Mare noroc are tara asta ca nu e in razboi sub un astfel de presedinte! Pe timp de razboi calitatea primordiala a unui conducator trebuie sa fie talentul de unificator si mobilizator. Or, ca acum, romanii nu au fost niciodata dezbinati si descurajati.

S-o spunem fara diplomatie: Klaus Iohannis este un accident. Camuflajul unei mari scorburi.

Pe afara chiparos, inauntru gaunos.

Ca nu are sentimente, ca nu are empatie, mai treaca – mearga! Dar sa nu aiba pic de creier, sa se miste doar din zvacniri de cocos descapatanat, Doamne fereste ce perspective ni se deschid!

Intepenit in gandire ca un cocarjat de reuma, nu-l duce capul nici un milimetru dincolo de ideile fixe cu care natura l-a inzestrat la alibi, pentru completarea inventarului minim.

Face prostii dupa prostii. Ceea ce inseamna ca a ajuns la un grad de infatuare si autosuficienta incat nu mai tine cont de niciun fel de sfaturi care ar intra in contradictie cu propriile sale evaluari.

A atacat PSD-ul cu atata osardie repetitiva si lipsita de imaginatie incat l-a scos victorios la alegeri.

A anuntat cu o gogomanie demna de domnul Goe ca, indiferent de votul romanilor, el va face guvernul numai si numai printr-o alianta PNL – USR. Multumita aceste stupizenii monumentale, USR pleaca acum la negocieri cu un ascendent decisiv, ca nu are concurenti, care ii va deposeda, practic, pe liberali de niste ministere / pozitii cheie.

L-a pus pe Orban sa-si dea demisia de la Palatul Victoria ca sa-l instaleze in locul lui, amenintator si prevestitor pentru viitoarea nominalizare, pe generalul Ciuca. Pentru ca, doua zile mai tarziu, sa se vada nevoit a renunta la planul Ciuca (discutabil dar si cu o componenta de soliditate) in favoarea planului Catu, care duce cu gandul, mai degraba, la strategiile napoleonilor de prin spitalele de psihiatrie.

Trateaza in continuare PSD-ul cu aroganta si dispret, ignorand mesajul primit recent de la romani ca, totusi, PSD este partidul in care ei isi pun cele mai multe sperante. Nu PNL, nu USR, nu Klaus Iohannis, ci PSD.

A facut ce-a facut (sau n-a facut ce n-a facut) pentru ca PMP sa rateze pragul de 5%. La capacitatea dovedita a statului paralel de a jongla dupa bunul plac cu +/_ 3-5 procente la alegeri atunci cand are interes, este clar ca in ecuatie a intervenit cineva care nu l-a vrut pe Basescu in Parlament. Din doua una: sau acel cineva a fost chiar Iohannis (si atunci vorbim de inca o gafa a sa in raport cu ambitiile personale, de o lipsa de clarviziune pe masura chiparosului), sau a fost altcineva din zona de control a butoanelor (si atunci vorbim de o tradare fata de presedinte, de anuntul unei decaderi galopante a acestuia).

Nu pot fi banuit de simpatii cu Traian Basescu. Chiar m-am bucurat la confirmarea vestii ca PMP nu a trecut pragul de 5%. Am mai scapat de niste rinoceri. Cu toate acestea, am certitudinea ca aici nu a fost vorba de o numaratoare cinstita ci de jocuri de interese. Trei zile s-a prelungit suspansul. Ramasesera de numarat voturile din 2% dintre sectii, si procesul se blocase. Exista o marja de manevra aici, in acest 2%, si mai exista una la voturile din diaspora. Resurse suficiente pentu o jonglerie convenabila cu doar 1000 de voturi.

Pana la urma cineva a decis: “fara Basescu”. Lovitura atat pentru fostul presedinte cat si pentru actualul. Caci Basescu anuntase ca PMP va sprijini formarea unui guvern “de dreapta”.

I-ar fi prins rau lui Iohannis cele 5 procente ale lui Basescu? Dimpotriva! Pierzandu-le, ele se vor redistribui avand ca principal beneficiar PSD.

Si atunci…

Impresia ca presedintele Klaus Iohannis a inceput sa se afunde tot mai adanc in nisipurile miscatoare ale propriului sau desert prinde contururi tot mai nete.

El, intangibilul, favoritul Bruxelles-ului, rasfatatul sorosistilor si partenerul de selfiuri al lui Marian Ceausescu si Malin Bot, si-a primit in doar cateva zile niste gutui in cap suficiente pentru o peltea care sa lesine intregul PNL.

L-a criticat judecatoarea Baltag in plenul CSM, l-au criticat socialistii europeni, l-a criticat reprezentanta misiunii OSCE care a monitorizat alegerile parlamentare din 6 decembrie…

Iar acum a dat-o in bara si cu generalul Ciuca, punandu-l pe acesta in situatia jenanta de a fi invinsul unui mascarici care, sigur, va desavarsi compromiterea totala a liberalilor.

Dupa parerea mea, inlocuirea de ultim moment a favoritului Ciuca cu nominalizatul Catu este o prima consecinta a stupizeniei presedintelui de a le spune useristilor, inainte de orice negociere, ca sunt indispensabili in formarea viitorului guvern. Acestia, cu mingea ridicata la fileu, au cerut imperativ si au obtinut: Ministerul Finantelor, NU Orban, NU Ciuca! Asa se explica dislocarea lui Catu de la Finante si deemnarea lui ca premier, in locul lui Ciuca. Trei concesii facute dintr-o lovitura USR-ului. si trocul este abia la inceput!

Se anunta un circ generalizat, cu negocieri pe baza de santaj, cu retrageri spectaculoase si reveniri in extremis, cu un Klaus Iohannis debusolat in desertul lui fara puncte cardinale.

Momente de deliciu asteptam si de la Traian Basescu. Fiti siguri ca atunci cand isi va termina de lins ranile, incercatul lup de mare va iesi la atac. Cu toate talentele lui de corsar, cu flintele, harpoanele si setea de sange care l-au ajutat sa castige atatea batalii si sa razbune atatea infrangeri.

Atunci sa va tineti, caci spectacolul va fi total!

Preluare de pe conteledesaintgermain.ro