Inainte sa ignore o decizie obligatorie a Curtii Constitutionale a Romaniei, judecatorii Alina Ioana Ilie, Oana Burnel, Anca Alexandrescu si Dan Andrei Enescu de la Inalta Curte de Casatie si Justitie poate ar fi trebuit sa il citeasca pe colegul lor Mihail Udroiu (foto) de la Curtea de Apel Oradea ca sa inteleaga faptul ca o hotarare CCR nu poate ramane neaplicata, iar invocarea prescriptiei nu poate justifica incalcarea dreptului la un proces echitabil. Udroiu (dupa cartile caruia mai toti judecatorii invata, inclusiv cei de la ICCJ) a dezbatut aceasta problema cu ocazia interviului sustinut in CSM, in 11 ianuarie 2022, in cadrul concursului de promovare la Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Astfel, cu acea ocazie Udroiu a explicat cat se poate de limpede ca nerespectarea unei decizii CCR constituie abatere disciplinara, dar mai ales ca Inalta Curte de Casatie si Justitie a transat deja aceasta problema, stabilind ca hotararea CCR are prioritate fata de decizia CJUE.

De asemenea, Mihail Udroiu a atras atentia si asupra interpretarii date de Curtea de Justitie a Uniunii Europene (CJUE) conform careia o decizie CCR poate fi ignorata in cazul in care exista riscul prescriptiei faptelor. Or, a subliniat Udroiu, incalcarea dreptului la un proces echitabil nu este justificata nici macar de interventia prescriptiei faptelor. “In privinta prescriptiei sa stiti ca termenele de prescriptie nu stiu in ce masura se compatibilizeaza cu ideea de proces echitabil in ceea ce priveste durata rezonabila. Tocmai de aceea, a spune ca las neaplicata o decizie a Curtii Constitutionale, in considerarea faptului ca ar putea interveni o prescriptie... Si atentie: prescriptia este conceputa in sistemul de drept roman ca fiind o institutie de drept substantial. Premisa prescriptiei este esenta infractiunii. Daca constat ca fapta exista, ca constituie infractiune, urmatorul palier de rationament este cel al raspunderii penale. Si de-abia atunci... Deci premisa mea este ca intervine prescriptie atunci cand este fapta. Dar procesul penal are ca premisa prezumtia de nevinovatie de la cap la coada”, a sustinut Udroiu.

Iata punctul de vedere al judecatorului Mihail Udroiu de la Curtea de Apel Oradea privind posibilitatea ca o decizie CCR sa ramana neaplicata:

“Corina Corbu: Intrebarea vine intr-un context destul de complicat si tocmai de aia cred ca putem sa o formulam. Dumneavoastra – atat ca judecator de curte de apel, cat si ca potential judecator al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, ati fost si sigur veti fi pus in situatia de a aplica nu doar normele de drept intern, dar si de a examina conformitatea acestora cu Constitutia, cu dreptul Uniunii Europene – uneori de a aplica in mod direct aceste norme, de a aplica in mod direct Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Cum v-ati raportat dumneavoastra, in decursul carierei dumneavoastra, la jurisprudenta celor trei instante specializate (CCR, CJUE, CEDO)? Cum ati apreciat dumneavoastra corelatia dintre hotararile acestora si cum considerati ca trebuie sa actionati in viitor?

Mihail Udroiu: Din perspectiva jurisprudentei europene, am incercat sa aflu care este ultima dezvoltare jurisprudentiala – atat a Strasbourgului (n.r. CEDO), cat si a Luxemburgului (n.r. CJUE). Din perspectiva jurisprudentei Curtii Constitutionale sau a Inaltei Curti de Casatie, solutiile sunt previzibile.

Ce m-a interesat (citind doctrina in materia modului de interpretare a normelor si a ierarhiei normelor) au fost situatiile sectoriale in care 'arbitrii' (arbitrul national din perspectiva constitutionalitatii – Curtea Constitutionala – sau arbitrii europeni) nu s-au inteles in privinta interpretarii.

Am vazut solutii pe cauza Taricco, in care Curtea Constitutionala italiana a discutat cu Curtea de Justitie a Uniunii Europene, ajungand la o solutie comuna. Am vazut si solutii din Germania, in care Curtea Constitutionala germana a considerat ca solutia jurisprudentei luxemburgheze era alta. Dar asta presupune o traditie constitutionala si o traditie structurata in privinta protectiei drepturilor fundamentale.

