Sedinta incendiara la Consiliul Superior al Magistraturii. Sectia pentru judecatori a CSM s-a opus in unanimitate joi, 5 septembrie 2024, tendintelor de tip „Big Brother” pe care Ministerul Justitiei le manifesta in raport cu instantele din intreaga tara.

Concret, judecatorii CSM solicita ca ministerul sa inceteze inrolarea calculatoarelor din instante in domeniul Just.ro si sa transfere catre Consiliu toate atributiile in domeniul IT vizand instantele.

Lumea Justitiei prezinta transcrierea acestei sedinte, in care magistratii Claudiu Dragusin, Liviu Odagiu si Laura Radu (foto de la stanga la dreapta) au luat cuvantul – in aceasta ordine – si au explicat in detaliu de ce aceasta intentie a Ministerului Justitiei nu reprezinta altceva decat un atentat la adresa independentei justitiei si ca acest atentat nu poate fi in niciun fel justitficat prin invocarea fondurilor europene pe care Romania s-a angajat sa le obtina in cadrul Planului National de Redresare si Rezilienta (PNRR).

Argumentele celor trei judecatori CSM sunt sintetizate in minuta sedintei, pe care o veti citi mai jos.

Redam minuta CSM:

„Efectele constitutionale in privinta independentei justitiei ale demersurilor realizate de Ministerul Justitiei in vederea inrolarii echipamentelor IT din cadrul instantelor intr-un domeniu administrat de minister (13760/2024)

Solutie

Sectia pentru judecatori a Consiliului Superior al Magistraturii a hotarat urmatoarele: (unanimitate)

Art. I - In exercitarea atributiei constitutionale de a veghea la respectarea independentei justitiei, constata ca prin inrolarea calculatoarelor si serverelor din instantele judecatoresti in domeniul JUST.RO, gestionat de catre Ministerul Justitiei, se creeaza o vulnerabilitate de natura sa afecteze independenta justitiei.

Art. II - Pentru inlaturarea vulnerabilitatii privind independenta justitiei mentionate la art. I, trebuie luate urmatoarele masuri de natura tehnica:

a) Incetarea procesului de inrolare a calculatoarelor si serverelor din instantele judecatoresti in domeniul administrat de Ministerul Justitiei – JUST.RO. In cazul in care demersul a fost deja inceput sau finalizat, se va reveni la situatia anterioara inrolarii.

b) Reconfigurarea serverelor ECRIS fara a fi in relatie de dependenta cu domeniul JUST.RO. In cazul in care Ministerul Justitiei nu asigura posibilitatea tehnica de configurare a serverelor in acest mod pana la data de 01.10.2024, se va reveni la situatia anterioara virtualizarii, respectiv pe echipamente fizice existente, urmand a se relua procesul de virtualizare doar dupa ce este posibila parcurgerea acestui proces in conditiile amintite anterior.

c) Configurarea si actualizarea solutiilor informatice puse la dispozitia instantelor, de catre instante si minister, in asa fel incat functionalitatile acestora sa nu fie afectate prin masurile prevazute de lit. a si lit. b.

d) Monitorizarea zilnica de catre instantele judecatoresti a accesului in echipamentele informatice pentru identificarea oricarui acces neautorizat, pana la inlaturarea oricarei dependente de domeniul JUST.RO.

Art. III - Demersurile tehnice care urmaresc centralizarea echipamentelor instantelor si stocarea datelor in mod centralizat in afara autoritatii judecatoresti, cu justificarea necesitatii implementarii unor mecanisme de finantare, nu pot sub nicio forma prevala asupra garantiilor de independenta a justitiei, pilon fundamental al statului de drept si principiu esential promovat chiar de catre institutiile care asigura finantarea unor astfel de proiecte.

Art. IV - In baza principiului cooperarii loiale, solicita Ministerului Justitiei sa demareze procesul de transfer catre Consiliul Superior al Magistraturii a tuturor atributiilor ce ii revin in domeniul IT vizand instantele judecatoresti, apreciind ca acest proces reprezinta nu doar o masura de conformare cu standardele europene, ci si un pas necesar pentru asigurarea unei justitii independente si eficiente”.

