Speranta la un proces echitabil se infunda din nou pe culoarele Curtii de Apel Bucuresti, o instanta altfel respectabila inainte de a deveni vestita chiar si peste hotare din cauza ispravilor cuplului Camelia Bogdan - Alexandru Mihai Mihalcea. La cateva zile dupa ce judecatoarea Ninu-Cristiu - presedinta Sectiei a II-a penale - a statuat ca „acordarea unui termen in apel de numai 3 zile in mod indiscutabil este de natura sa spulbere orice speranta la un proces echitabil”, Mihalcea, parca pentru a-i face in ciuda colegei sale, a dat termen in aceeasi zi in dosarul RAFO-Carom (sau RAFO 2, cum este botezat de parchet). Acesta este doar unul dintre motivele care ii determina pe Ovidiu Tender (foto 1) si pe ceilalti inculpati sa traiasca ultimele ore ale procesului cu impresia ca sunt victime sigure in fata judecatorilor Alexandru Mihai Mihalcea si Georgiana Tudor – completul investit cu solutionarea cauzei dupa ce judecatoarele Luminita Ninu-Cristiu si Codruta Strimb i-au scos din dosar pe Daniel Dontete si Camelia Bogdan, pentru lipsa de impartialitate. Maniera in care s-au desfasurat ostilitatile la CAB la termenul de miercuri, 3 iunie 2015, cand s-a reluat apelul in noul format de complet, ne-a amintit de dosarul lui Voiculescu si, in lumina ultimelor declaratii ale generalului SRI Dumitru Dumbrava (foto 2), chiar si de campul tactic din justitie.

Georgiana si Oana l-au dorit pe Mihalcea in dosarul lui Tender

Alexandru Mihai Mihalcea a ramas in completul care solutioneaza dosarul RAFO-Carom dupa ce in preziua sedintei de judecata a depus declaratie de abtinere, respinsa insa de judecatoarele Georgiana Tudor si Oana Burnel. Gestul magistratului de a salva aparenta de impartialitate prin abtinere a fost inteles in momentul in care avocatii l-au recuzat, iar el le-a respins cererea cu motivarea ca „o instanta s-a pronuntat deja”. In acea clipa, apararea a realizat ca abtinerea nu a fost decat un subterfugiu pentru a contracara iminenta cerere de recuzare intemeiata pe exact acelasi motiv al incompatibilitatii imputat Cameliei Bogdan. Era cam singurul artificiu, iar aici suntem in asentimentul avocatilor, prin care Mihai Mihalcea putea forta dispozitiile art.67 alin.(5) Cpp - care, atentie, se refera la recuzare, nu la abtinere – pentru a impiedica astfel inaintarea cererii de recuzare la completul competent sa o examineze. Ceea ce a si reusit.

Pe de alta parte, tanarul magistrat stie foarte bine ca este incompatibil sa judece dosarul RAFO 2, al lui Ovidiu Tender, dupa ce a solutionat, impreuna cu Camelia Bogdan, RAFO 1, cele doua cauze conexe avand radacinile in dosarul nr.171/P/2003 al DIICOT. Asa cum ne amintim, prin Decizia penala nr.1.207 din 14 octombrie 2014, cei doi judecatori au dat 64 de ani de inchisoare cu executare, astfel ca impartialitatea lui Mihalcea este iremediabil afectata; judecatorul are opinia vinovatiei deja formata dupa ce l-a condamnat definitiv la 12 ani de inchisoare pe Marian Iancu, inculpat si in dosarul RAFO 2, alaturi de Tender.

Interesant, Mihalcea a depus declaratia de abtinere cu o zi inaintea termenului din 3 iunie 2015, la cateva ore dupa redactarea Incheierii din 20 mai 2015 prin care Dontete si Bogdan au fost scosi din dosarul RAFO 2. Putem in mod rezonabil sa presupunem ca a asteptat motivarea, pentru ca in dosar intrase cu doua saptamani inainte. Cererea de abtinere a fost judecata si respinsa, cum spuneam, chiar de colega sa de complet, Georgiana Tudor, si de judecatoarea Oana Burnel.

