Pandemia de COVID-19 continua sa provoace controverse si falii intre oameni – chiar si la nivelul Curtii Europene a Drepturilor Omului. Marti, 15 martie 2022, cu diferenta de doar un vot intre judecatori, CEDO a constatat ca Elvetia a incalcat libertatea de intrunire si de asociere pe durata carantinei (lockdownului) din pandemia de coronavirus, intr-un dosar pornit de la plangerea unei federatii sindicale nemultumite de faptul ca i-au fost interzise manifestatiile. Nu au fost acordate daune, ci statul elvetian a fost obligat sa plateasca doar cheltuielile de judecata ale asociatiei reclamante (3.000 de euro).

Astfel, judecatorii Georgios A. Serghides (Cipru) – foto –, Frederic Krenc (Belgia), Darian Pavli (Albania) si Peeter Roosma (Estonia) au optat pentru sanctionarea Elvetiei, in timp ce judecatorii Anja Seibert-Fohr (Germania) si Georges Ravarani (Luxemburg – presedintele completului) au facut opinie separata.

Este important sa subliniem ca aceasta este prima hotarare prin care Curtea Europeana a Drepturilor Omului constata incalcarea libertatii de asociere prin impunerea unui lockdown. Alte dosare in acest sens isi asteapta inca solutiile din partea CEDO (a se vedea evidenta lor, anexata la final).

Dupa cum veti citi mai jos, Curtea Europeana a Drepturilor omului a constatat caracterul disproportional al pedepselor pentru cei gasiti vinovati de incalcarea restrictiilor din lockdown (amenzi prea mari si chiar pedepse penale), precum si lipsa unui remediu efectiv, cauzata de refuzul Curtii Supreme Federale a Elvetiei de a examina legalitatea si constitutionalitatea restrictiilor guvernamentale. Mai exact, asociatia sindicala reclamanta (denumita Comunitatea genoveza de actiune sindicala – CGAS) nu a putut ataca restrictiile la Curtea Suprema Federala – o instanta care, precizam noi, are atributii deopotriva de judecata definitiva asupra litigiilor obisnuite (precum Inalta Curte de Casatie si Justitie din Romania), dar si de apreciere cu privire la constitutionalitatea actelor normative (chiar daca intr-o masura limitata).

Redam principalele pasaje din comunicatul CEDO (vezi facsimil):

„Masurile generale anti-COVID care interzic evenimentele publice pentru o perioada lunga de timp au incalcat Conventia

In cauza Comunitatea genoveza de actiune sindicala (CGAS) contra Elvetiei (cererea nr. 21881/20), asociatia reclamanta s-a plans ca a fost lipsita de dreptul de a organiza si de a participa la evenimente publice in urma adoptarii masurilor guvernamentale pentru combaterea COVID-19.

In hotararea de camera de astazi (n.r. marti, 15 martie 2022), Curtea Europeana a Drepturilor Omului a retinut, cu majoritate (4 voturi la 3), ca a existat o incalcare a articolului 11 (libertatea de intrunire si de asociere) din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

Curtea, desi nu a ignorat in niciun caz amenintarea pe care o reprezinta COVID-19 pentru societate si sanatatea publica, a retinut totusi, in lumina importantei libertatii de intrunire pasnica intr-o societate democratica, si in special a temelor si valorilor promovate de catre asociatia reclamanta in temeiul actului sau constitutiv, faptul ca natura si durata semnificativa a interzicerii evenimentelor publice care intra in sfera de activitate a asociatiei, precum si natura si severitatea eventualelor sanctiuni, ca ingerinta in exercitarea drepturilor protejate de art. 11, nu fusesera proportionale cu scopurile urmarite. Curtea a mai observat ca instantele interne nu au efectuat un control efectiv al masurilor in cauza in perioada relevanta. Statul parat a depasit astfel marja de apreciere care i-a fost acordata in prezenta cauza. In consecinta, ingerinta nu a fost necesara intr-o societate democratica in sensul articolului 11 din Conventie.

Principalele fapte

Reclamanta, Comunitatea genoveza de actiune sindicala (CGAS), este o asociatie de drept elvetian cu sediul social la Geneva. Scopul sau declarat este de a apara interesele lucratorilor si ale organizatiilor membre, in special in sfera libertatilor sindicale si democratice. Potrivit asociatiei, aceasta organizeaza si participa la zeci de evenimente in fiecare an in Cantonul Geneva.

