Dreptul Uniunii Europene nu poate aduce atingere in niciun caz principiului legalitatii infractiunilor si a pedepselor din dreptul intern al statelor-membre UE. De aceea, Curtea de Justitie a Uniunii Europene nu are nicio cadere sa-i dea Romaniei directive in sensul de a ignora Deciziile Curtii Constitutionale nr. 297/2018 si 358/2022 privind prescriptia.

Ideea de mai sus a fost exprimata de catre judecatorii Gabriel Arghil Oltean si Andrei Nistor (foto) de la Curtea de Apel Alba Iulia marti, 27 iunie 2023, in decizia nr. 599/2023 din dosarul nr. 3126/107/2020, prin care au mentinut incetarea procesului penal pe prescriptie fata de doi oameni de afaceri trimisi in judecata pentru fraude cu fonduri europene. Astfel, completul Oltean-Nistor a mentinut sentinta nr. 94/2022 din 29 august 2022 a judecatoarei Carmen Marilena Popa de la Tribunalul Alba.

Precizam ca decizia Curtii de Apel Alba Iulia a fost pronuntata cu doua zile inainte ca Avocatul General al CJUE sa puna concluzii in sensul ca trebuie sa se tina cont de prescriptie in cauzele penale, inclusiv in cele care vizeaza infractiuni care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene (click aici si aici pentru a citi).

Revenind la motivarea judecatorilor Gabriel Oltean si Andrei Nistor: cei doi magistrati atrag atentia ca notiunea de „risc sistemic de impunitate” (atat de vanturata de catre DNA si celelalte parchete care au cerut sesizarea CJUE in legatura cu posibilitatea de a ignora deciziile CCR pe prescriptie) nu este definita legal nici in legislatia interna a Romaniei, nici in cea europeana sau internationala, ea aparand intr-o singura hotarare a CEDO, de data recenta (21 decembrie 2021).

In plus, CJUE insasi, in propria jurisprudenta (Cauza C-360/20), a stabilit ca principiul suprematiei dreptului UE nu trebuie sa fie interpretat in sensul in care poate fi incalcat principiul legalitatii infractiunilor si a pedepselor'.

„Se observa ca, similar Hotararii pronuntate in Cauza Taricco II, CJUE a accentuat din nou ca suprematia dreptului Uniunii nu poate aduce atingere in nicio ipostaza principiului legalitatii infractiunilor si pedepselor, astfel cum acesta a fost implementat si normat in dreptul intern in toate aspectele specifice incriminarii faptelor penale si sanctionarii persoanelor acuzate de comiterea acestora”, subliniaza CA Alba Iulia.

Redam principalele pasaje din motivarea Curtii de Apel Alba Iulia:

„Motivele de apel invocate de catre Directia Nationala Anticoruptie – Serviciul Teritorial Targu Mures sunt neintemeiate.

In privinta formei infractiunilor care fac obiectul acuzatiilor si a momentului de la care curge termenul de prescriptie, pe langa argumentele peremptorii expuse de instanta de fond, instanta de apel precizeaza urmatoarele:

Teza apelantului DNA – ST Targu Mures ar putea fi intemeiata doar in conditiile retinerii formei continuate a infractiunii prevazute de art. 18/1 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, caz in care data epuizarii si, in mod subsecvent data de la care se raporteaza calcului prescriptiei raspunderii penale ar putea fi concretizata in data comiterii ultimei actiuni sau inactiuni. Altfel spus, doar daca acuzatiile se refereau la folosirea sau prezentarea de documente ori declaratii false, inexacte sau incomplete cu prilejul fiecarei cereri de plata / rambursare pentru obtinerea avansului si a fiecarei transe de bani solicitate, se putea pune in discutie un calcul al termenului de prescriptie a raspunderii penale raportat la momentul ultimei plati realizate de gestionarul fondurilor europene catre solicitant.