Problema este ca incheierea din 2 iunie 2015 a judecatoarelor Tudor si Burnel, de respingere a declaratiei de abtinere a lui Mihalcea, este in contradictie cu incheierea din 20 mai 2015 a judecatoarelor Luminita Ninu-Cristiu si Codruta Strimb. Pana la redactarea incheierii din 2 iunie 2015, reamintim unul dintre motivele pentru care Ninu-Cristiu si Strimb au admis cererea avocatilor lui Tender de recuzare a completului C6A, format din Daniel Dontete si Camelia Bogdan:

„Instanta de judecata, la termenul din 11 mai 2015, a dispus atasarea dosarului 36794/3/2005 in vederea discutarii relevantei, pentru solutionarea prezentei cauze, a probatoriilor administrate in acel dosar. Asa cum au invocat si aparatorii, doamna judecator Camelia Bogdan a participat si la solutionarea cauzei 36794/3/2005, ambele cauze avand ca punct de plecare rechizitoriul 171/P/2003. Admitand ca probele din dosarul 36794/3/2005, solutionat tot de doamna judecator, sunt necesare pentru solutionarea dosarului de fata, in mod implicit a admis ca intre cele doua dosare exista o stransa legatura, avand deja opinia formata asupra cauzei. Legatura dintre cele doua cauze – cauza de fata si cea care a format obiectul dosarului nr.36794/3/2005 – a fost mentionata si de instanta care a solutionat recursul in dosarul nr.10068/3/2006 aflat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti. Cauza a avut ca obiect recursul declarat de Iancu Alexandru Marian impotriva incheierii din 04.04.2006 prin care s-a dispus arestarea sa preventiva, in dosarul 692/D/P/2005. Completul care a solutionat recursul a constatat ca este fondat deoarece la data de 03.03.2006 TMB a dispus arestarea preventiva a inculpatului Tender Ovidiu; faptele pentru care s-a dispus arestarea lui Tender Ovidiu sunt strans legate de cele pentru care s-a solicitat ulterior arestarea lui Iancu Marian; din acest motiv, judecatorul care a fost desemnat sa solutioneze propunerea de arestare a inculpatului Iancu a formulat cerere de abtinere, cerere respinsa insa; urmare a respingerii cererii de abtinere, acelasi judecator a dispus arestarea preventiva a inculpatului Tender. In aceste conditii, Curtea a constatat ca in cauza au fost incalcate dispozitiile legale privind incompatibilitatea, cu motivarea ca solutionarea unei cauze presupune impartialitatea judecatorului, absenta oricarei suspiciuni asupra obiectivitatii sale in legatura cu modul de solutionare a cauzei; impartialitatea reprezinta garantia dreptului la un proces echitabil si presupune absenta oricarei prejudecati cu privire la solutia unui proces; Curtea a constatat ca in speta respectiva propunerea de arestare a inculpatului Iancu a vizat in esenta aceleasi fapte cu cele pentru care anterior s-a solicitat arestarea inculpatului Tender iar doctrina admis ca 'judecatorul care a solutionat intr-un anumit mod o cauza va admite destul de greu sa-si schimbe pararea deja exprimata printr-o hotarare definitiva chiar in prezenta unor elemente noi'”.

Initial, dosarul RAFO 2 a ajuns la aceiasi judecatori din „Telepatia” si din RAFO 1: Bogdan si Mihalcea

Dosarul lui Ovidiu Tender (RAFO 2) – examinat la aceasta ora de completul format din Alexandru Mihai Mihalcea si Georgiana Tudor, dupa ce a trecut pe la Dontete si Bogdan - a fost initial repartizat completului format din judecatorii Mihalcea si Bogdan, aceiasi magistrati care au solutionat „Telepatia” si „RAFO 1”.