In esenta, atunci cand e vorba de protectia drepturilor fundamentale, cred ca standardul este cel mai ridicat. Daca Curtea Constitutionala ridica standardul in privinta protectiei drepturilor fundamentale peste standardul minimal rezultand din jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului sau din jurisprudenta curtii de la Luxemburg, standardul este cel al Curtii Constitutionale. Daca conflictul presupune variatii de interpretare, lucrurile devin delicate, pentru ca acolo solutia nu este de fapt pe ierarhia normelor, ci pe modul in care se aplica de la cauza la cauza – inclusiv in privinta deciziilor Curtii Constitutionale sau ale instantelor de contencios european.

De aceea, cred ca eu – cel putin in capul meu –, eu privesc lucrurile, spre exemplu, in perspectiva constitutionalitatii, din urmatoarea perspectiva: Curtea Constitutionala, intr-adevar, are competenta de a transa problema conformitatii legii cu Constitutia. Dar problema conformitatii probei din cauza cu Constitutia cred ca este in competenta judecatorului. Pentru ca evaluarea constitutionalitatii probei – ca teorie general dezvoltata in doctrina de drept anglo-saxon, precum si in doctrina de drept continental in privinta liceitatii (n.r. legitimitatii) probei – presupune aplicarea standardelor europene sau constitutionale (raportat la proba, iar nu la norma) de catre instante. Si atunci instanta trebuie sa se raporteze la competentele generale si la limitele stabilite de catre instante de contencios european, neputand insa sa omita functia Curtii Constitutionale. Nerespectarea deciziei Curtii Constitutionale constituie abatere disciplinara. (...) Aplicarea standardelor si jurisprudentei Curtii trebuie sa fie facuta la nivelul cel mai inalt al protectiei drepturilor fundamentale ale persoanelor prezente in cadrul unei proceduri. Eu, cel putin, asa m-am raportat la aceste standarde. (...)

Bogdan Mateescu: Ati spus dumneavoastra ca situatia este complicata. Este un aparent conflict. Ati spus ca a mai fost in Franta, in Italia, in Germania. Suntem aici. Cum procedam? Nu vorbim despre standarde...

Mihail Udroiu: Stiu la ce aparent conflict faceti referire, dar in acelasi timp stiu si jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie pe aceasta problema, care este transata: se aplica decizia Curtii Constitutionale. (...) Este chiar de acum doua saptamani o solutie a Inaltei Curti.

Bogdan Mateescu: Aceasta este si parerea dumneavoastra?

Mihail Udroiu: Da, pentru ca argumentele de interpretare oferite de catre [CCR] m-au interesat nu numai din punct de vedere teoretic, ci si ca aplicabilitate practica, pentru ca situatiile in care arbitrii nu se inteleg sunt rare. Tocmai de aceea nu poti sa generezi o concluzie pe aceste ipoteze, care sunt de raritate si care presupun diferite componente de nuante. Daca in Italia aceasta este o problema de fond, in Romania e o problema de structura institutionala.

Argumentatia din hotararile Inaltei Curti de Casatie si Justitie pe care le-am citit m-a convins.

Bogdan Mateescu: In concret, ce spunea Inalta Curte?

Mihail Udroiu: Spunea ca interpretarea Curtii Constitutionale este cea care trebuie sa primeze in cauza.

Bogdan Mateescu: Prin urmare, opinia dumneavoastra este ca se ajunge la ignorarea deciziei CJUE, ca urmare a deciziei Curtii Constitutionale.

Mihail Udroiu: Nu se ajunge la o ignorare. Inalta Curte chiar a explicat ca in absenta unei interventii legislative, situatia concreta de interpretare presupune o respectare a deciziei Curtii Constitutionale. In absenta unei interventii legislative.

Bogdan Mateescu: Curtea de Justitie insasi spune ca nu este necesara o interventie legislativa sau un procedeu constitutional.