In speta, asociatia reclamanta s-a plans de lipsa dreptului de a organiza si de a participa la evenimente publice in urma adoptarii masurilor guvernamentale de combatere a COVID-19 in temeiul Ordonantei O.2 COVID-19, adoptate de Consiliul Federal la 13 martie 2020. In temeiul respectivei ordonante, evenimentele publice si private au fost interzise cu efect de la 16 martie 2020. Nerespectarea interdictiei era pedepsita cu pedeapsa privativa de libertate sau cu amenda.

La 26 mai 2020, asociatia petenta a sesizat Curtea Europeana a Drepturilor Omului, reclamand ca, in urma adoptarii O.2 COVID-19, a fost obligata sa anuleze un miting programat pentru 1 mai 2020 si si-a retras cererea de autorizare.

Incepand cu 30 mai 2020, interzicerea adunarilor a fost relaxata (maximum 30 de participanti). Evenimentele care implicau peste 1.000 de participanti au continuat sa fie interzise pana la sfarsitul lunii august 2020. Pe 20 iunie 2020, interdictia evenimentelor publice a fost ridicata, desi participantii au fost obligati sa poarte masca. (...)

Cererea a fost depusa la Curtea Europeana a Drepturilor Omului la 26 mai 2020. (...)

Decizia Curtii

Admisibilitate

Cu privire la problema statutului de victima, Curtea a constatat ca asociatia reclamanta – care fusese obligata sa-si modifice comportamentul si chiar sa se abtina, pentru a evita pedepsele penale, de la organizarea de evenimente publice care ar fi contribuit la realizarea scopului declarat – ar putea pretinde ca este victima unei incalcari a Conventiei.

In ceea ce priveste epuizarea cailor de atac interne, Curtea a retinut ca, la momentul relevant, asociatia reclamanta nu a avut o cale de atac efectiva, disponibila in practica, prin care sa se planga de incalcarea dreptului sau de intrunire in sensul articolului 11 din Conventie. In special, desi ordonantele federale ar putea face, in mod normal, obiectul unei hotarari preliminare privind constitutionalitatea din partea Curtii Supreme Federale, inclusiv in absenta oricarui interes actual, aceasta instanta, in circumstantele foarte particulare ale carantinarii generale (lockdown) – declarate de Consiliul Federal ca parte a eforturilor de combatere a COVID-19 – nu a examinat pe fond cererile privind libertatea de intrunire si nu a evaluat compatibilitatea Ordonantei O.2 COVID-19 cu Constitutia. Prin urmare, Curtea a declarat cererea admisibila.

Considerentele

Curtea a considerat ca interzicerea adunarilor publice, care facea parte din masurile guvernamentale de combatere a COVID-19, a echivalat cu o ingerinta in exercitarea de catre asociatia reclamanta a dreptului sau la libertatea de intrunire. Ingerinta s-a bazat pe Ordonanta O.2 COVID-19 si a avut ca scop protectia sanatatii si a drepturilor si libertatilor celorlalti.

In ceea ce priveste necesitatea masurii intr-o societate democratica, Curtea a reiterat principiile enuntate in Hotararea Kudrevičius si altii. Curtea a recunoscut in prezenta cauza ca amenintarea pentru sanatatea publica generata de COVID-19 a fost foarte grava si ca cunostintele despre caracteristicile si periculozitatea virusului au fost foarte limitate la inceputul pandemiei; in consecinta, statele au trebuit sa reactioneze rapid in perioada analizata.

De asemenea, CEDO a luat in considerare interesele concurente aflate in joc in circumstantele foarte complexe ale pandemiei si, in special, obligatia pozitiva a statelor-parti la Conventie de a proteja viata si sanatatea persoanelor aflate sub jurisdictia lor, in special in temeiul articolelor 2 si 8 din Conventie. Curtea a considerat de la bun inceput ca interzicerea definitiva a unui anumit tip de conduita era o masura drastica, care necesita motive temeinice pentru a o justifica, si a cerut un control deosebit de amanuntit de catre instantele abilitate sa cantareasca interesele aflate in joc.

