Procurorul Florea Stoian Andreia, de la Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 5 din Bucuresti i-a dat certificat de buna purtare unui individ, care si-a insusit un bun care nu ii apartine si pe care in continuare refuza sa-l inapoieze. Aberatia procurorului Florea reiese din dosarul penal dosar constituit in urma unei plangeri formulate de avocatul Zamfirachi Adrian Richartt (foto) impotriva lui Avram Ion, in care acesta din urma a fost acuzat de savarsirea infractiunii de abuz de incredere, prevazuta de articolul 213 Cod Penal.

Concret, avocatul Adrian Zamfirachi a depus la Sectia 17 de Politie Bucuresti o plangere penala impotriva lui Avram Ion, in care arata ca acesta, in ianuarie 2011, l-a deposedat de un autoturism Fiat Barchetta, in valoare de aproximativ 7.000 de euro, pe care trebuia sa il repare. Potrivit plangerii, Avram Ion a folosit masina in scop personal si a refuzat sa o inapoieze in mod repetat. De altfel, nici pana in momentul de fata avocatul nu a intrat in posesia masinii care ii apartine, ramanand si fara 2.000 de lei, suma achitata in avans pentru unele reparatii, care insa nu au fost efectuate. Cu toate acestea, asa cum veti vedea, procurorul Florea a dispus scoaterea de sub urmarire penala a lui Avram Ion, aplicand prevederile celebrului art. 18 indice 1 Cod penal, respectiv fapta nu prezinta pericolul social al unei infractiuni. Cum oare sa dai amenda administrativa pentru o fapta penala, in conditiile in care bunul nu a fost nicimacar inapoiat, iar infractiunea practic continua, iata o intrebare la care sefii procurorului Florea ar trebui sa raspunda!

Avram Ion a primit scoatere de sub urmarire penala si o amenda administrativa de 1.000 de lei, chiar daca nu a restituit masina

Procurorul Florea Stoian Andreia de la Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 5 din Bucuresti a considerat ca o asemenea infractiune, care inca este in derulare (masina nu a fost inapoiata sau contravaloarea ei), trebuie sanctionata doar cu o amenda administrativa, dispunand scoaterea de sub urmarire penala a lui Avram Ioan. Astfel, in 16 octombrie 2012, procurorul i-a aplicat o amenda de 1.000 de lei lui Avram Ioan, asta desi acesta nu a restituit nici in momentul de fata bunul care nu ii apartine. Practic, procurorul Florea Stoian Andreia i-a dat un certificat de buna purtare lui Avram Ioan, chiar daca infractiunea isi produce efectele chiar si in momentul de fata. Cum nimeni nu poate fi sanctionat pentru aceeasi fapta de doua ori, ramane ca acum avocatul Adrian Zamfirachi sa incerce sa-si recupereze masina pe latura civila, “gratie” ordonantei de scoatere de sub urmarire penala emisa de procurorul Florea, care a fost confirmata de prim-procurorul Parchetului Judecatoriei Sectorului 5 prin ordonanta nr. 1529/II-2/2012 din data de 16.11.2012.

Interesante sunt insa si motivele pentru care procurorul Florea Stoian Andreia de la Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 5 din Bucuresti a dispus scoaterea de sub urmarire penale fata de Avram Ioan. In viziunea acestuia, aplicarea unei amenzi pentru o astfel de infractiune, care continua sa fie comisa la data emiterii ordonantei, este suficienta intrucat fapta a adus o atingere minima valorilor sociale aparate de lege, nu prezinta gradul social al unei infractiuni, iar autorul ei nu are antecedente penale.

Iata ce a mentionat procurorul Florea Stoian Andreia de la Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 5 din Bucuresti in ordonanta din 16.10.2012, redactata pe cteva randuri:

“Procuror Florea Stoian Andreia de la Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti.

Examinand actele din dosarul cu nr. de mai sus, privind pe inv. Avram Ion,

Constat:

Prin rezolutia din data de 02.06.2011 s-a inceput urmarirea penala fata de susnumitul pentru ca:

In luna ianuarie 2011, inv. Avram Ion a refuzat restituirea catre partea vatamata Adrian Zamfirachi Richart a autoturismului marca Fiat Barchetta cu nr. de inmatriculare…, care ii fusese anterior incredintat pentru efectuarea unor reparatii, invocand in apararea sa existenta unor datorii neachitate de catre partea vatamata pentru reparatii efectuate la un alt autoturism.

