DNA - timp de sase ani. Si din aceasta perspectiva, eu personal consider aceasta decizie ca fiind un semnal de alarma foarte puternic.

Vedeti normal ca DNA sa ancheteze un Guvernul pentru adoptarea unui act normativ?

Fac abstractie ca este vorba de DNA, insa eu am invatat si colegii mei, inca din primul an de facultate cand am studiat Dreptul Constitutional cu regretatul profesor Ion Deleanu, ca niciun membru al guvernului sau al parlamentului nu poate fi anchetat pentru actele efectuate in procesul de legiferare. Este o imunitate constitutionala consfiintita de articolele 72 si 109 din Constitutie. Vazand si motivarea drastica a deciziei CCR (pe care, dealtfel, o anticipam), cred ca raspunsul este unul neechivoc. Nu.

Ar trebui sa raspunda cineva pentru ancheta abuziva a DNA? Ar trebui revocata din functie Laura Kovesi?

Din cate cunosc, exista deja o ancheta declansata privind verificarea modului de indeplinire a atributiilor manageriale atat ale doamnei procuror, cat si a procurorului general, Augustin Lazar. Nu cunosc obiectivele si limitele sesizarii acestei anchete, insa raportat la chestiunile grave pe care CCR le-a constatat negru pe alb in decizia anterior mentionata, normal ar fi ca, daca se constata nereguli, sa fie luate si masuri. Si aceasta, repet, independent de cine ar fi in aceste functii, pentru ca nimeni nu este de neinlocuit si, dupa cum spuneam, regulile si normele sunt si trebuie sa fie aceleasi pentru toti. Ca un punct de vedere strict personal, dupa ce am vazut motivarea Curtii Constitutionale, sa fi fost in locul domniei sale mi-as fi prezentat demisia de onoare a doua zi. De altfel, deloc intamplator spun eu, chiar inainte de pronuntarea acestei decizii, DNA s-a dezinvestit, declinand dosarul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Cu alte cuvinte, oficial s-a acceptat ideea ca DNA nu avea competenta de a cerceta faptele cu care a fost investita prin acel denunt. Acest aspect este deja de notorietate, astfel incat poate fi adus in discutie in spatiul public.

Ce parere aveti despre demersul ministrului Justitiei Tudorel Toader de evaluare a activitatii sefilor PICCJ si DNA? Cum credeti ca se va finaliza?

Il consider oportun. Si pornesc de la premisa ca este grav, foarte grav sa se ajunga in situatia in care se constate existenta unui astfel de conflict, determinat de anchetarea membrilor guvernului strict in legatura cu adoptarea unui act normativ, ca a fost el adoptat dimineata la ora 10 sau seara la ora 10. Lipsa oricarei reactii a Ministrului Justitiei (cu atat mai mult ca acesta a fost membru al CCR timp de 9 ani) ar fi fost un lucru ingrijorator. Cat priveste modul de solutionare sau finalitatea acestui demers, nu le pot preconiza. Depinde foarte mult de obiectivele fixate pentru verificare si de rezultatele finale ale acestor anchete.

In opinia dvs., este normal ca un Procuror General al Romaniei sa aiba declaratii evident politice precum le-a avut Augustin Lazar? Si va amintesc doar cea in care a catalogat initiativa legii de gratiere ca fiind una penibila.

Exprimarea cred ca a fost una total nefericita. Amnistia si gratierea tin de politica penala a unui stat in ansamblul ei, astfel incat astfel de catalogari nu sunt binevenite din partea unui procuror general al unei 'republici' (ca sa o citez pe doamna Mona Pivniceru) si nici a unui magistrat. Aici insa nu este vorba de opinia mea personala, deoarece oricum magistratilor le este interzis prin statut sa exprime opinii politice (sau in acest caz, de oportunitate a unei masuri politice penale). Foarte posibil ca ancheta initiata de Minsitrul Justitiei in ceea ce il priveste sa vizeze si aceste aspecte. Ancheta va stabili insa daca acele declaratii au depasit limitele de exprimare publica ale unui magistrat.

Mai poate ramane in functie Augustin Lazar?

Cum am spus, nu sunt abilitata sa raspund la aceasta intrebare, initiativa revocarii acestuia din functie apartine in acest moment celui care a declansat aceste verificari, respectiv Ministrului Justitiei.

Daca ati fi fost membru CSM, cum ati fi votat la propunerea judecatoarei Simona Marcu privind declansarea unei anchete disciplinare fata de Augustin Lazar si Laura Kovesi?

As fi votat DA, ca si ceilalti 6 membri ai CSM care au votat de aceasta maniera. Insa votul meu ar fi fost secret. Cum nu sunt membru CSM, pot sa imi exprim public parerea.

O ultima intrebare: cum vedeti pozitia presedintelui Iohannis de a-i apara cu orice pret pe Lazar si Kovesi, chiar daca evaluarea ministrului Justitiei nu a fost finalizata si teoretic e posibil ca acesta sa ceara revocarea din functie a celor doi?

Cred ca domnul presedinte ar trebui sa fie mai rezervat in legatura cu aceste aspecte. Prin astfel de afirmatii ii expune chiar pe doamna Kovesi si domnul Lazar, inducand in mentalul public ideea ca ar beneficia de o „imunitate prezidentiala” ceea ce nu este, de principiu, in favoarea unor magistrati, a caror independenta si impartialitate e garantata de Constitutie, de legile de organizare judecatoreasca si cele privind statutul magistratilor. In final, si cei doi trebuie sa beneficieze de o evaluare (ancheta) obiectiva si dincolo de orice influente.