Intr-adevar, in sensul textului de lege indicat, obtinerea de fonduri din bugetul Uniunii Europene sau bugetele administrate de aceasta ori in numele ei nu inseamna doar semnarea contractului de finantare, aceasta fiind doar o etapa a procedurii specifice, prin care se stabilesc cuantumul finantarii, modalitatea si conditiile in care sumele vor fi puse la dispozitie si utilizate. Dupa aceasta etapa urmeaza punerea la dispozitie a fondurilor in una sau multiple transe.

Insa, chiar daca este vorba despre un contract cu executare succesiva, aceasta nu inseamna ca infractiunea prevazuta de art. 18/1 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 se savarseste in mod automat in forma continuata, in absenta comiterii, la diferite intervale de timp, a cel putin 2 actiuni sau inactiuni care sa prezinte fiecare in parte continutul infractiunii.

Inculpatii au fost trimisi in judecata pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 18/1 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 in forma simpla. Nu a fost invocata ca atare sau dezbatuta o eventuala schimbare de incadrare juridica in sensul retinerii formei continuate. Instanta de fond a si motivat, de altfel, retinerea infractiunilor in forma simpla.

In cauza de fata, acuzatiile se refera la:

-intocmirea si asumarea prin semnatura atat de inscrisuri inexacte, respectiv nota justificativa de atribuire contract de furnizare sistem de comert electronic anexand acestei note si grila de evaluare a ofertelor, cat si de inscrisuri false, respectiv 'Declaratie privind lipsa conflictului de interese in cadrul procedurii de achizitie sistem informatic de comert electronic', datata 20.02.2014, 'Declaratie privind respectarea procedurii de atribuire in cadrul procedurii de achizitie sistem informatic de comert electronic', datata 27.02.2014, si declaratia pe proprie raspundere de la pct. 8 lit. C din cererea de plata nr. 1/24.03.2014 (inculpatul Negrea)

-depunerea in cadrul procedurii de achizitie privind serviciile de furnizare sistem informatic de comert electronic care sa faciliteze accesul pe piata internationala oferta nr. 14/17.02.2014 – la care a fost anexat formularul nr. 5 – lista cu principalele sisteme informatice similare, pentru a dovedi conditiile de eligibilitate referitoare la experienta similara a ofertantului, din care rezulta ca SC ADI CARN SRL a realizat site-urile www.sorade.ro si www.senira.ro, in conditiile in care aceste site-uri web nu erau functionale si nu fusesera realizate de aceasta societate comerciala, ceea ce a condus la atribuirea contractului cu nr ###########.12.2013 si la intocmirea inscrisurilor inexacte, respectiv nota justificativa de atribuire contract de furnizare sistem de comert electronic anexand acestei note si grila de evaluare a ofertelor, cat si a inscrisurilor false, respectiv 'Declaratie privind lipsa conflictului de interese in cadrul procedurii de achizitie sistem informatic de comert electronic' datata 20.02.2014, 'Declaratie privind respectarea procedurii de atribuire in cadrul procedurii de achizitie sistem informatic de comert electronic' datata 27.02.2014 si declaratia pe proprie raspundere de la pct. 8 lit. C din cererea de plata nr. 1/24.03.2014, care ulterior fiind folosite la Ministerul pentru Societatea Informationala in calitate de Organism Intermediar au condus la obtinerea fara drept a sumei de 549.082,26 lei provenind din fonduri europene de catre SC ADI CARN SRL (inculpatul Iancu)

