Fostul sef al Marelui Stat Major General, Dumitru Cioflina, ex-ministrul Apararii Victor Babiuc si parlamentarul Gigi Becali au fost condamnati de completul de cinci judecatori ai ICCJ, din care doi au fost pentru mentinerea deciziei ICCJ de la fond, adica cu achitarea. Desi toata lumea pare a cunoaste “maruntaiele” acestui dosar, inca mai exista aspecte juridice extrem de importante, care daca ar fi fost luate in considerare de completul condus de presedintele ICCJ Livia Stancviu, in recurs, poate ca ar fi existat un alt verdict decat cel de condamnare a celor trei. Una dintre declaratiile foarte importante in acest dosar a fost cea data de fostul ministru al Justitiei, Valeriu Stoica.

Lumeajustitiei.ro publica azi, in exclusivitate, declaratia de martor a avocatului Valeriu Stoica, subliniind ca acesta si-a mentinut declaratia pe care o daduse in fata primei instante care i-a achitat pe cei trei inculpati. Veti citi, astfel, cum Valeriu Stoica explica ce se intampla cu un bun asupra caruia MApN nu avea titlu de proprietate. Completul ICCJ condus de Livia Stanciu (foto) pare, insa, ca era chitit sa condamne. Vom vedea in motivarea deciziei de condamnare ce si cum au retinut magistratii ICCJ din marturia fostului ministru al Justitiei.

“Mentin declaratiile pe care le-am dat in prezenta cauza in faza de urmarire penala cat si in fata primei instante de judecata.

Imi amintesc ca in declaratiile date anterior am facut o serie de referiri cu privire la punctul de vedere exprimat in scris de catre Ministerul Justitiei urmare unei solicitari scrise a MApN cu privire la regimul juridic al terenurilor proprietate publica aflate in administrarea MApN sau al terenurilor proprietate publica in general. Precizez ca niciodata nu mi s-a solicitat de catre MApN a prezenta un punct de vedere concret pentru o problema de fapt concreta care face obiectul prezentei cauzei.

Desi astazi in instanta mi-a fost citita de catre presedintele completului de judecata adresa cu nr. 5408 din 1 septembrie 1998, ce mi-a fost trimisa personal de catre Ministerul Apararii Nationale si prin care mi se solicita de catre Ministrul Apararii Nationale de la acea data, respectiv Victor Babiuc, exprimarea unui punct de vedere cu privire la natura juridica a unui teren concret indicat in adresa apartinand MApN, teren indicat ca fiind limitrof unei cazarmi din comuna Stefanesti judetul Ilfov si in care MApN era interesat pentru efectuarea unui schimb cu o persoana privata neindicata insa in adresa, precizez ca din cate imi amintesc, raspunsul pe care l-am trimis MApN nu facea referire la problema concreta indicata in adresa de catre Minister, ci doar la regimul juridic general al bunurilor proprietate publica.

Nu imi amintesc unde anume a fost inregistrata la Ministerul Justitiei, adresa primita de la MApN si nici catre care directie din minister a fost repartizata spre solutionare.

Raspunsul pe care l-am trimis MApN si despre care astazi in instanta presedintele completului de judecata mentioneaza ca se regaseste in vol. 15 fila 54 precum si in vol. 14 fila 96 a dosarului de urmarire penala are ca prima fraza urmatoarele mentiuni: “in completarea raspunsului la adresa dv nr.5408/1998...va comunicam urmatoarele”, ceea ce ma face sa presupun ca a mai existat un raspuns anterior dat de Ministerul Justitiei la solicitarea MApN dar al carui semnatar nu am fost eu. Imi amintesc ca in perioada respectiva, erau ample dezbateri cu privire la un proiect de lege privind proprietatea publica a statului si cred ca este vorba de legea nr.213/1998, nu imi mai amintesc si cred ca legea aceasta nu era in vigoare la momentul respectiv, dar in minister se purtau ample discutii legate de regimul juridic al bunurilor proprietate public a statului.

Nu imi mai amintesc daca a existat sau nu o noua solicitare scrisa din partea MApN, in urma careia s-a impus intocmirea raspunsului pe care personal l-am semnat, dar acest raspuns probabil l-am intocmit in urma unei noi solicitari oficiale din partea MApN.

Adresa de raspuns catre MApN ce mi-a fost prezentata azi de catre presedintele completului de judecata este semnata personal de mine si are numar de inregistrare la cabinetul ministrului II/90077/1998.

Prin raspunsul pe care l-am semnat catre MApN nu am inteles sa dau o rezolvare din punct de vedere juridic a problemei pusa in discutie in adresa scrisa inaintata catre Ministerul Juridic de MApN, ci doar am enuntat criteriile pe care din punctul meu de vedere MApN trebuia sa la aiba in vedere atunci cand aprecia asupra naturii juridice a unui bun imobil ca apartinand proprietatii publice sau proprietatii private a statului.

Nu imi amintesc daca in dispozitiile legale de la acea vreme era prevazut sau nu ca unitatile care urmau a derula activitati de genul celor indicate in adresa inaintata MJ de catre MApN sa ceara un aviz conform sau consultativ din partea Ministerului Justitiei necesar pentru derularea unor astfel de activitati sau daca solicitarea venita din partea MApN catre Ministerul Justitiei o solicitare in virtutea relatiilor institutionale existente la vremea respectiva pronind si de la imprejurarea ca la nivelul MJ exista o directie specializata, inclusiv in avizarea proiectelor de acte normative intocmite de catre Guvern.

