Anii din urma ne-au adus atata dezastru, aproape cat un razboi mondial, pe care poate ca-l traim deja, fara sa-l numim astfel, sub alte modalitati si la alte dimensiuni. Este dificil de explicat, dar mai ales de acceptat cum un popor cu atatea resurse umane valoroase, pe care Dumnezeu l-a binecuvantat cu bogatie, dar mai ales caruia i-a daruit nenumarate sanse de a se cladi, intr-o diversitate de relief de invidiat, traieste astazi, in majoritatea lui, la limita existentei.

Romania este in prezent la rascruce de drumuri, iar incercarile prin care trece zilnic face din ce in ce mai dificila existenta in acest minunat colt de rai care pare ca nu mai este a romanilor. Au avut grija sa o risipeasca bucata cu bucata oamenii alesi sa-i conduca destinele, manati de cele mai multe ori de interese straine de binele poporului, incapabili sa cladeasca si sa iubeasca, sa respecte si sa le poarte cinste celor care le-au pus in maini atata demnitate!

Dezbinati de ura, dar preocupati de grija celui de alaturi, un model multiplicat, care a prins bine, fiind cultivat, in aceste vremuri de pierzanie, pana la cel mai inalt nivel si asimilat cu repeziciune de esaloanele urmatoare, trecem prin timpuri din ce in ce mai aplecati de poverile asezate pe spate de alesii neamului! Un lucru simplu ar trebui sa nu uite domniile lor, faptul ca statul in genunchi este in trairea poporului roman un specific numai in traditia rugaciunii divine, din piosenie si recunostinta, dar nu reprezinta deloc un mod de viata!

,,Divide et impera” a fost si ramane idealul celor care au acceptat sa-si piarda sufletul pentru mai putin de 30 de arginti! Tradarea poate lua lectii de la unii de langa noi, deontologii zilelor, care ne tin discursuri interminabile despre corectitudine, despre lucrurile bine facute, dreptate si demnitate, despre grija fata de cei carora viata nu le-a dat prea multe sanse.

Aproape toate domeniile importante sunt pulverizate de marii decidenti ai zilelor noastre care, voit, sau, uneori, din nepricepere, distrug ce se lauda societatii ca reformeaza! Nu mai exista aproape nimic din realizarile care ne recomandau odata, ne-am pierdut programat autenticitatea si, riscam, foarte curand, sa ramanem si fara suveranitate. Suntem ai tuturor, dar nu ne mai apartinem!

Justitia este de ceva timp in cadere libera. A ajuns aici pentru ca mintea bolnava a unora doreste si gandeste acest lucru! Avizi de putere, goliti de orice responsabilitate, dar mai ales de credinta unei profesii despre care obisnuiesc sa aminteasca peste tot ca ii recomanda, distrugatorii sistemului judiciar sunt in primul rand in interiorul lui.

Lumea politica, fara nicio vlaga, cu un aspect de persoana neajutorat, nu a facut decat sa implineasca, fara a alege si intelege, ce a cerut sistemul judiciar, sau partea sistemului judiciar care a naruit tot ce mai era bun, primind in plicuri de toate culorile, direct sau prin intermediari, de buna voie sau, dimpotriva, solutiile propuse de marii reformatori!

Nimic pentru societate, pentru un act de justitie coerent, pentru consolidarea si, astfel, intarirea puterii judecatoresti! Cum sa mai dobandim incredere daca tot ce se intampla zilnic in justitie reuseste contrariul!? Cum sa putem valorifica sau evidentia munca onesta a majoritatii, despre care nimeni nu aminteste mai deloc, daca, altii, putini, dar fara de scrupule, distrug tot ce reusesc sa cladeasca primii?!

Activitatea dedicata, plina de sacrificii, o cunosc si inteleg cu adevarat aceia care o implinesc sau care traiesc in preajma impartitorilor de dreptate. Ea este alterata de multe ori de furnicarul itelor trase de personaje indoielnice, obscure, care se recomanda a fi avangardistii sistemului judiciar. Acesti ,,oamenii de bine” compromit in fiecare zi sistemul judiciar, pulverizand tot ce ating, intrucat reusesc sa corupa in interesul lor (doar al lor) decizii.

Razbunatori prin structura, sau voit, beneficiind de sprijinul altora, in realitate, lasi si neasumati, ascunsi de multe ori in spatele unor necunoscuti, gulerele albe ale sistemului judiciar au adus justitia in situatia dezastruoasa in care este astazi! Au nostalgii de putere si de control, pentru a supune si anihila fara nicio riposta pe oricine li se opune!

,,Opt din noua sunt .... ai mei”, vine o replica categorica, readaptata alteia celebra, o carte de vizita cu valoare de simbol, fluturata acolo unde este posibil sau necesar, de catre un personaj nociv si cunoscut multora, in dorinta de a-si uimi interlocutorii cu centri de putere acumulati!