Prezentam interventiile judecatorilor Dragusin, Odagiu si Radu (vezi video):

„Claudiu Dragusin: Dragi colegi (ma adresez si celor care sunt astazi prezenti la aceasta masa, dar si colegilor din instanta), eu cred ca ne aflam in fata unei situatii deosebit de grave, care trebuie transata prin dialog, dar acest dialog trebuie purtat in cadru constitutional, si nu in cadru tehnic. Noi pana acum am avut o forma de dialog cu ministerul, dar el s-a purtat intotdeauna (cel putin de la inceputul mandatului nostru) la nivel tehnic. Zona tehnica este foarte importanta, dar as asemui acest tip de dialog cu o pastila otravita, care este invelita intr-o forma de ciocolata foarte apetisanta. Tehnologia este si ne va fi utila tuturor, dar discutia care trebuie facuta este legata de efectele acestei tehnologii. Efectele merg in zona constitutionala, in zona mandatului care ne este noua incredintat prin Constitutie. Potrivit articolului 133, Consiliul este garantul independentei justitiei si cred ca dialogul in aceasta zona trebuie purtat de catre noi, nu in zona tehnica.

Eu sper ca din discutiile de astazi sa se contureze importanta dialogului la acest nivel constitutional. Din aceasta perspectiva, mi-ar fi placut ca doamna ministru sa fie astazi prezenta alaturi de noi, pentru ca e o problema care va afecta viitorul magistraturii si ea trebuie discutata in cadru institutional si constitutional.

N-as vrea sa discutam in viitor despre o ipotetica situatie SIPA 2.0, care deja a fost vehiculata in spatiul public. Toata aceasta strategie de preluare a tehnologiei catre minister va putea sa duca discutia si intr-o astfel de zona.

Eu vreau sa ne manifestam deschiderea la dialog constitutional, dar in acelasi timp nu pot sa nu ma prefac ca nu vad inclusiv germenii unui conflict de natura constitutionala. Eu sper sa rezolvam aceste lucruri in cadrul unui dialog, asa cum e firesc sa existe intre puterile statului: intr-un cadru de loialitate cerut de Constitutie.

O sa incerc sa intru intr-o descriere tehnica, dar care sa poata fi inteleasa mai usor si de catre colegii din instanta. Ce e important sunt efectele produse de aceasta tehnologie. As vrea sa incerc sa traduc in cuvinte usor de inteles inclusiv pentru colegii nostri din instanta. Ieri am avut surpriza sa discut cu unul dintre colegii nostri din instanta, care din toata discutia recenta dintre noi si minister, atentia s-a oprit pe aspectul ca nu vor mai putea fi utilizate solutiile de VPN de lucru la distanta pentru judecatori. Acesta este doar un aspect individual, care poate crea un disconfort, dar care poate fi depasit: noi avem solutii la CSM. Daca exista astfel de situatii, se poate lua legatura cu noi si pot fi depasite.

Dar, dincolo de disconfortul individual al judecatorilor, discutia merge catre independenta sistemului judiciar. Sunt chestiuni care afecteaza sistemul structural, in intregimea lui, si de-asta trebuie sa fie clar pentru colegii nostri care este miza acestei discutii.

Din perspectiva contextului, trebuie plecat de la ideea ca sistemul tehnic existent in instante in starea de fapt anterioara a Ministerului Justitiei presupunea o centralizare la nivel de curti de apel a tehnologiei informatiei. Deci toata informatia dintr-o curte de apel era gestionata la nivelul curtii de apel – este adevarat: cu ajutorul unui specialist IT din instanta. Specialistii IT din instanta (sunt colegi absolut remarcabili – si noi, la Consiliu, avem o relatie foarte buna cu multi dintre ei) se afla intr-o stare de dualitate, care nu face bine nici sistemului nostru, nici autoritatii judecatoresti si cred ca nici Ministerului Justitiei: ei sunt subordonati functional Ministerului Justitiei, dar sunt cumva sub autoritatea presedintelui instantei la nivelul curtilor. Sunt evaluati profesional la Ministerul Justitiei, dar sanctiunile disciplinare sunt aplicate la nivelul curtilor. Este o situatie duala: ei se afla intre autoritatea presedintilor curtilor si autoritatea directorului din minister.

