Guvernul roman incearca sa isi scuze inactiunea neomenoasa privind trimiterea de ajutoare in Siria, respectiv semenilor nostri sirieni loviti de soarta, asa cum, altminteri, isi scuza toate turpitudinile (inclusiv cele care afecteaza direct poporul roman), aruncand cu lasitate vina pe sanctiunile la care UE a condamnat Siria (de altfel, sa o spunem, fara baza in dreptul international) si pe obligatia Romaniei, ca membru disciplinat al UE, de a aplica cu religiozitate acele sanctiuni.

Aceasta este scuza mincinoasa a unei atitudini marsave.

Sa nu confundam “ajutorul pentru dezvoltare” (care nici acela nu intra in domeniul competentelor exclusive ale UE) cu “ajutorul umanitar”. Cel dintai este atasat, justificat sau nu, intelept sau nu, ratiunii (geo)politice. De aceea, la limita, ajunge in zona egoismului national. Cel din urma are drept concept central “omenia”.

Or, niciodata, sub nici un cuvant si nicicum nu se poate renunta la “omenie”. Nici o sanctiune nu scuteste de omenie. Nici o sanctiune nu inlatura sau nu exclude omenia. Nici o sanctiune nu poate impune renuntarea la omenie. Nu exista ratiune care sa inlature omenia sau care sa justifice neomenia.

Niciodata UE nu si-a propus asa ceva. Cel putin nu formal si oficial, expres si explicit, conventional si statutar. Iar daca acum, eurocratii bruxellezi, imbolditi de o oligofrena corupta, ar face-o, aceasta nu ar lega prin nimic Romania.

Nici un tratat al UE nu scuteste de omenie sau nu impune neomenia. stiu si spun asta inclusiv ca unul dintre negociatorii Tratatului constitutional. Cine sustine altceva minte si tradeaza insasi ratiunea nasterii UE.

Neomenia guvernului roman fata de Siria, greu lovita de o calamitate naturala care depaseste imaginatia, nu este efectul tratatelor sau politicilor europene si nu poate fi nici explicata nici scuzata prin ele. Ea este efectul slugarniciei imbecile si imbecilizante a celor care formeaza actualul guvern roman si actuala conducere a Romaniei, in general.

Ca ei sunt lipsiti de onoare nu mai este un secret. Nu putem admite, insa, ca ei sa dezonoreze Romania.

Cata diferenta intre atitudinea guvernului israelian, care a oferit fara ezitare ajutor Siriei, desi Israelul este in razboi cu aceasta, si guvernul generalului dr Ciuca, care (cacofonie acceptata ca reflectand o realitate detestabila) si-a etalat indecent nemernicia si nevolnicia in raport cu o tara si un popor nefericite care au dat totdeauna Romaniei semne de prietenie si cu care Romania niciodata nu a avut conflicte! Aceasta este diferenta dintre o natiune guvernata de elitele sale si una la conducerea careia s-au cocotat niste slugoi extrasi din mlastinile sale.

Tragedia siriana pune in lumina cruda, o data in plus, distanta uriasa care separa guvernul roman de poporul roman, divortul iremediabil dintre romani, gata sa se solidarizeze cu cei aflati in suferinta, asa cum au dovedit-o si in cazul refugiatilor ucraineni, si cei care ii guverneaza, gata de orice ticalosie despre care presupun ca le poate multumi stapanii de aiurea si astfel ii poate mentine in pozitiile de putere si prada.

Lipsa de empatie a guvernului roman fata de poporul sirian in nevoie, este sora geamana cu lipsa de empatie a guvernului roman fata de poporul roman insusi. Este in interesul vital, deopotriva moral si existential, al romanilor sa o sanctioneze cu maxima severitate. Un guvern care s-a lepadat de omenie nu poate fi guvernul nostru!