-depunerea in cadrul procedurii de achizitie privind serviciile de furnizare sistem informatic de comert electronic care sa faciliteze accesul pe piata internationala, oferta nr. 14/17.02.2014 – la care a fost anexat formularul nr. 5 – lista cu principalele sisteme informatice similare, pentru a dovedi conditiile de eligibilitate referitoare la experienta similara a ofertantului din care rezulta ca SC ADI CARN SRL realizat site-urile www.sorade.ro si www.senira.ro, in conditiile in care aceste site-uri web nu erau functionale si nu fusesera realizate de aceasta societate comerciala, ceea ce a condus la atribuirea contractului cu nr ###########.12.2013 si la intocmirea inscrisurilor inexacte, respectiv nota justificativa de atribuire contract de furnizare sistem de comert electronic anexand acestei note si grila de evaluare a ofertelor, cat si a inscrisurilor false, respectiv 'Declaratie privind lipsa conflictului de interese in cadrul procedurii de achizitie sistem informatic de comert electronic' datata 20.02.2014, 'Declaratie privind respectarea procedurii de atribuire in cadrul procedurii de achizitie sistem informatic de comert electronic' datata 27.02.2014 si declaratia pe proprie raspundere de la pct. 8 Ut. C din cererea de plata nr. 1/24.03.2014, care ulterior fiind folosite la Ministerul pentru Societatea Informationala in calitate de Organism Intermediar au condus la obtinerea fara drept a sumei de 549.082,26 lei provenind din fonduri europene de catre SC ADI CARN SRL (inculpata SC ADI CARN SRL)

Se observa in mod clar ca acuzatiile nu se refera la comiterea de actiuni sau inactiuni care sa prezinte fiecare in parte continutul infractiunii prevazute de art. 18/1 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 cu prilejul depunerii fiecareia dintre cele 3 cereri de plata de catre inculpatul Negrea (ultima la data de 23.02.2015).

Prin urmare, data savarsirii infractiunilor (si, in mod subsecvent, data la care se raporteaza calcului prescriptiei raspunderii penale) nu putea fi concretizata in momentul temporal 23.02.2015, deoarece la aceasta data nu a avut loc o actiune sau sau inactiune relevanta penal.

Mai mult decat atat, in conditiile date in cauza de fata, determinarea momentului de la care incepe sa curga termenul de prescriptie al raspunderii penale in raport de momentul ultimei plati realizate de gestionarul fondurilor europene catre solicitant vine in contradictie cu cele stabilite prin Decizia RIL nr. 5/11.02.2019, in sensul ca 'prin data savarsirii infractiunii si, implicit, data de la care incepe sa curga termenul de prescriptie a raspunderii penale in cazul infractiunilor simple a caror latura obiectiva implica producerea unei pagube ori realizarea unui folos necuvenit pe o perioada de timp se intelege momentul aparitiei primei pagube ori al obtinerii primului folos necuvenit'. In considerentele acestei decizii s-a aratat ca 'nu poate fi acceptat punctul de vedere, care propune calcularea termenului de prescriptie de la data producerii definitive a pagubei sau de la data realizarii definitive a folosului patrimonial, intrucat acest lucru ar presupune prelungirea in mod excesiv, artificial si nejustificat a termenului de prescriptie, dupa momentul la care a incetat actul de conduita care a dat nastere infractiunii'.

De asemenea, potrivit Deciziei RIL nr. 4/2016, 'Din modul de incriminare a faptei de obtinere pe nedrept de fonduri europene rezulta ca aceasta fapta penala reprezinta o forma atipica a infractiunii de inselaciune'.

Or, in aceste conditii, sunt relevante aspectele stabilite prin Decizia de indrumare nr. 1 din 20 iunie 1987 a Plenului Tribunalului Suprem, in sensul ca 'fapta trebuie considerata savarsita la data executarii actiunii sau inactiunii ce caracterizeaza latura obiectiva a infractiunii, indiferent de momentul producerii rezultatului', iar 'in cazurile cand legea penala prevede ca anumite efecte juridice se produc in raport cu data savarsirii infractiunii, prin aceasta expresie se intelege data actului de executare ce caracterizeaza latura obiectiva a infractiunii, iar nu data consumarii acesteia prin producerea rezultatului'.