Fapta prev. de art. 213 C.p.

Din analiza probelor administrate in cauza, a modului si a mijloacelor de savarsire a faptei, a imprejurarilor in care a fost comisa, urmare produsa, rezulta ca aceasta a adus o atingere minima valorilor sociale aparate de lege, ea neprezentand gradul de pericol social al unei infractiuni.

Avand in vedere si persoana invinuitului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, apreciem ca prin aplicarea fata de acesta a unei sanctiuni cu caracter administrativ se va realiza intr-o mai mare masura scopul preventiv-educativ scontat al legii penale”.

Se poate spune ca in loc sa mai inapoiezi o masina de 7000 euro si 2000 de lei bani de reparatii pe care i-ai primit pentru ceva ce n-ai facut, e de preferat sa platesti o simpla amenda de 1000 de lei, pentru ca asa vor procurorii de la Parchetul Judecatoriei Sector 5.

Plangere la Judecatoria Sectorului 5 impotriva ordonantelor procurorilor

In aceste conditii, avocatul Adrian Zamfirachi a formulat la Judecatoria Sectorului 5 o plangere atat impotriva ordonantei din data de 16.10.2012, a procurorului Florea Stoian Andreia din cadrul Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti, cat si impotriva ordonantei nr. 1529/II-2/2012 din data de 16.11.2012 a prim-procurorului Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti. Avocatul a cerut desfiintarea ordonantei prin care Avram Ion a primit scoatere de sub urmarire penala, aratand ca aceasta este nelegala si netemeinica:

“Va rog sa admiteti plangerea, sa desfiintati ordonanta atacata si sa retineti cauza spre judecare, in complet legal constituit – constatand ca probele existente la dosar sunt suficiente, pentru urmatoarele considerente :

In fapt, subsemnatul m-am adresat Sectiei 17 Politie-DGPMB prin plangere penala, cu privire la comiterea de catre invinuitul Avram Ion a infractiunii prevazute si pedepsite de art. 213 Cod penal, plangerea formand obiectul dosarului penal nr. 2228/P/2011 al acestui parchet.

Prin plangerea mentionata supra, subsemnatul am aratat ca am fost deposedat in mod nelegal de un autoturism proprietate personala, de catre invinuitul Avram Ion, acesta folosind in scopuri personale bunul si refuzand in mod repetat restituirea acestuia.

Subsemnatul am solicitat si luarea masurilor legale in vederea recuperarii prejudiciului (7000 euro valoarea autoturismului, 2000 lei suma achitata in avans pentru reparatii neefectuate ).

In cauza subsemnatul am facut dovada existentei bunului, a dreptului de proprietate asupra acestuia, iar din probele administrate (declaratie parte vatamata, declaratii invinuit si martori) a rezultat fara echivoc realitatea situatiei de fapt expuse prin plangerea penala.

Situatia de fapt expusa in petitul plangerii penale a fost retinuta ca fiind reala si de catre procurorul ce a supravegheat activitatea de cercetare penala.

Prin ordonanta contestata, procurorul a retinut ca : “ … invinuitul Avram Ion a refuzat restituirea catre partea vatamata … a autoturismului … din analiza probelor administrate in cauza, a modului si mijloacelor de savarsire a faptei, a imprejurarilor in care fapta a fost comisa, urmarea produsa, rezulta ca aceasta a adus o atingere minima valorilor sociale aparate de lege, ea nereprezentand gradul de pericol social al unei infractiuni…“ (fila 1 ordonanta).

In raport de aceste considerente retinute de catre procurorul de caz, rog instanta de judecata sa constate ca ordonanta atacata este atat nelegala cat si netemeinica.

Astfel, potrivit art. 213 C.p., infractiunea de abuz de incredere presupune insusirea unui bun mobil al altuia, detinut cu orice titlu, sau dispunerea de acest bun pe nedrept ori refuzul de a-l restitui. Insusirea inseamna luarea bunului in stapanire de catre cel care nu avea decat detentia acestuia, cu excluderea de la posesia bunului pe proprietar, caruia i se anuleaza aceasta calitate. Dispunerea pe nedrept consta in ansamblul actelor al caror continut excede cuprinsului titlului in baza caruia subzista detentia. In fine, refuzul de restituire inseamna o impotrivire manifesta a detentorului de a inapoia bunul persoanei care i l-a incredintat.

