Romania este lovita, de ceva vreme, de cel mai mare tsunami de inregistrari telefonice pe cap de cetatean cu calitati de faptuitor, in fata organelor de cercetare ale statului. Ba chiar si cand nu exista faptuitor, ci sunt doar indicii lasate la mana procurorului pentru aceasta etichetare, se incepe o smechereasca urmarire penala “in rem” pentru a-l determina pe judecator sa nu cracneasca in fata unei solicitari de emitere de autorizatie de interceptare pe te miri ce telefoane sau e-mail-uri, fiind bagate in ascultare tot felul de persoane care par a avea legatura cu o posibila cauza.

Patru mari si lati

Lumeajustitiei.ro a aflat cine sunt cei patru magistrati de la Inalta Curte care judeca solicitarile de ascultari telefonice venite de la parchete, pe siguranta nationala. Acestia sunt:

- Anton Pandrea, membru al CSM

- Iulian Dragomir

- Georgeta Barbalata

- Rodica Aida Popa, vicepresedinte al ICCJ

Peste 3000 de mandate de interceptari au fost date in ultimul an si jumatate pe presupuse fapte ce ar putea aduce atingere sigurantei nationale. In acest context, se pune problema cate dosare de acest gen exista pe rolul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, respectiv DIICOT? Si de ce sunt date aceste interceptari cu atata lejeritate, desi este obligatia judecatorului sa solicite mai mult decat simplul referat al procurorului atunci cand este vorba de asemenea cereri?

Mii de interceptari si doar cateva dosare pe legea sigurantei nationale in instante!

In tot acest timp, judecatorii ICCJ nu au respins nici macar o cerere venita din partea procurorilor. Dupa data la care incep sa fie inregistrate convorbirile de pe telefoanele dedate ascultarii, se dau si prelungiri. Cu aceeasi lejeritate, fara ca anchetatori sa aduca in plus vreun element care sa justifice aceste prelungiri. In virtutea inertiei si poate de teama ca nu cumva sa scape procurorilor vreun tradator, spion sau terorist sau un infractor care sa atenteze la securitatea nationala, la Inalta Curte de Casatie si Justitie se admit pe banda toate cererile venite din partea acuzarii. Cu toate acestea, dosare ce privesc infractiuni pe siguranta nationala apar foarte rar finalizate cu trimitere in instanta. Sunt ca florile de colt. In acest timp, la SRI se cheltuiesc o gramada de bani pentru astfel de interceptari, iar la parchete se umfla precum coca de gogosele, dosare care nu au nici o finalitate. Ce se intampla cu muntii de stenograme de convorbiri telefonice? Un set ramane, ca lucrare, la SRI, alt set pleaca la beneficiar. Parchetul, in aceasta ultima calitate, stocheaza acest maldar de hartii. Recent, Lumeajustitiei.ro avertiza ca nu exista nici un instrument de control asupra acestor stenograme care n-au folosit la niciun act de incriminare, ele fiind stocate in loc sa fie distruse si oricine, mai tarziu, le-ar putea folosi inscop de santaj. Nu facem un proces de intentie celor patru judecatori de la Inalta Curte care admit solicitarile procurorilor pentru emiterea de autorizatii de interceptare. In locul lor puteau fi altii, asa cum inaintea lor au fost altii. Ceea ce dorim este sa atragem atentia acestora asupra usurintei cu care isi dau OK-ul pe toate ascultarile, chiar daca nu exista motive reale, chiar daca nu exista legatura de cauzalitate intre persoanele detinatoare ale unor posturi telefonice, chiar daca indiciile sunt prea subtiri ca sa motiveze asemenea cerinte.

In ritmul acesta, nici un cetatean din Romania nu va scapa de o astfel de interceptare. Legea sigurantei nationale trebuia de mult armonizata cu cerintele europene si Codul de procedura penala, in materia inregistrarilor telefonice, asisjderea. Numai ca nimeni nu doreste sa stopeze acest obicei. O minima vigilenta din partea acestor patru judecatori este insa mai mult decat necesara, mai ales ca nu tot ce zboara prin parchet se si probeaza ca e pasare si ca... ciripeste!