Astfel, in cauza de fata, momentul de la care incepe sa curga termenul de prescriptie al raspunderii penale nu este momentul ultimei plati realizate de gestionarul fondurilor europene catre solicitant, ci data producerii rezultatului relevant penal – obtinerea de bani provenind din fonduri europene, in concret 29.04.2014, data la care s-a efectuat prima plata catre SC ### SRL, dupa cum a retinut si instanta de fond.

In privinta eventualei intreruperi a termenului de prescriptie a raspunderii penale, instanta de apel observa ca, prin Decizia HP nr. 67/25.10.2022, ICCJ a stabilit, printre altele, ca 'Normele referitoare la intreruperea cursului prescriptiei sunt norme de drept penal material (substantial) supuse din perspectiva aplicarii lor in timp principiului activitatii legii penale prevazut de art. 3 din Codul penal, cu exceptia dispozitiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevazut de art. 15 alin. (2) din Constitutia Romaniei, republicata, si art. 5 din Codul penal'. (...)

Raportat la Decizia Curtii Constitutionale nr. 297/2018 si Decizia Curtii Constitutionale nr. 358/2022, in mod evident dispozitiile art. 155 alin. 1 din Noul Cod Penal, care nu includ vreo cauza de intrerupere a cursului termenului de prescriptie, reprezinta lege penala mai favorabila in prezenta cauza.

In aceste conditii, observand obligativitatea dezlegarilor date prin hotararile prealabile, conform art. 477 Cod procedura penala, sunt neintemeiate argumentele apelantului DNA – ST Targu Mures in sensul atribuirii de efect intreruptiv de prescriptie dispozitiei de efectuare in continuare a urmaririi penale care a avut loc anterior publicarii celor doua decizii ale instantei de contencios constitutional in materia prescriptiei (27.07.2017).

Referitor la aspectele invocate in cuprinsul cererii de sesizare a Curtii de Justitie a Uniunii Europene cu 4 intrebari preliminare in sensul eventualei inaplicabilitati a prescriptiei raspunderii penale, instanta de apel constata ca notiunea de 'risc sistemic de impunitate' nu este definita legal nici in legislatia interna, nici in cea europeana sau internationala.

Acest concept a fost utilizat inclusiv recent de CJUE in Hotararea din 21 decembrie 2021, pronuntata in Cauza Euro Box Promotion si altii (C-357/19, C-379/19, C-811/19 si C-840/19), in materia sanctionarii, prin mijloace de drept penal, a fraudelor indreptate impotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, atunci cand anumite evenimente produse ar putea angaja imposibilitatea tragerii la raspundere penala. 'Riscul sistemic de impunitate' este astfel legat de principiul legalitatii incriminarii si a pedepselor, care face obiectul art. 49 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, care este prevalent unei eventual pericol de nepedepsire a unor fapte indreptate impotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene.

In Cauza C-360/20, CJUE a precizat ca 'Principiul suprematiei dreptului Uniunii trebuie interpretat in sensul ca impune unei instante nationale sa dea dispozitiilor dreptului national o interpretare conforma cu obligatiile care decurg din articolul 325 alineatele (1) si (2) TFUE citit in lumina articolului 1 alineatul (1) litera (a) din Conventia elaborata in temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeana, privind protejarea intereselor financiare ale Comunitatilor Europene, semnata la Bruxelles la 26 iulie 1995, cu conditia ca o astfel de interpretare sa nu determine o incalcare a principiului legalitatii infractiunilor si a pedepselor'.

Se observa ca, similar Hotararii pronuntate in Cauza Taricco II, CJUE a accentuat din nou ca suprematia dreptului Uniunii nu poate aduce atingere in nicio ipostaza principiului legalitatii infractiunilor si pedepselor, astfel cum acesta a fost implementat si normat in dreptul intern in toate aspectele specifice incriminarii faptelor penale si sanctionarii persoanelor acuzate de comiterea acestora.