Revenind: infrastructura veche presupunea ca bazele de date si toata informatia produsa de sistemul de justitie este centralizata la nivelul curtilor de apel. Prin aceasta tentativa de reforma, rezultatul va fi ca toata informatia produsa de sistem va fi la dispozitia Ministerului Justitiei – evident: printr-o explicatie tehnica care poate fi discutata. Aici am in vedere in primul rand preluarea serverelor ECRIS – ceea ce inseamna preluarea tuturor documentelor din toate dosarele existente in toate instantele din Romania. Asta inseamna atat documente produse de instanta (hotarari, incheieri), cat si documente produse de parti (cereri de chemare in judecata, intampinari, rechizitorii, declaratii de martori samd). Deci toate documentele produse de instanta vor fi administrate dintr-un centru de comanda de la Ministerul Justitiei. Asta pe de o parte.

Pe de alta parte, reforma vizeaza crearea unui dosar electronic national, care exista intr-o stare de fapt anterioara si care presupunea traficul de informatii direct intre instanta si persoana care era parte in dosar. Deci daca cineva voia sa vada o intampinare intr-un dosar, traseul informatiei era direct intre persoana respectiva si serverul instantei.

Si Consiliul Superior al Magistraturii avea o forma de dosar electronic, pe care a pus-o la dispozitie; diferenta dintre cele doua era ca in cazul celui de la nivelul Consiliului, baza de date ramanea la nivelul CSM; pe formula conceputa la minister, traficul de date nu mai este direct intre instanta si beneficiar, ci trece printr-un server al Ministerului Justitiei – ceea ce inseamna ca toata informatia poate fi interceptata.

Ultima masura care necesita atentie (si care este poate cea mai importanta) este crearea unui domeniu de aministrare unica, centralizata la nivelul Ministerului Justitiei – ceea ce presupune inrolarea in aceasta retea creata la nivelul MJ a serverelor ECRIS din instante (deci preluarea intregii informatii si aducerea ei in administrarea Ministerului Justitiei) si, de asemenea, preluarea – prin inrolarea si a calculatoarelor judecatorilor si grefierilor – intregului continut al acestor calculatoare in aceeasi retea care va avea un punct de administrare centralizat la Ministerul Justitiei.

In masura in care procesul de transfer al acestei tehnologii se va finaliza, Ministerul Justitiei va administra o retea in cadrul careia se va regasi toata informatia din tot sistemul judiciar, dar – mai mult decat atat – chiar continutul calculatoarelor individuale ale judecatorilor si grefierilor.

Am primit intrebarea: 'Ce aveti de ascuns?' Din perspectiva efectelor, sistemul judiciar, ca orice alt sistem, are niste zone de confidentialitate. As incepe aici cu secretul deliberarii, care este un principiu sacru (recunoscut de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, de Constitutia Romaniei, de toate dispozitiile procedurale interne) si care presupune ca atunci cand judecatorul ia o decizie, o ia el singur, impreuna cu constiinta lui. Daca va fi pus in aplicare sistemul pe care ministerul l-a conceput, acest principiu al secretului deliberarii va trebui reconfigurat: judecatorul va lua decizia impreuna cu constiinta lui si, probabil, cu cineva de la MJ. Acest lucru se va materializa preponderent in cauzele penale. Acum, deciziile in cauzele penale se emit impreuna cu considerentele hotararii. Cred ca, intr-un viitor apropiat, acelasi lucru se va intampla si in materie procedural-civila. Asta inseamna ca daca eu sunt judecator de penal si am de emis o solutie saptamana viitoare, nu pot sa emit solutia, dupa care sa si redactez, in aceeasi zi, 60-80 de pagini (sau cat are o hotarare judecatoreasca in materie penala), ci ar trebui sa incep redactarea ei inainte – ceea ce inseamna ca exista prefigurarea solutiei.

Daca continutul acestor calculatoare va fi disponibil Ministerului Justitiei, asta inseamna ca daca cineva are aces la pre-redactarea hotararii, practic are acces si la solutie (poate sa prefigureze ce o sa se intample intr-un dosar penal).

Dar nu e vorba numai de secretul deliberarii. M-as referi si la procedurile pe care legea insasi le declara secrete. Imi vine in minte acum procedura in litigiile cu refugiati, care e declarata de lege secreta, dar va fi semi-secreta in noile conditii.