A cumparat influenta si, astfel, nu putine suflete manate de interese marunte pe care le-a cultivat sub diferite forme, pe mai multe paliere si domenii, sadind teroarea intre cei care au inteles ce se intampla, dupa un model exersat indelung.

Intai distruge sau compromite tintele pe care le alege si le urmareste, cu atentie, tinte care mai totdeauna sunt oameni ce nu realizeaza dimensiunea concreta a pericolului, pentru ca mai apoi, prin diferite mecanisme odioase, perverse sa ,,le salveze”, stiut fiind ca nicio fapta buna nu poate si nu va ramane nerasplatita!

Uneori, acest gen de manuitori de destine, pusi doar in slujba raului, in demersurile lor de a-si asigura un fond de rezerva ,,pentru timpul cand va fi nevoie de un compromis”, vizeaza institutii, acte normative, diferite proiecte de anvergura, enumerarea nefiind una limitativa.

Si-au garantat de cele mai multe ori supunerea unor personaje slabe, studiate si nominalizate, alese din timp nu pentru ca ar reprezenta ceva valoros ,,pentru sistem”. Raspund unui tipar, profil corespunzator viitorului pe care-l gandesc, populat cu indivizi slugarnici, avizi de ,,reusite” pasagere, devotati, neperformanti, care nu au incredere in propriile forte, ridicati pe sprijinul altora, fiindca sloganul ganditorilor de mari si recente reforme judiciare a fost si ramane ,,mai putina stiinta de carte si mai multa ascultare”!

Existenta unui profil profesional nou, dorit a fi mai ,,linistit”(chiar daca nu prin metodele consacrate de procurorii de la unitatile de parchet legendare, nu departe de acelasi regim de teroare, sub o alta forma insa), care sa nu conteste nimic, sa nu mai aiba pareri.

Acest prototip pe care se straduiesc unii sa-l implementeze va trebuie sa fie gata sa urmeze eventualele recomandari sau sugestii ale sefilor infailibili, capturati si ei in cea mai mare parte de ,,familia” ganditorilor de reforme, imposibil de contrazis in ceea ce vor decide, astfel cum s-a statuat si asumat pana la cel mai inalt nivel, intr-o mascarada publica numita dezbatere, odata cu adoptarea pachetului de legi ale justitiei.

Clamand nevoia de inlaturare a abuzurilor, legitima de altfel pentru starea nefericita in care se afundase justitia, incepand cu anul 2013, ce se intampla astazi in sistemul judiciar romanesc nu este cu nimic mai onorant decat perioada de trista amintire. Au fost inlocuiti doar abuzatorii!

Justitia oculta, realizata prin intermediul oamenilor ei ascunsi in posturi importante, trepadusi devotati, efemeri, dar fideli, in schimbul unor beneficii trecatoare, are ambitii mari. Numeste, iar uneori schimba ministri, afecteaza componenta celorlalte puteri in stat, mai ales atunci cand unele personaje devin incomode, declanseaza dispute nationale prin deciziile adoptate, cu unitati de masura, de la caz la caz, ignorand un principiu de baza, anume ca balanta pe care o tine in maini zeita dreptatii nu este destinata intereselor meschine!

Deosebit de important, vizibil si usor de inteles pentru cineva care a descoperit la timp aceasta caracatita a raului este ca, acesti pradatori vicleni, ascunsi, tacuti, aparent onesti si impatimiti de dreptate, sfarsesc prin a se trada, insela intre ei, dupa metodele pe care nu demult le perfectionau impreuna. Se compromit usor fiindca metodele pe care le aplica pe unii, mai intai le-au experimentat intre ei.

Cu toate acestea, platesc poate prea putin pentru nenorocirile pe care le-au raspandit in jur! Nu vreau sa-l amestec pe Dumnezeu in pedepsele lor si nici sa vorbesc aici despre nevoia de a exista intr-o zi o masura a vietii si pentru ei. stiu doar ca acesti oameni nu au nicio legatura cu divinitatea, ca nu au scrupule si nici temerea ca pot da vreodata socoteala pentru ce fac! Pana intr-o zi ...

Sunt oameni in stare sa omoare in numele ,,dreptatii lor”, dreptate care nu este cu nimic mai buna decat cea promovata in anii din urma, in festivalul justitiei televizate, cu zgomot surd de catuse rasucite brutal si, deseori, fara niciun fundament peste libertatea cetatenilor!

Cine gandeste singur si bine, are opinii, respecta ce a dobandit in anii putini sau multi de implinire a profesiei, este neascultator, ajunge sa fie apreciat ca fiind un disident de ,,mai marii sistemului”, risca sa se trezeasca intr-o zi cu o sesizare, plangere penala sau de alta natura, venita din cele mai bizare zone, formulata de cei mai nebanuiti nemultumiti.