Intre 17 martie si 30 mai 2020, toate evenimentele prin care asociatia reclamanta si-ar fi putut desfasura activitatile in conformitate cu scopul sau statutar au fost supuse unei interdictii absolute. Potrivit jurisprudentei Curtii, o masura generala de acest fel necesita motive temeinice pentru a o justifica, iar CEDO a solicitat un control deosebit de amanuntit de catre instantele abilitate sa cantareasca interesele aflate in joc. Chiar si presupunand ca un astfel de motiv ar fi existat – si anume: necesitatea de a aborda in mod eficient pandemia globala de COVID-19 –, din examinarea de catre Curte a epuizarii cailor de atac interne a reiesit ca niciun astfel de control nu a fost efectuat de catre instantele elvetiene, nici de Curtea Suprema Federala.

In consecinta, nu fusese efectuat exercitiul de echilibrare intre interesele concurente in joc, cerut de Curte in scopul aprecierii proportionalitatii unei masuri atat de drastice. Acest lucru a fost deosebit de ingrijorator in ceea ce priveste Conventia, avand in vedere ca interdictia generala a ramas in vigoare pentru o perioada semnificativa de timp. Curtea a adaugat ca, avand in vedere urgenta de a lua masuri adecvate pentru a contracara amenintarea fara precedent reprezentata de COVID-19 in stadiile incipiente ale pandemiei, nu era neaparat de asteptat ca discutii foarte detaliate sa aiba loc la nivel intern, mai ales implicand Parlamentul elvetian, inainte de adoptarea masurilor urgente considerate necesare pentru combaterea acestui flagel global.

Cu toate acestea, in astfel de circumstante, controlul judiciar independent si efectiv al masurilor luate de Guvern era cu atat mai important. In ceea ce priveste pedeapsa pentru incalcarea interzicerii evenimentelor publice in temeiul O.2 COVID-19, Curtea a reiterat ca impunerea de sanctiuni penale trebuie sa fie justificata de motive deosebit de temeinice si ca organizarea unei intruniri pasnice nu ar trebui sa se confrunte in mod normal cu riscul unor astfel de sanctiuni.

In speta, in Ordonanta O.2 COVID-19 a fost introdus un nou articol, 10d, la data de 17 martie 2020. Potrivit acestei dispozitii, orice persoana care incalca in mod deliberat interdictia evenimentelor publice in temeiul articolului 6 din ordonanta era pasibila de o pedeapsa privativa de libertate de maximum trei ani sau de amenda (cu exceptia prezentei unei infractiuni mai grave in sensul Codului penal). In opinia Curtii, acestea erau pedepse foarte severe, care puteau avea un efect de descurajare asupra potentialilor participanti sau grupuri care doreau sa organizeze astfel de evenimente.

In sfarsit, Curtea a subliniat faptul ca, in fata crizei mondiale de sanatate publica, Elvetia nu a recurs la articolul 15 din Conventie, care permitea unui stat-parte sa ia anumite masuri care deroga de la obligatiile sale din Conventie in timp de razboi sau alta urgenta publica care ameninta viata natiunii. Prin urmare, i s-a cerut sa respecte Conventia in temeiul articolului 1 si, in contextul prezentei cauze, sa respecte pe deplin cerintele articolului 11, in marja de apreciere care i-a fost acordata. Desi nu a ignorat in niciun caz amenintarea pe care o reprezinta COVID-19 pentru societate si sanatatea publica, Curtea a retinut totusi, in lumina importantei libertatii de intrunire pasnica intr-o societate democratica, si in special a temelor si valorilor promovate de asociatia reclamanta conform constitutiei sale, caracterul general si durata semnificativa a interzicerii evenimentelor publice care intra in sfera de activitate a asociatiei, precum si natura si severitatea eventualelor sanctiuni, ca ingerinta in exercitarea drepturilor protejate de articolul 11 nu a fost proportionala cu scopurile urmarite. In plus, instantele nationale nu au efectuat un control efectiv al masurilor reclamate in perioada relevanta. Astfel, Elvetia a depasit marja de apreciere care i-a fost acordata in prezenta cauza.

Satisfactia echitabila (articolul 41)

Curtea a retinut (cu 4 voturi impotriva a 3) ca depistarea unei incalcari a articolului 11 a constituit o satisfactie echitabila suficienta in ceea ce priveste orice prejudiciu moral suferit de asociatia reclamanta. De asemenea, a considerat ca Elvetia trebue sa-i plateasca asociatiei reclamante 3.000 de euro cu titlu de cheltuieli de judecata”.

* Cititi aici situatia dosarelor de pe rolul CEDO vizand restrictii pandemice