Mihail Udroiu: Sa stiti ca din ultima hotarare... Am citit-o de vreo doua ori... Nu mi-am format o opinie buna in privinta... Nu va ascund: am citit-o de vreo doua ori, am crezut ca nu inteleg bine, am zis ca mai reflectez asupra problemei. De aceea am cautat in jurisprudenta – sa vad: poate a scris-o vreun coleg si e mai lamurita. Dar m-am aplecat asupra ei. Nu mi s-a parut ca genereaza vreo modificare esentiala in privinta jurisprudentei constante a Inaltei Curti in aplicarea deciziilor Curtii Constitutionale, dar (dupa cum am spus si anterior) totul e de reflectat. Pe ipotezele acestea de nisa nu stiu daca are cineva dreptate a priori.

Plus: ati spus dumneavoastra ca ati citit decizia CJUE. Ma scuzati: daca ma puteti lamuri si pe mine pe doua componente... Eu am citit-o de vreo doua ori si n-am sesizat toate nuantele deciziei. Poate nu inteleg eu...

Bogdan Mateescu: Problema este foarte delicata, dincolo de vederile noastre. Si sunteti intr-un interviu de promovare la Inalta Curte si cel putin pe mine m-ar fi interesat foarte mult punctul dumneavoastra de vedere.

Mihail Udroiu: Dar nu am evitat raspunsul. V-am spus: am citit. Nu mi-e clar in ce sens in momentul acesta... Nici n-am avut vreo cauza practica in care s-o aplic, ca sa reflectez la situatia concreta din speta. Dar asa, in abstracto, ca evaluare, n-am o opinie formata la momentul asta. Nu stiu ce a vrut sa spuna Curtea de Justitie in momentul asta, dupa ce am citit hotararea de doua ori.

Bogdan Mateescu: Si va spuneam ca va impartasesc dilemele. Si cred ca foarte multi reali profesionisti ai dreptului au aceleasi dileme. Suntem in aceasta situatie. In sistemul judiciar, se discuta despre posibilitatea oricarui judecator de a inlatura de la aplicare o dispozitie neclara intr-o decizie a Curtii Constitutionale si (de ce nu?) o decizie de RIL, daca acel judecator constata ca ar fi contrara dreptului comunitar. Este corecta aceasta opinie din perspectiva dumneavoastra? Sau este criticabila? N-as zice daca e corecta... Se sustine?

Mihail Udroiu: Mie mi se pare ca zona de contact cu dreptul Uniunii Europene in speta e uneori foarte delicata, pentru ca a spune ca poti sa lasi neaplicabila norma interna, dar atunci cand exista fapte care aduc atingere bugetului Uniunii Europene si acolo sa poti ignora o decizie a unei jurisdictii de contencios constitutional pe motiv ca e posibil sa intervina prescriptia...

Bogdan Mateescu: Cunoastem. Avem aceeasi parere. Cu toti profesionistii dreptului, marturisesc ca si eu am incercat sa inteleg. Nici eu n-am reusit...

Mihail Udroiu: Ma intreb si eu: cand ne uitam in Constitutie, in scara valorilor prima e viata. Urmatoarea e libertatea. De ce n-ar fi in privinta vietii sau a libertatii?

Bogdan Mateescu: Deci aici este vorba de aplicarea art. 47 din Carta (n.r. art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, privind Dreptul la o cale de atac eficienta si la un proces echitabil)?

Mihail Udroiu: Da. De aceea v-am spus: eu am dubii de moment de interpretare pragmatica intr-o asemenea solutie. Spre fericire, n-am avut pana in acest moment o cauza in care sa se puna problema de prescriptie, dar si in privinta prescriptiei sa stiti ca termenele de prescriptie nu stiu in ce masura se compatibilizeaza cu ideea de proces echitabil in ceea ce priveste durata rezonabila. Tocmai de aceea, a spune ca las neaplicata o decizie a Curtii Constitutionale, in considerarea faptului ca ar putea interveni o prescriptie...

Si atentie: prescriptia este conceputa in sistemul de drept roman ca fiind o institutie de drept substantial. Premisa prescriptiei este esenta infractiunii. Daca constat ca fapta exista, ca constituie infractiune, urmatorul palier de rationament este cel al raspunderii penale. Si de-abia atunci...

Deci premisa mea este ca intervine prescriptie atunci cand este fapta. Dar procesul penal are ca premisa prezumtia de nevinovatie de la cap la coada”.

* Click aici pentru inregistrarea video a interviului sustinut de Mihail Udroiu in fata CSM (dialogul de mai sus incepe la momentul 11:49)