Acuzatii deosebit de grave la adresa DNA, institutia laudata in rapoartele MCV. Iar acestea vin nu din partea presei care indrazneste sa semnaleze disfunctionalitatile din justitie, presa atat de blamata in ultimele zile, ci chiar din partea unui magistrat. Judecatoarea Irina Lazar de la Tribunalul Arges a denuntat practicile DNA, unele ce nu au legatura cu un stat democratic, in sentinta penala nr. 973 din 15 noiembrie 2012, prin care a dispus achitarea fostului director al Agentiei Nationale a Medicamentelor (ANM), Daniel Boda. Irina Lazar a aratat ca intregul dosar in care au fost trimisi in judecata Daniel Boda, omul de afaceri Sandel Alexandrescu, sotia acestuia Anca Elena Alexandrescu, fosta sefa a Directiei de Sanatate Publica Arges, dar si alte persoane, a fost instrumentat de DNA Pitesti, structura condusa de procurorul sef Calin Nistor (foto), strict pe baza unor interceptari telefonice, si acelea obtinute, in marea lor majoritate, fara a exista autorizatii legale.

Criticile si acuzatiile pe care Irina Lazar le aduce sunt de-a dreptul stupefiante. Astfel, judecatoarea de la Tribunalul Arges sustine ca aproape singurele mijloace de proba pe care si-a intemeiat parchetul acuzatiile sunt inregistrarile convorbirilor telefonice, indiferent de legalitatea ori nelegalitatea obtinerii autorizatiilor, ca obtinerea mijloacelor de proba, si anume interceptarile telefonice, in marea lor majoritate s-a facut in mod nelegal sau ca procurorii, in loc sa incerce aflarea adevarului, nu au urmarit decat invinovatirea unor oameni si trimiterea lor in judecata prin transformarea unor banuieli in certitudine. Aceeasi procurori care, afirma judecatoarea Irina Lazar, au interpretat subiectiv pasaje din convorbirile telefonice, de multe ori scoase din context.

De asemenea, judecatoarea Irina Lazar arata ca procurorul de caz din acest dosar a inlaturat declaratiile inculpatilor si ale martorilor audiati si a incercat sa convinga instanta mai degraba de existenta unor ipoteze, decat a unor fapte. Judecatoarea de la Tribunalul Arges mai precizeaza ca procurorii din cadrul structurii DNA de la Pitesti, condusa de procurorul sef Calin Nistor au creat temerea posibilitatii incriminarii oricarei persoane pe o simpla convorbire telefonica, dar si ca au produs un puternic sentiment de insecuritate asupra respectarii intimitatii, a vietii private.

Nu in ultimul rand, judecatoarea Irina Lazar a constatat ca ancheta, realizata cu o oarecare patima, nu a urmarit aflarea adevarului, iar modul in care s-a desfaurat aceasta determina pe oricine sa se considere intr-un permanent pericol.

Lumeajustitiei.ro prezinta in continuare cateva pasaje din sentinta judecatoarei Irina Lazar de la Tribunalul Arges, in care sunt denuntate practicile DNA si modul in care procurorii instrumenteaza dosare, exclusiv pe baza unor interceptari telefonice, si acelea obtinute ilegal:

“Desi sunt enumerate in rechzitoriu mai multe mijloace de proba, acuzarea se bazeaza in exclusivitate pe inregistrarile audio a caror autorizare de interceptare si inregistrare s-a obtinut prin doua modalitati.

Primele inregistrari s-au efectuat in temeiul mandatului nr. (…), emis de ICCJ in baza art. 20 si art. 21 din Legea nr. 535/2004 si art. 3 lit d din Legea nr. 51/1991 la solicitarea Parchetului de pe langa ICCJ si au vizat comunicatiile electronice efectuate de catre A.S. si C.S.R..

Respectivele inregistrari cuprind 37 convorbiri telefonice purtate de inculpatul A.S. cu mai multe persoane, in perioada 08.09.2010, ora 9:56:00 – 20.09.2010, ora 14:04:57.

La fila 115, vol. L din dosarul de urmarire penala se afla mandatul nr. (…) emis de ICCJ, din examinarea caruia rezulta ca SRI a fost autorizat sa intercepteze si inregistreze comunicatiile electronice efectuate prin intermediul mijloacelor de comunicare la distanta de numitul A.S., in temeiul art. 20 si 21 din Legea nr. 535/2004, rap. la art. 3 lit. f din Legea 51/1991, la cererea Parchetului de pe langa ICCJ nr. (…).