Realizezi ca nimic nu este surprinzator, ca experientele prin care ai trecut nu au fost degeaba, ca amenintarile strecurate, aparent subtil, nevinovat, in discutii colegiale de catre unii impatimiti ai inregistrarii si ascultarii altora, in medii si conditii indoielnice, nerecunoscute niciodata oficial, public, au avut toate un rost! Ai vazut lumea ta asa cum nu are sansa multa lume sa o faca!

Justitia traieste de aproape un an de zile un vizibil proces de epurare, existand pentru aceasta situatie un acord, mai mult sau mai putin explicit, al celor chemati sa decida executiv si legislativ. si nu numai. Nenorocirea a pornit intai chiar din interiorul sistemului judiciar!

Au plecat, impinse cu brutalitate, afara din sistem, la pensie, in plina maturitate profesionala, cu siguranta unele dintre cele mai valoroase generatii de magistrati! Nu a interesat pe nimeni ca societatea va fi prima care va suferi, fiindca decidentii nostri stiau ca posibilitatea unei reactii ferme va fi blocata de alte nenorociri ce urmau sa se abata zilnic peste viata judiciara, nevoita sa mearga mai departe, indiferent cat este de dificil.

In realitate, aici s-a dorit a se ajunge, iar fiecare zi reprezinta o dovada in plus ca, daca nu s-a implinit inca, asa cum s-a urmarit, planul pensionarii masive a magistratilor, acesta este ,,resuscitat” periodic cu propuneri normative dintre cele mai ingrozitoare.

Justitia a ajuns sa fie experimentata legislativ aproape saptamanal, indiferent de pretul pe care-l plateste societatea romaneasca pentru aceste aventuri nechibzuite ale guvernantilor. Toate au un scop, urmaresc o finalitate.

Curand se vor tangui fatarnic, aparent amarnic, cei care sunt vinovati de aceasta degradare a starii justitiei. Vor invoca o lipsa acuta de personal si vor declara ca fac tot posibilul sa o salveze si, deci, sa identifice solutiile cele mai bune, salvatoare, iar acest lucru nu va fi posibil decat printr-o alterare totala a sistemul de recrutare!

,,Sistemul de recrutare este de vina, nu functioneaza si de aceea am ajuns unde suntem ...” vor striga iudele. La timpuri noi, oameni noi ... dupa chipul si asemanarea unora.

Justitia este astazi hulita, umilita, batjocorita, calcata in picioare tocmai de catre cei care au luat parte la distrugerea ei. Judecatorii si justitiabilii sunt victimele masinatiunilor din culisele puterii ... indiferent care este numele acestui culoar de putere.

Multi se recomanda ca fiind marii salvatori ai justitiei, dar abia daca reusesc sa-i inteleaga locul si rolul, importanta. Asuma in numele ei proiecte asa-zis benefice, uitand ca pana in prezent toate celelalte pe care le-au propus si adoptat au sfarsit lamentabil.

Terorismul social guvernamental, dezvoltat permanent de catre reprezentantii neamului, este unul dintre cele mai eficiente instrumente de supunere si asuprire, in ultimii ani.

Nimic nu mai este surprinzator fiindca mecanismele brutale(uneori criminale) de distrugere a tot ce a mai ramas trebuie pastrate active! Grija zilelor care urmeaza, din toate perspectivele, trebuie mentinuta si acutizata! Cum sa stapanesti altfel un popor caruia nu-i poti oferi nimic bun daca nu-l terorizezi cu aspecte ce tin de viitorul si de siguranta lui? Cum sa supui si sa alterezi legitimitatea unei puteri in stat fara sa incerci mai intai sa o distrugi?!

Toate se intampla in conditiile in care unele personaje din interiorul sistemului, potrivit unor surse, apreciate ca fiind sigure, ,,si-ar fi negociat, la sange, cu succes, traseul profesional si de viata”.

Zilele acestea vedem un astfel de personaj nefrecventabil, dubios, prezent peste tot si in toate, care, intr-un trecut nu prea indepartat, desi public, parea ca reclama abuzurile sistemului, in realitate, in acelasi segment temporal, se mira si parea tulburat de faptul ca ar fi posibil ca noi judecatorii ,,sa nu-l credem pe procuror”!!! Probabil fiindca increderea sa ramasese neschimbata inca din timpurile cand miile de dosare construite pe spatele magistratilor, intr-un malaxor al nenorocirilor, aveau sa o aduca la aceeasi masa cu praduitorii...

Fireste, asumarea raspunderii este o chestiune ce tine de caracterele puternice, adevarate, asa incat, lista acestora poate fi pentru unii un element de surpriza, in timp ce pentru altii este un deja vu.

Realitatea este dincolo de orice inchipuire. Sistemul judiciar este pustiit de astfel de personaje, care viseaza sa ramana numai in fruntea lui!