In aceeasi cauza C-360/20, CJUE a aratat 'procedand la o interpretare conforma a dispozitiilor nationale, instanta de trimitere va trebui de asemenea sa se asigure ca drepturile fundamentale ale persoanelor vizate sunt respectate si sa impiedice ca acestora din urma sa li se aplice sanctiuni pe care le-ar fi evitat daca aceste dispozitii de drept national ar fi fost aplicate, in conformitate cu obligatiile care decurg din principiul legalitatii infractiunilor si a pedepselor in dreptul penal (a se vedea in acest sens Hotararea din 8 septembrie 2015, Taricco si altii, C-105/14. EU:C:2015:555, punctul 53)' (par. 38 al Hotararii), iar 'Astfel, daca instanta nationala ar ajunge sa considere ca o interpretare conforma a dispozitiilor nationale contravine principiului legalitatii infractiunilor si a pedepselor, ea nu ar fi tinuta sa se conformeze acestei obligatii, iar aceasta chiar daca respectarea obligatiei respective ar permite indreptarea unei situatii nationale incompatibile cu dreptul Uniunii. Legiuitorul national este cel caruia ii revine in acest caz obligatia de a lua masurile necesare [a se vedea in acest sens Hotararea din 5 decembrie 2017, M.A.S. si M.B., C-42/17. EU:C:2017:936, punctul 61, precum si jurisprudenta citata)'.

Rezulta ca, in toate cazurile, orice risc de impunitate intervenit ca urmare a unei reglementari nationale nu poate inlatura de la aplicare aceasta reglementare interna, chiar daca ea este contrarie dreptului Uniunii Europene, daca prin excluderea reglementarii s-ar incalca principiul legalitatii infractiunilor si a pedepselor, exact ipoteza care ar interveni daca s-ar inlatura legea penala mai favorabila privitoare la prescriptie, incluzand impunitatea generata de interventia acestei cauze de inlaturare a raspunderii penale.

In conditiile in care in care ordinea constitutionala nationala include prescriptia raspunderii penale si regimul acesteia in domeniul legalitatii incriminarii si pedepselor, aceasta prevaleaza in fata unei eventual 'risc de impunitate' in materia infractiunilor impotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene.

Pe de alta parte, din jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene (Cauza Taricco 2, Cauza C-42/17, M.A.S. si M.B., hotararea din 5 decembrie 2017) nu reiese imperativul reglementarii unor termene de prescriptie a raspunderii penale mai lungi de 8 ani. Mai mult, in Hotararea pronuntata in Cauza Taricco II CJUE a aratat ca 'legiuitorul national are sarcina de a se asigura ca regimul national de prescriptie in materie penala… nu este mai sever pentru inculpati in cazurile de frauda aducand atingere intereselor financiare ale statului membru in cauza decat in cele care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii'. Prin urmare, protectia intereselor financiare ale UE se considera satisfacuta atunci cand legea nationala prevede termene de prescriptie egale pentru infractiunile ce aduc atingere intereselor nationale si infractiunile ce aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene.

Cata vreme legea penala mai favorabila in vigoare in plan national in perioada nu genereaza un regim diferit al prescriptiei raspunderii penale intre infractiunile care aduc atingere intereselor financiare ale UE fata de celelalte fapte incriminate de legea penala, devine irelevant eventualul 'risc sistemic de impunitate', acesta facand obiectul statuarii CJUE doar atunci cand este prezent discriminatoriu in cazul infractiunilor avute in vedere de art. 325 TFUE.

In fine, instanta de apel apreciaza ca determinarea existentei pretinsului 'risc sistemic de impunitate' ar presupune realizarea unei analize factuale si economice complexe, cu observarea intregii jurisprudente pendinte la nivel national, pe baza careia ar trebui ca acuzarea sa releve elemente ce nu au facut obiectul probatoriului administrat in prezenta cauza, cu atat mai putin obiectul acuzatiilor in materie penala aduse inculpatilor”.

* Cititi aici intreaga motivare a CA Alba Iulia (sursa: Rejust.ro)

sursa foto: Avocatura.com