In aprilie 2015, Conducerea Curtii de Apel Bucuresti a intervenit si l-a inlocuit pe Mihalcea cu Daniel Dontete. Rocada s-a produs prin Hotararea nr.74/23.04.2015 a Colegiului de Conducere al Curtii de Apel Bucuresti, semnata de presedinta CAB Lia Savonea, in care s-a retinut, printre altele, ca „domnul judecator Daniel Dontete, de la inceputul anului si pana in prezent, participa numai la o sedinta de apel pe luna” si ca „este necesar a se asigura buna desfasurare a activitatii Sectiei a II-a penale a Curtii de Apel Bucuresti in data de 1 mai 2015”. Potrivit art.1 din dispozitivul Hotararii nr.74/23.04.2015, Colegiul de Conducere al CAB aproba „modificarea compunerii completurilor de judecata si, implicit, a planificarii de sedinta, pentru luna mai 2015, dupa cum urmeaza (...) C6 Apel, in compunerea Mihai Alexandru Mihalcea-Camelia Bogdan, planificat in data de 11 mai 2015, va avea compunerea Daniel Dontete-Camelia Bogdan; (...) C13 A, in compunerea Ciprian Ghita-Georgiana Tudor, planificat in data de 20 mai 2015, va avea compunerea Mihai Alexandru Mihalcea-Georgiana Tudor”.

Vorbe de fumoar

Cat despre atmosfera din sala de judecata, merita sa spunem ca sedinta a inceput miercuri, pe 3 iunie, si s-a terminat joi 4 iunie. Urmatorul termen a fost acordat pentru joi 4 iunie, ora 13.00. Au fost audiati 5 dintre cei 7 inculpati, intrucat unul dintre ei – turcul Basaran Cadri Mazhar – continua sa fie judecat in lipsa din cauza ca instanta nu e capabila sa il citeze corect, iar Marian Iancu, aflat in executarea celor 12 ani de inchisoare primiti de la tandemul Mihalcea-Bogdan, nu a tinut sa fie prezent la acest termen, depunand in acest sens un inscris la dosar.

In jurul orei 21.15, cand era clar pentru toata lumea ca instanta doreste neaparat audierea tuturor inculpatilor la acest termen, un avocat i-a solicitat presedintelui Mihalcea sa dea dispozitie sa fie adus si Marian Iancu. Magistratul a respins insa cererea: „Faptul ca domnul Iancu nu a anticipat ce se-ntampla la termenul de azi nu e problema noastra”.

Pe la ora 10 – 10 si ceva, un avocat s-a plans ca e cam tarziu. „Pentru mine e inca devreme”, i-a replicat Mihalcea. Dupa ora 00.00, o avocata a intrebat daca incheierea de sedinta va fi cu data de 3 sau cu data de 4: „O sa aflati!”. Tot dupa miezul noptii, un alt avocat a cerut voie la fumoar: „Macar o pauza de tigara ne permiteti, domnule presedinte?”.

Prezentam in continuare, cu titlu de exemplu, una dintre multele cereri de probatorii formulate de avocatul Eugen Iordachescu, aparatorul lui Ovidiu Tender, si respinsa de judecatorul Mihalcea:

„In temeiul dispozitiilor art. 352 alin. 11 C.proc.pen. si art. 6 CEDO, formulez prezenta CERERE prin care va solicit respectuos sa efectuati demersurile necesare in vederea declasificarii urmatoarelor:

a) Solicitarile adresate catre SRI in vederea autorizarii activitatilor desfasurate de catre SRI, autorizarea PICCJ si incheierea prin care a fost confirmat mandatul nr. 00174;

b) Mandatul nr. 00174 emis in data de 11.03.2005 si prelungirile ulterioare ale acestuia, Ordonanta nr. 634/C din data de 24.02.2006 a PICCJ;

c) Suportii optici pe care sunt stocate convorbirile si comunicarile interceptate si inregistrate in baza mandatelui nr. 00174 si a mandatelor prin care s-a dispus prelungirea acestuia;

d) Procesele-verbale de redare a convorbirilor si comunicarilor interceptate si inregistrate in baza Legii nr. 51/1991.

1. Prin Mandatul de Siguranta Nationala nr. 00174 emis in data de 11.03.2005, PICCJ a dispus in baza Legii 535/2004 interceptarea convorbirilor telefonice purtate de inculpat, iar ulterior a dispus prelungirea acestuia la data de 09.09.2005 respectiv la data de 07.12.2005.

Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, DIICOT a adus la cunostinta inculpatului, la data de 09.08.2006 un numar de 5 procese verbale cu redarea in scris a convorbirilor telefonice purtate cu numitul Cotofana Gheorghe, la datele de 01.02.2006, 02.02.2006, 06.02.2006 si 07.02.2006. Notele de redare a acestor convorbiri au fost inaintate si declasificate de catre Serviciul Roman de Informatii.