Mandatul a fost emis pe o perioada de 3 luni, de la data de 09.08.2010, orele 15.00, pana la data de 8.11.2010, orele 15.00.

Respectivul mandat a fost inaintat, la cerere, Directiei Nationale Anticoruptie – Serviciul Teritorial Pitesti, la data de 22.10.2010, cand a fost si declasificat (f. 114, vol. I), iar la data de 23.12.2010 s-a procedat la audierea si redarea convorbirilor telefonice.

Avand in vedere ca de la dosar lipsesc cererea Parchetului de autorizare a interceptarii si inregistrarii convorbirilor telefonice, precum si incheierea prin care ICCJ a admis-o, nefiind indicat nici numarul acesteia, instanta, prin incheierea de sedinta din data de 21 iunie 2012, a admis cererea formulata de inculpatul B.D. prin aparatorii alesi si a solicitat ICCJ sa-i fie inaintate respectivele documente.

Prin adresa nr. (…), ICCJ a comunicat instantei de judecata ca aceste documente au caracter clasificat clasa secrete de stat, nivelul Strict Secret si pentru acest motiv nu au fost inaintate.

Intr-o atare situatie, instanta se afla in imposibilitatea aprecierii legalitatii obtinerii autorizatiei de interceptare si inregistrare a convorbirilor telefonice si asta, cu atat mai mult cu cat, potrivit disp. art. 20 din Legea nr. 535/2004, interceptarile si inregistrarile respective se pot face numai pentru infractiunile prev. de art. 3 din Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationala a Romaniei si pentru cele mentionate in Legea nr. 535/2004, ori niciunul dintre inculpati nu a fost trimis in judecata pentru astfel de fapte, sau nici macar cercetat“.

“Tot in legatura cu convorbirile telefonice, trebuie observat ca procurorul isi intemeiaza acuzarea si pe o interceptare a unei conversatii telefonice dintre inculpata N.R.E. (fosta P.) si o femeie necunoscuta O, ce a avut loc la data de 20.09.2010, ora 20:24:55, desi cererea DNA fusese admisa si se dispusesera interceptarea si inregistrarea convorbirilor si comunicatiilor efectuate prin telefon pentru o perioada de 23 zile, printre altii si de catre inculpata N.R.E. (fosta P.), prin incheierea din data de 27.09.2010 a Tribunalului Arges.

Aceeasi situatie se semnaleaza si in cazul convorbirilor telefonice din data de 20.09.2010, ora 20:30:51, dintre aceeasi inculpata N.R.E. (fosta P) si inculpata M.L.A., pentru niciuna dintre cele doua neexistand autorizatie de interceptare si inregistrare audio-video”.

“Ce-i drept, procurorul, de data aceasta, face doar vorbire, relatand “in mare” convorbirile, fara a depune transcrierea lor”.

“Fata de toate aceste aspecte instanta apreciaza ca obtinerea mijloacelor de proba si anume interceptarile telefonice, in marea lor majoritate s-a facut in mod nelegal, neexistand o autorizatie care sa cuprinda in mod expres numele persoanei pusa sub urmarire penala si numarul de telefon utilizat de acesta, si ca atare nu pot fi folosite in procesul penal ca probe, potrivit disp. Art. 64 alin. 2 C.p.p.”.

“Aproape singurele mijloace de proba pe care si-a intemeiat parchetul acuzatiile sunt inregistrarile convorbirilor telefonice, indiferent de legalitatea ori nelegalitatea obtinerii autorizatiilor.

Desi inculpatii nu au recunoscut in niciun moment al procesului penal savarsirea faptelor, si nici martorii audiati nu au confirmat acuzatiile aduse de catre parchet, iar supravegherea operativa nu a dovedit ceva concret, totusi, procurorul de caz a actionat in sfidarea dispozitiilor art. 63 alin. 2 C.p.p, potrivit carora probele nu au valoare mai dinainte stabilita.