Nu imi amintesc daca la redactarea raspunsului pe care personal l-am semnat catre MApN am cerut sa verific si continutul primului raspuns trimis de catre Ministerul Justitiei catre MApN, astfel incat nu pot preciza daca raspunsul pe care personal l-am semnat venea sau nu in contradictie cu raspunsul anterior, dar fata de precizarea facuta de mine in adresa “in completarea raspunsului la adresa dv nr.5408/1998” cred ca raspunsul pe care personal l-am semnat a venit in completarea continutului primului raspuns, mai exact in clarificarea continutului primului raspuns.

Astazi, presedintele completului de judecata a dat citire unei parti din declaratia data la urmarirea penala pe data de 4 iunie 2006, in care am mentionat “initial nu am cunoscut ce raspuns s-a dat MApN, insa ulterior nu imi amintesc exact cine a venit la mine, cred ca cineva din Ministerul Justitiei si mi-a aratat acel raspuns initial si nu am fost multumit cu formularea din acel raspuns, fapt ce m-a determinat sa semnez personal o completare la raspunsul anterior”. Intrucat acea declaratie data in faza de urmarire penala era mai apropiata de momentul intocmirii adresei la care m-am referit anterior, fac precizarea ca, corespund in totalitate realitatii precizarile facute in aceasta declaratie si care mi-au fost citite astazi in instanta.

Astazi in instanta mi-a fost citit de catre presedintele completului de judecata primul raspuns intocmit de catre MJ si transmis MApN sub semnatura secretarului de stat Flavius Baias, existent la filele 94 – 95 din vol.14 dosar urmarire penala, si fac precizarea ca raspunsul ulterior pe care personal l-am semnat catre MApN nu infirma cu nimic continutul primului raspuns, ci reprezinta o completare a acestuia explicand cu claritate o prima problema de esenta, pentru un eventual schimb de bunuri imobile, respectiv clarificarea in raport de criterii prevazute de lege a bunului respectiv ca apartinand domeniului public sau privat al statului, clarificare pe care nu a facut-o nici un moment Ministerul Justitiei si pe care se impunea sa o faca ulterior MApN in raport de criteriile anuntate in adresa ca fiind cele prevazute de lege si in raport de care se stabilea apartenenta bunului imobil.

Doresc sa mai fac in plus o precizare pe care insa la vremea respectiva nu am consemnat-o in continutul adresei trimise catre MApN, in sensul ca, inainte de a stabili apartenenta unui bun la domeniul public sau privat al statului sau al unei comunitati locale este necesara o operatiune prealabila pentru a stabili titlul de proprietate al statului sau al comunitatii locale cu privire la acel bun. In absenta titlului de proprietate nu se mai discuta de apartenenta bunului la un domeniu sau altul al statului.

Daca statul nu are un titlu de proprietate asupra unui bun practic nu poate dispune cu privire la acesta pana nu se stabileste cui apartine proprietatea bunului.

Dupa ce se stabilea apartenenta unui bun la domeniul public sau privat al statului, orice persoana interesata putea, pe calea contenciosului administrativ, sa conteste actul administrativ cata vreme era nemultumit de continutul acestuia.

Nu infirm in nici un mod precizarile facute in alineatul 3 fraza finala din nota semnata de secretarul de stat Flaviu Baias in sensul ca “in aceste conditii imobilele respective nu pot avea decat regimul juridic al bunurilor aflate in proprietatea publica a statului”, cu conditia care a determinat de altfel completarea raspunsului de a se stabili in prealabil daca statul e proprietar al terenului si daca bunul apartine domeniului public al statului.

Daca statul a dobandit un bun prin intermediul rechizitiei, practic statul dobandeste doar folosinta bunului si nu proprietatea acelui bun; este un punct de vedere pe care mi-l exprim ca specialist in domeniu si avand in vedere si faptul ca legea in vigoare la acest moment prevede aceeasi solutie pentru o astfel de situatie juridica.

In situatia in care o institutie ar avea doar un drept de administrare asupra unui bun si nu un titlu de proprietate asupra bunului respectiv, nu poate efectua nicio operatiune juridica vizand un astfel de bun imobil, mai exact nimeni nu poate transmite mai mult decat are, luand in aceasta ipoteza orice modalitate de transfer a unui bun imobil inclusiv eventuale schimburi de terenuri.

In situatia in care un bun rechizitionat nu mai este de utilitate publica, mai exact nu mai poate fi utilizat conform destinatiei initiale pentru care bunul a fost rechizitionat, in aceste conditii bunul trebuie a fi restituit celui de la care a fost rechizitionat.

In cazul rechizitiilor de imobile fostul proprietar nu si-a pierdut niciodata drepturile de proprietate.

O instrainare a unui astfel de bun in aceste conditii de catre stat poate fi calificata drept o vanzare a unui bun apartinand altuia.

In situatia in care o persoana vinde bunul altuia nu se pune problema ca persoana care a vandut bunul sa sufere un prejudiciu.

In situatia in care s-ar fi intocmit un act de incetare a utilitatii publice a unui bun, actul respectiv ar fi constituit momentul declansarii cursului uzucapiunii de care ar fi putut eventual beneficia cel care a constatat incetarea utilitatii bunului, cu precizarea ca aceasta situatie ar fi trebuit sa fie cunoscuta si de catre proprietar.

In situatia in care bunurile respective terenurile imobile cu destinatie agricola au fost preluate de catre stat sau de alte entitati prin rechizitie ele nu puteau face obiectul procedurilor de reconstituire a dreptului de proprietate.

Atat declar, sustin si semnez dupa ce mi s-a citit”.

* Cititi aici declaratia lui Valeriu Stoica