Dupa cum se poate observa, desi convorbirile telefonice au fost interceptate si inregistrate pe baza mandatului emis si prelungit in temeiul Legii 51/1991, pentru o perioada de aproximativ 1 an, incepand cu data de 11.03.2005, continutul acestora nu a fost declasificat cu exceptia celor 5 convorbiri telefonice purtate cu numitul Cotofana Gheorghe.

2. Pe de alta parte, la filele 153-155 din volumul 31 al dosarului de urmarire penala nr. 692/D/P/2005, se face referire la interceptarile si inregistrarile convorbirilor telefonice realizate pe baza mandatelor emise si prelungite in temeiul art. 13 din Legea 51/1991 privind siguranta nationala, incepand cu anul 2003.

3. Inscrisurile care au stat la baza emiterii mandatului pe sigurnata nationala (solicitarea SRI, autorizare PICCJ, confirmarea instantei) si a prelungirilor (Ordonanta nr. 634/C din data de 24.02.2006 a PiCC), suportii optici pe care sunt imprimate interceptarile si inregistrarile realizate in temeiul art. 13 din Legea 51/1991 nu au fost declasificate si nici procesele-verbale de redare a acestora nu au fost depuse la dosarul cauzei, pana la acest moment procesual.

Mentionez ca procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate si celelalte inscrisuri ce fac obiectul prezentei cereri nu au fost comunicate inculpatului, nici in cursul urmaririi penale cu ocazia prezentarii materialului de urmarire penala si nici a avut posibilitatea sa iau cunostinta de continutul acestora dupa inregistrarea dosarului pe rolul Tribunalului Bucuresti.

Cu toate acestea respectivele interceptari ale convorbirilor telefonice au fost avute in vedere ca mijloc de proba la sustinerea acuzatiilor penale si la trimiterea acestuia in judecata – fiind mentionate printre mijloacele de proba de la fila 333 din rechizitoriu.

Avand in vedere aceste considerente, informatiile continute de inscrisurile a caror declasificare o solicit reprezinta informatii esentiale pentru solutionarea cauzaei, fapt ce atrage indicenta dispozitiilor art. 352 alin. 11 C. proc. pen.

4. In opinia Curtii Europene a Drepturilor Omului, una dintre garantiile unei proceduri echitabile este egalitatea de tratament. Egalitatea de tratament presupune tratarea egala a partilor pe toata durata desfasurarii procedurii in fata unui tribunal, fara ca una dintre ele sa fie avantajata in raport cu celelalte parti din proces (Corneliu Barsan, Convetia Europeana a Drepturilor Omului, editia 2, ed. C.H. Beck, Bucuresti 2010, pg. 489). Mentinerea „echilibrului' necesar desfasurarii unui proces echitabil implica si comunicarea intre parti a tuturor pieselor dosarului, mai precis dreptul de a avea acces la toate dovezile stranse de procuror (CEDH, 4 octombrie 2007, Forum Maritime v. Romania). in acest sens, Curtea a decis (CEDH, 27 aprilie 2000, Kuopila c. Finlanda) ca, intr-un proces penal comunicarea unor probe numai procurorului, nu si apararii incalca principiul egalitatii de arme.

De asemenea, Curtea de la Strasbourg a statuat in sensul ca mijloacele de care trebuie sa se bucure orice persoana acuzata de savarsirea unei infractiuni include posibilitatea sa cunoasca, in scopul pregatirii apararii sale, rezultatul investigatiilor efectuate pe parcursul procedurii (CEDH, 15 ianuarie 1997, CGP c. Tarile de Jos).

Cu privire la dreptul partilor la o procedura contradictorie, Curtea a precizat ca dreptul la o procedura contradictorie reprezinta posibilitatea de a lua la cunostinta de toate piesele dosarului si de a le discuta (CEDH, 20 iulie 2001, Pellegrini c. Italia). Principiului contradictorialitatii i se circumscrie si modul de prezentare si discutare a probelor in instanta. in acest sens, in procesul penal elementele de proba trebuie produse in fata acuzatului, in sedinta publica, in vederea unei dezbaterii contradictorii (Corneliu Barsan, Convetia Europeana a Drepturilor Omului, editia 2, ed. C.H. Beck, Bucuresti 2010, pg. 501).