Din probele administrate in cursul efectuarii actelor premergatoare si a cercetarii penale, a rezultat fara echivoc imprejurarea ca invinuitul Avram Ion a comis infractiunea sesizata prin executarea tuturor actelor materiale prevazute de lege, ca modalitati alternative, cu privire la latura obiectiva a infractiunii”.

Avocatul Zamfirachi arata in plangerea depusa la instanta ca Avram Ion i-a produs un prejudiciu de peste 7.000 de euro si ca exista posibilitatea ca autoturismul sa nu se mai afle in proprietatea persoanei respective: “Astfel, in situatia in care subsemnatul as fi dorit sa instrainez bunul, pretul posibil a fi obtinut la data primei solicitari de restituire ar fi fost evident mai mare decat cel ce s-ar putea obtine la data formularii prezentei (in situatia ipotetica in care procurorul ar fi determinat cel putin restituirea bunului) in raport de uzura morala (invechirea bunului) si materiala (uzura cauzata prin folosirea nelegala de catre invinuit).

Si doar lipsa de folosinta a bunului (peste doi ani) – se constituie intr-un prejudiciu atat material cat si moral, pe care “persoana Invinuitului” a preferat sa-l “evite”, acesta nedorind a se lipsi de placerea de a folosi un cabriolet sport, doar pentru ipotetica interventie a legii penale.

Cu privire la “persoana invinuitului” si, inca o data, la “urmarea minima produsa” - precizez faptul ca, nici dupa ce invinuitul a luat la cunostinta despre demersurile penale ce se efectueaza in cauza – acesta nu a dorit sa incerce limitarea pagubei produse subsemnatului prin infractiune, prin restituirea autoturismului.

Astfel, invinuitul a aratat un profund dispret atat fata de relatiile sociale ce sunt ocrotite de disp. art. 213 C. pen., cat si de posibilele consecinte legale ale persintentei conduitei ilicite, infractionale.

Procurorul de caz a omis sa mentioneze in ordonanta contestata imprejurarea ca, pana la data pronuntarii acesteia, invinuitul nu a restituit bunul (si nici in prezent!) .

De altfel, invinuitul a refuzat sa restituie bunul, sa precizeze organelor de cercetare penala daca acesta mai exista fizic si eventual in ce stare l-a adus in perioada folosintei nelegale.

“Atingerea minima” – mentionata de catre procuror este in aceste conditii o fictiune, cata vreme subsemnatul am pierdut definitiv, prin actiunile ilicite ale invinuitului, un autoturism cu o valoare de peste 7000 euro cat si suma de 2000 lei avansata invinuitului pentru reparatii de intretinere ale bunului, suma de asemenea insusita illicit de catre invinuit.

“Atingerea”, in aceste conditii – este una insemnata, afectand in mod semnificativ atat patrimoniul subsemnatului cat si relatiile sociale ocrotite de art. 213 C. penal.

Astfel, un prejudiciu de peste 7000 euro (suma achitata cu documente fiscale de subsemnatul pentru cumpararea bunului si plata taxelor vamale, inmatriculare etc.) – se situeaza peste limita medie, spre limita superioara a prejudiciilor cauzate de infractiuni indreptate impotriva proprietatii, in cauze penale instrumentate atat la nivelul acestei instante cat si la nivel national”.

Avocatul Adrian Zamfirachi ii acuza pe procurori de incalcarea dreptului la un proces echitabil

Cat despre ordonanta prim-procurorului de la Parchetul Judecatoriei Sectorului 5, avocatul Adrian Zamfirachi sustine ca acesta nu a examinat nici macar tangential motivele pe care le-a invocat, nefacand altceva decat sa precizeze ca subalternul sau a procedat legal si temeinic: “Impotriva ordonantei contestate, subsemnatul am formulat plangere la procurorul ierarhic superior, in conditiile legii. Va rog sa constatati ca ordonanta prin care s-a respins plangerea nu examineaza in nici un fel, macar tangential, motivele pe care le-am invocat, iar prim-procurorul se rezuma doar aprecierea sumara ca solutia atacata ar fi legala si temeinica.