Desi efectuarea interceptarilor si inregistrarilor convorbirilor telefonice este cel putin indoielnica sub aspectul legalitatii, dar noi spunem ca este nelegala, procurorul s-a limitat la o singura proba pe care, in loc sa o aprecieze in urma examinarii tuturor probelor administrate, in scopul aflarii adevarului, acesta s-a intors in timp in ceea ce priveste procedura penala si a ridicat-o la rang de “regina probelor”.

Din modul in care a fost coordonata urmarirea penala, se poate trage mai degraba concluzia ca, in loc sa se incerce aflarea adevarului prin coroborarea tuturor probelor administrate, s-a dorit cu orice pret invinovatirea unor oameni si trimiterea lor in judecata prin transformarea unor banuieli in certitudine, aplicandu-se o interpretare cel putin subiectiva a unor pasaje din convorbirile telefonice, de multe ori scoase din context.

Fara a se indica mijloacele de proba care au dovedit o situatie de fapt, procurorul se rezuma in rechizitoriu, in majoritatea situatiilor sa concluzioneze savarsirea unor acte materiale ale infractiunilor retinute in sarcina inculpatilor”.

“Din pacate, intreaga urmarire penala, desi in aparenta, destul de stufoasa, s-a bazat pe un singur mijloc de proba, si acesta in marea majoritate nelegal, respectiv interceptarea si inregistrarea diferitelor convorbiri telefonice.

Procedand astfel organul de urmarire penala a facut o grava abatere de la principiul stipulat in disp. Art. 64 alin. 2 C.p.p.m potrivit careia, aprecierea fiecarei probe se face in urma examinarii tuturor probelor administrate, in scopul aflarii adevarului.

Fara nicio justificare, procurorul de caz a inlaturat declaratiile inculpatilor si ale martorilor audiati, alte probe nemaiexistand, si si-a intemeiat acuzatiile pe franturi, scoase din context, din diferite convorbiri telefonice.

Despre o coroborare a probelor nici nu poate fi vorba, pentru simplul, dar in acelasi timp periculosul motiv, ca alte probe nu exista.

Procurorul a adus ca argument in acuzatiile sale convorbiri telefonice pentru care nu existau la acea data autorizatii, potrivit legii, de interceptare si inregistrare. Ce poate fi mai grav?!

S-a incercat sa se convinga instanta mai degraba de existenta unor ipoteze, decat a unor fapte.

Prin trimiterea in judecata a respectivilor inculpati, invocandu-se un singur mijloc de proba, s-a creat mai degraba temerea posibilitatii incriminarii oricarei persoane pe o simpla convorbire telefonica.

Mai grav, s-au adus acuzatii unora, pe baza unor discutii purtate de diferite alte persoane, care puteau avea diferite interese in a justifica obtinerea unor sume de bani.

Dar lucrul poate cel mai grav, este ca s-a produs un puternic sentiment de insecuritate asupra respectarii intimitatii, a vietii private. Prin aceasta cercetare nu au fost redate in dosarul cauzei, faptul in sine a creat acestora o insemnata frustrare.

Se desprinde, mai degraba, o oarecare patima in desfasurarea anchetei penale si nicidecum interesul in aflarea adevarului.

Modul in care s-a administrat ancheta penala, in care a fost interpretata singura proba - inregistrarea convorbirilor telefonice – modalitatea efectuarii acestui mijloc de proba, precum si modul in care au fost inlaturate declaratiile inculpatilor si martorilor, absolut nemotivat, determina pe oricine sa se considere intr-un permanent pericol”.

DNA Pitesti o cerceteaza pe Irina Lazar pentru luare de mita

Interesant este ca judecatoarea Irina Lazar este cercetata de DNA intr-un dosar de coruptie. Potrivit publicatiei argesene gherilaurbana.ro, la cateva zile dupa ce a decis achitarea lui Daniel Boda si a celorlalti inculpati, Irina Lazar a fost chemata la sediul DNA Pitesti, pentru a fi audiata intr-un dosar in care este suspectata de luare de mita. Mai exact, este vorba despre o mita de 1.500 de euro pe care Irina Lazar ar fi primit-o, in februarie 2011, de la boxerul Sorin Eugen Tanasie, pe care l-a achitat intr-o cauza care privea infractiuni pe drumurile publice.

* Cititi aici sentinta judecatoarei Irina Lazar de la Tribunalul Arges