Cu privire la accesul la dosarul cauzei, instanta de la Strasbourg s-a pronuntat in sensul ca acest drept al inculpatului nu exclude principiul caracterului secret al urmaririi, ca dreptul poate suferi limitari atunci cand ascunderea probelor de ochii reclamantului este justificata de un interes public, cu conditia ca, in timpul fazei de judecata inculpatul sa cunoasca integralitatea dosarului sau (Radu Chirita, Conventia Europeana a drepturilor omului. Comentarii si explicatii editia 2, ed. C.H. Beck., Bucuresti 2008, pg. 367) - ceea ce in cauza de fata nu s-a realizat. Utilizarea unor documente clasificate, care nu au fost comunicate inculpatului si prin urmare, imposibilitatea de a cunoaste continutul acestor acte ale dosarului si, deci, imposibilitatea de a le pune in discutie concluziile si relevanta contravine art. 6 din Conventia EDO (Radu Chirita, Dreptul la un proces echitabil, ed. Universul Juridic, Bucuresti 2008, pg. 340-341).

Pornind de la jurisprudenta Curtii cu privire la utilizarea unor documente clasificate precizez faptul ca vinovatia inculpatului Tender Ovidiu Lucian in raport de faptele imputate s-a stabilit si prin raportare la convorbirile si comunicarile interceptate in baza Legii nr. 51/1991.

Folosirea documentelor clasificate pentru a fundamenta hotararea de condamnare nu reprezinta doar o incalcarea de dreptului inculpatului Tender Ovidiu Lucian de a beneficia de toate facilitatile necesare pregatirii apararii si de a beneficia de o procedura contradictorie, ci si a principiului egalitatii armelor intrucat acesta a fost plasat intr-o pozitie de inferioritate fata de acuzare, care a avut acces la aceste mijloace de proba si pe care a inteles sa le invoce in sprijinul acuzatiilor formulate.

5. Aceasta cerere a mai fost formulata si la data de 28.10.2014, dar prin incheierea din data de 5.11.2014, instanta de fond a respins solicitarea si a retinut ca 'aceasta este identica – sub aspectul continutului cu o alta cerere care a fost deja supusa cenzurii de judecata la termenul din data de 31.01.2011'; 'avand in vedere ca prin cererea depusa in sedinta publica din data de 28.10.2014, nu au fost indicate elemente de noutate fata de cererea anterioara si dupa cum s-a aratat anterior instanta s-a pronuntat deja prin incheierea interlocutorie din data de 31.10.2011, tribunalul o va respinge ca inadmisibila'; 'in subsidiar, Tribunalul constata ca solicitarea in discutie este si nefondata, astfel cum s-a pronuntat instanta prin incheierea din data de 31.01.2011, deoarece proba solicitata nu este utila solutionarii cauzei, in contextul in care faptele deduse judecatii se presupune ca au fost comise – potrivit rechizitoriului – intr-o perioada anterioara datei incepand cu care se solicita declasificarea unor documente'.

Motivarea instantei de fond este gresita din urmatoarele motive:

In primul rand, precizez ca la data de 31.01.2011 cand a fost formulata prima data aceasta cerere, nu exista (nu era reglementat) temeiul de drept invocat in sustinerea acesteia la data de 28.10.2014 – respectiv art. 352 alin. 11 C.proc.pen.

In al doilea rand, trebuie observat ca cererea nu este nefondata, asa cum in mod eronat a sustinut instanta de fond, in conditiile in care documentele a caror declasificare am cerut-o sunt enumerate in rechizitoriu, in lista ce cuprinde probele in vinovatie.

Pe de alta parte, simpla referire la o incheiere dispusa in urma cu 3 ani de un alt judecator si implicit la motivarea acestuia, fara analizarea temeiurilor actuale reprezinta si sub acest aspect, o incalcare a principiului nemijlocirii si implicit o incalcare a dreptului la aparare”.

*Cititi aici Hotararea nr.74/23.04.2015 a Colegiului de Conducere al CAB

*Cititi aici Incheierea de recuzare din 20 mai 2015, prin care au fost scosi din dosarul RAFO-Carom judecatorii Dontete si Bogdan