In practica judiciara, plangerile facute impotriva solutiilor de netrimitere in judecata, inclusiv plangerea initiala, bazata pe art. 275-278 c.pr.pen. sunt asimilate cailor de atac ce se exercita impotriva unei hotarari penale, caz in care organul superior, cum este si cazul prim-procurorului, trebuie sa examineze fiecare motiv al plangerii celui nemultumit si sa-l inlature motivat, asemeni judecatorului care examineaza hotararea prin prisma motivelor de apel sau recurs, si nu sa copieze actul a carui legalitate/temeinicie o verifica.

In conformitate cu dispozitiile art.6.1 din Conventia din 1950 - referitoare la apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale- ,,orice persoana are dreptul de a beneficia de un proces echitabil si ii este de asemenea garantat dreptul la aparare”.

Dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 parag. 1 din Conventia Europeana, cuprinde, intre altele, si dreptul partilor de a prezenta observatiile pe care le considera elocvente pentru cauza lor .

Intrucat Conventia Europeana nu garanteaza drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete si efective, acest drept nu poate fi considerat efectiv – decat daca observatiile partii sunt intr-adevar ascultate – adica examinate de catre instanta sesizata (a se vedea CEDO, hotararea din 13 mai 1980 in cauza Artico contra Italiei, parag. 33, CEDO, hotararea din 12.02.2004 in cauza Perez contra Frantei, parag. 80, CEDO, hotararea din 19.04.1994, in cauza Van de Hurk contra Olandei, parag. 59, CEDO, hotararea din 15.02.2007 in cauza Boldea contra Romaniei parag. 28 ) .

Curtea Europeana a aratat ca una din functiile obligatiei instantei de a motiva hotararea pronuntata este aceea de a demonstra partilor ca au fost ascultate ( CEDO, hotararea din 22.02.2007, in cauza Tatishvili contra Rusiei, parag. 58 ).

In interpretarea acestui principiu, potrivit practicii CEDO - magistratul este tinut sa analizeze mijloacele de proba si apararile invocate de catre parti, urmand sa aprecieze - dupa caz - cu privire la ne/temeinicia acestora – motivat .

Astfel, in cauza Albina împotriva Romaniei - Statul Roman a fost condamnat pentru nerespectarea dreptului la un proces echitabil - prin refuzul magistratului judecator de a analiza (si a da eficienta juridica , ori, dupa caz, a respinge motivat sustinerile partii n.n. ) argumentele invocate de parte.

In motivarea Hotararii, CEDO a retinut - ca : " …Altfel spus, art. 6 implica mai ales în sarcina "instantei" obligatia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor si al elementelor de proba ale partilor, cel putin pentru a le aprecia pertinenta.

Va rog sa constatati, studiind plangerea impotriva ordonantei din data de 16.11.2012, ca prim-procurorul nu a analizat nici unul dintre considerentele invocate de catre subsemnatul.

Prin ordonantele contestate - este evident faptul ca magistratii procurori nu numai ca au lipsit de eficienta juridica toate sustinerile subsemnatului - ci le-au inlaturat in totalitate, fara a se pronunta cu privire la netemeinicia acestora.

Solutia ce ar fi fost legal dispusa de catre procurorul-sef - ar fi fost in opinia subsemnatului de desfiintare a ordonantei atacate, de restituire a cauzei la procuror in vederea intocmirii rechizitoriului, avand in vedere faptul ca urmarirea penala era finalizata, vinovatia faptuitorului dovedita, prejudiciul cauzat de acesta fiind cert si nerecuperat. (…) Va rog sa apreciati ca, prin modalitatea de solutionare a cauzei, procurorii autori ai rezolutiilor contestate - au refuzat sa se pronunte asupra problemelor de fapt si de drept invocate de catre subsemnatul – expuse atat in plangerea initiala cat si in plangerea impotriva ordonantei din data de 16.10.2012 – incalcand astfel dreptul subsemnatului la un proces echitabil“.

*Cititi aici ordonanta prin care procurorul Florea Stoian Andreia de la Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 5 din Bucuresti a dispus scoaterea de sub urmarire penala a lui Avram Ion

*Cititi aici plangerea impotriva ordonantelor procurorilor depusa de avocatul Zamfirachi Adrian Richartt la Judecatoria Sectorului 5