Judecatoarea Lavinia-Valeria Lefterache (foto 1) de la Inalta Curte de Casatie si Justitie a dispus sesizarea Curtii Constitutionale cu exceptia de neconstitutionalitate a art. 438 alin. 1 din Codul de procedura penala privind cazurile de recurs in casatie. Sesizarea a fost facuta la cererea avocatului Alexandru-Elvir Iliescu (foto 2), intr-un dosar de trafic de droguri, in care inculpatul este condamnat deja cu executare si incarcerat pentru ca ar fi vandut mai putin de trei grame de cocaina, aflandu-se in detentie desi este paralizat de doua decenii.

Cu toate ca a admis sesizarea CCR, judecatoarea Lavinia Lefterache opineaza ca exceptia ar trebui respinsa, pe motiv ca ea este nefondata.

Lumea Justitiei prezinta in exclusivitate incheierea din 6 februarie 2024, pronuntata in dosarul nr. 934/116/2022/a5, prin care judecatoarea Lavinia Lefterache a admis sesizarea CCR, dupa ce avocatul Iliescu a reclamat inexistenta anumitor cazuri de recurs in casatie.

O exceptie atipica

Daca de obicei exceptiile de neconstitutionalitate au in vedere existenta unui text legal care creeaza probleme, de data aceasta vorbim despre inexistenta unui text legal care ar putea rezolva probleme.

Concret, avocatul Iliescu a atacat la CCR nu doar art. 438 alin. 1 CPP, ci si art. 102 pct. 267 din Legea 255/2013. Acest din urma pasaj legislativ a eliminat o serie de cazuri de recurs in casatie din proiectul initial al Codului de procedura penala inainte ca CPP sa intre in vigoare (la 1 februarie 2014). Altfel spus: codul a intrat in vigoare deja mutilat.

Avocatul reclama inexistenta in art. 438 alin. 1 CPP a urmatoarelor cazuri de recurs in casatie:

- reformarea hotararii nemotivate din apel (caz niciodata inclus in art. 438 alin. 1 CPP);

- ipoteza in care hotararea cuprinde motive contradictorii ori motive straine de natura cauzei sau exista o contradictie intre considerentele si dispozitivul hotararii (caz existent initial la art. 438 alin. 1 pct. 9, dar abrogat prin Legea 255/2013);

- ipoteza in care care instanta nu s-a pronuntat asupra unuia sau mai multor motive de apel (caz existent initial la art. 438 alin. 1 pct. 14, dar abrogat prin Legea 255/2013).

Iliescu argumenteaza ca, in forma actuala, art. 438 alin. 1 CPP incalca numeroase principii din Constitutie si din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, dintre care mentionam egalitatea in fata legii, accesul liber la justitie, dreptul la un proces echitabil si legalitatea incriminarii.

Dramaticul caz al inculpatului

Exceptia a fost ridicata intr-o cauza de recurs in casatie formulat de catre George-Stelian Caramitru, un barbat condamnat in 2023 la 3 ani si 6 luni de inchisoare cu executare pentru ca in ianuarie 2022 ar fi vandut 2,86 de grame de cocaina. In prima instanta, Caramitru primise 3 ani cu suspendare.

Partea dramatica a cazului este ca George Caramitru este complet paralizat (si la maini, si la picioare) inca din 1997, in urma unui accident rutier suferit in Grecia in 1997. In plus, capul si coloana cervicala ii sunt sustinute cu o parghie prinsa prin suruburi, arata avocatul Elvir Iliescu in actiunea de recurs in casatie depusa la ICCJ.

In actiunea de recurs in casatie, avocatul Iliescu acuza ca nici instanta de fond, nici cea de apel nu au luat in considerare argumentele apararii, dispunand condamnari doar pe baza unui copy-paste din rechizitoriul DIICOT, fara nici macar sa admita efectuarea unei expertize care sa stabileasca daca George Caramitru are sau nu discernamant (expertiza, evident, neefectuata nici de catre parchet). Practic, niciuna dintre cele doua instante nu s-au obosit sa cerceteze daca nu cumva acea cocaina gasita de parchet la domiciliul inculpatului era destinata consumului propriu, adauga Iliescu.

Totodata, avocatul arata ca judecatorii nu au verificat nici credibilitatea martorilor care au dat declaratii la DIICOT, sustinand ca ar fi cumparat cocaina de la Caramitru (click aici pentru a citi).

Lefterache nu vede nimic in neregula

Revenind la Valeria Lefterache: in opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate, magistrata suprema afirma ca actuala forma a art. 438 alin. 1 CPP „nu impiedica partile interesate sa apeleze la instantele judecatoresti, sa fie aparate, sa promoveze caile de atac ordinare prevazute de lege si sa se prevaleze de garantiile procesuale care conditioneaza un proces echitabil, hotararile supuse recursului in casatie fiind prevazute expres de dispozitiile legale contestate”. De aceea, pasajul criticat nu incalca dreptul la un proces echitabil, puncteaza Lefterache.

Redam intreaga opinie a judecatoarei ICCJ Lavinia-Valeria Lefterache (vezi facsimil):

„Se apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Recursul in casatie este o cale extraordinara de atac ce are ca scop verificarea legalitatii hotararilor judecatoresti definitive. Prin intermediul acestei cai extraordinare de atac, este analizata conformitatea cu regulile de drept a hotararilor definitive atacate, prin raportare la cazurile de casare expres si limitativ prevazute de lege.

Se observa ca legea stabileste expres hotararile ce pot fi atacate pe calea recursului in casatie, precum si cele care nu sunt supuse acestei cai extraordinare de atac si impune conditii stricte cu privire la termenul de declarare, la cuprinsul cererii, la titularii caii de atac, precum si cu privire la procedura de admisibilitate in principiu a caii de atac, in scopul asigurarii unei rigori si discipline procesuale si al evitarii introducerii, in mod abuziv, a unor recursuri care nu se incadreaza in motivele prevazute de lege.

Art. 438 alin. (1) C.proc.pen. include si dispozitiile art. 102 pct. 267 din Legea nr. 255/2013, care a abrogat pct. 9 si 14 prevazute de acest text de lege, dar restrangerea de catre legiuitor a hotararilor ce pot fi supuse casarii este justificata de finalitatea institutiei recursului in casatie, aceea de verificare a conformitatii hotararilor atacate cu regulile de drept aplicabile, si de natura acesteia, cea de cale extraordinara de atac.

Constatarea neconstitutionalitatii unui text de lege pentru considerente ce tin de incalcarea accesului la justitie, a actelor internationale la care Romania este parte, a dreptului la un proces echitabil si pentru considerente ce tin de infaptuirea justitiei ar presupune sa se constate fie ca partilor nu li se recunoaste un grad de jurisdictie in conditiile impuse de tratatele internationale, fie ca pentru persoane aflate in aceeasi situatie se prevad conditii diferite de declarare si examinare a caii de atac, fie ca textele invocate limiteaza dreptul la aparare. Asadar, dispozitiile legale criticate in speta nu vin in contradictie cu normele constitutionale ori cu prevederile Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

Recursul in casatie nu impiedica partile interesate sa apeleze la instantele judecatoresti, sa fie aparate, sa promoveze caile de atac ordinare prevazute de lege si sa se prevaleze de garantiile procesuale care conditioneaza un proces echitabil, hotararile supuse recursului in casatie fiind prevazute expres de dispozitiile legale contestate”.