Inca o condamnare a Romaniei la Curtea Europeana a Drepturilor Omului din cauza derapajelor DNA. Comis in decembrie 2008, pe vremea cand parchetul anticoruptie era condus de Daniel Morar (foto), abuzul demascat azi de judecatorii CEDO este opera unui procuror de la DNA-Timisoara.

Curtea de la Strasbourg a obligat statul, printr-o hotarare pronuntata marti 13 decembrie 2016, sa plateasca daune morale de 5.000 euro pentru o privare de libertate nelegala. Este vorba despre un mandat de aducere emis cu exces de putere pe numele avocatului Mircea Tiba, din Baroul Bihor.

Atentie procurori si politisti: Mandatul de aducere trebuie motivat

Mai precis, judecatorii europeni au constatat ca anchetatorul, identificat de noi in persoana procurorului DNA Ionut Vasile, nu si-a justificat masura: „Mandatul din 11 decembrie 2008 emis de procuror in baza art. 183 alin. (2) din vechiul Cod de procedura penala nu a oferit niciun motiv pentru care aceasta masura a fost necesara pentru audierea reclamantului in calitate de acuzat... Faptul ca celalalt suspect era ofiter de politie ar fi putut constitui un motiv care sa justifice emiterea unui mandat de aducere pentru persoana respectiva, dar nu si pentru reclamant”.

Dupa ce a stabilit caracterul nelegal al masurii - „prin omiterea de a preciza motivele care au stat la baza emiterii, mandatul procurorului nu a reusit sa se conformeze normelor aplicabile procedurii penale interne”, judecatorii europeni au concluzionat ca „privarea de libertate a reclamantului de la ora 8:00 dimineata la ora 17:10 in ziua de 12 decembrie 2008 a fost incompatibila cu cerintele Art. 5.1 din Conventie” privind dreptul la libertate si la siguranta.

Iata cum motiveaza CEDO incalcarea dreptului la libertate garantat de Art. 5.1 din Conventie in acest caz:

„Curtea trebuie sa stabileasca acum daca reclamantul a fost privat de libertate 'in conformitate cu o procedura prevazuta de lege' in intelesul Art. 5.1 din Conventie. (...) In special, este esential, in privinta privarii de libertate, ca dreptul intern sa defineasca in mod clar conditiile de detentie si ca legea sa fie previzibila in aplicarea sa (a se vedea Zervudacki vs. Franta, nr. 73947/01, par. 43, 27 iulie 2006; si Creanga vs. Romania, citata mai sus, par. 101).

Curtea noteaza ca, in prezenta cauza, temeiul legal pentru privarea de libertate a reclamantului a fost articolul 183 din vechiul Cod de procedura penala roman.

Potrivit alineatului (1) din acest articol, o persoana poate fi adusa in fata organului de urmarire penala sau a instantei pe baza unui mandat de aducere, daca, fiind anterior citata, nu s-a prezentat, sau ascultarea ori prezenta ei sunt necesare. In aceasta privinta, Curtea noteaza ca partile au fost de acord ca reclamantul nu a fost niciodata citat sa se prezinte in fata procurorilor DNA-Timisoara in legatura cu procedurile penale impotriva lui.

Curtea constata in continuare ca, potrivit alineatului (2) al aceluiasi articol, un suspect (invinuitul – n.r.) sau un acuzat (inculpatul – n.r.) poate fi adus in fata autoritatilor cu mandat de aducere, in mod exceptional, chiar inainte de a fi fost citat, daca organul de urmarire penala sau instanta explica motivat ca masura este in interesul solutionarii cauzei.

In aceasta privinta, Curtea observa ca mandatul din 11 decembrie 2008 emis de procuror in baza art. 183 alin. (2) din vechiul Cod de procedura penala nu a oferit niciun motiv pentru care aceasta masura a fost necesara pentru audierea reclamantului in calitate de acuzat. In timp ce Guvernul a sustinut ca masura a fost justificata de tipul de infractiune si de statutul celeilalte persoane acuzate in dosar, aceste motive nu au fost incluse in mandatul prezentat reclamantului. In plus, Curtea considera ca faptul ca celalalt suspect era ofiter de politie ar fi putut constitui un motiv care sa justifice emiterea unui mandat de aducere pentru persoana respectiva, dar nu si pentru reclamant. De asemenea, Guvernul a sustinut ca reclamantul, atunci cand a fost adus in fata procurorului, ar fi putut sa ii ceara acestuia din urma sa ii precizeze motivele care au determinat emiterea mandatului pe numele sau. In aceasta privinta, Curtea considera ca cerinta de a furniza motive pentru un mandat de aducere emis in mod direct - fara citarea prealabila a acuzatului - nu are doar un caracter pur informativ, ci serveste inclusiv scopului de a evita folosirea abuziva a acestei masuri legale. Prin urmare, Curtea concluzioneaza ca, prin omiterea de a preciza motivele care au stat la baza emiterii, mandatul procurorului nu a reusit sa se conformeze normelor aplicabile procedurii penale interne (a se vedea Ghiurau vs. Romania, nr. 55421/10, par. 85, 20 noiembrie 2012 si Iustin Robertino Micu vs. Romania, citat mai sus, par. 94).

Curtea considera ca circumstantele de mai sus demonstreaza ca reclamantul nu a fost privat de libertate in conformitate cu o procedura prevazuta de dreptul intern, privarea de libertate a reclamantului de la ora 8:00 dimineata la ora 17:10 in ziua de 12 decembrie 2008 fiind incompatibila cu cerintele Art. 5.1 din Conventie”.

*Cititi aici integral Hotararea CEDO