In materie comerciala, sunt suficiente litigii cu contracte care au clauze confidentiale si care poate sunt contestate in instanta. Aici chiar as fi curios sa stiu care sunt analizele colegilor nostri avocati, in conditiile in care vor trebui sa-si faca aparari in dosar si vor depune astfel de contracte care contin clauze confidentiale. Sau poate compania pe care o reprezinta nu doreste sa stie ce clienti are, dar evident ca din contract vor rezulta niste date care vor fi semi-publice.

Poate chiar mai important este domeniul masurilor de supraveghere tehnica. Ele evident ca trebuie sa ramana intr-o zona de confidentialitate clara, pentru a nu afecta succesul urmaririi penale. Masurile de supraveghere tehnica trebuie sa ramana strict intre procuror si judecator (si eventual grefierul care redacteaza incheierile). Dar daca accesul va fi atat de larg, atunci nu vei avea siguranta ca masurile de supraveghere tehnica raman intr-un cadru care nu iese din dosarul respectiv.

Poate ar fi utila o descriere a acestui sistem conceput la nivelul Ministerului Justitiei. Din punct de vedere tehnologic, el e foarte eficient si foarte bun – cu singura mentiune ca, in principiu, astfel de sisteme de manageriere a unei retele de calculatoare sunt concepute plecand de la doua principii. Unu: ele au aplicabilitate intr-o unitate clar definita (intr-o institutie publica, o societate comerciala etc.). Sistemul de justitie reprezinta un mozaic, o imbinare a mai multor entitati. Nu e vorba de un sistem unitar – vorbim de parchete, de instante, de diviziuni in cadrul instantelor.

Al doilea principiu de la care pleaca acest tip de aplicatii de manageriere a unei retele de calculatoare este cel al increderii absolute care se acorda administratorului retelei, cu privilegiile cele mai mari. In sistem tehnic: e un super-administrator (superadmin), caruia tu, atunci cand implementezi un astfel de sistem, trebuie sa-i acorzi o incredere totala, pentru ca el are in mana toate regulile retelei: poate sa impuna orice regula de securitate, dar poate schimba acea regula de securitate, din dispozitie proprie, pentru cinci minute, pentru zece, pentru o ora sau poate sa n-o schimbe.

Noua ni se propune o aplicatie creata de Microsoft. Acest tip de aplicatii pleaca de la ideea ca trebuie sa ai incredere totala in administratorul sistemului, cu cele mai mari privilegii, cu posibilitatea de a intra si de a schimba absolut tot in retea. Or, din punctul nostru de vedere, aceasta chestiune desi tehnic poate e buna, singura problema este ca administratorul cu puteri maxime nu poate fi situat in afara sistemului si nu poate fi situat in cadrul puterii judecatoresti. Exista un principiu al cooperarii loiale intre puterile statului, dar daca admitem ca exista principiul separarii puterilor in stat (de cateva sute de ani), puterea executiva este separata de puterea judecatoreasca.

Daca vreti o analogie: eu sunt convins ca in compania Microsoft (creatoarea acestui sistem) exista un domeniu in care sunt inrolate toate calculatoarele si care este administrat foarte eficient, dar la nivelul companiei Microsoft. Nu cred ca Microsoft a creat acest sistem, dupa care a spus sa fie administrat de o companie concurenta.

Noi (n.r. puterile in stat) nu concuram, dar suntem separati. Nu cred ca Microsoft da catre Amazon administrarea sistemului propriu de calculatoare (cu toate informatiile pe care le are acolo: secrete comerciale, aplicatii, coduri-sursa). Sau la noi, in Romania, nu cred ca reteaua companiei Dacia este administrata de colegii de la Ford.

O astfel de retea, daca exista, pleaca de la principiul increderii totale in administratorul retelei. De obicei, acel administrator este in cadrul companiei / unitatii / institutiei respective.

Merg mai departe cu analogia: daca Ministerul Justitiei isi face un astfel de domeniu ca sa ne ofere privilegiul de a fi integrati acolo, eu nu cred ca ministerului ii trece prin minte ca acest sistem al lor sa fie administrat de Ministerul Finantelor.

Tehnologic, se poate discuta. Dar administratorul cu cele mai inalte privilegii nu are ce sa caute in afara sistemului. (...)

Sunt foarte curios sa-mi explice cineva aceasta diferenta magulitoare de tratament intre solutia aplicata instantelor si solutia aplicata parchetelor. La parchete, exista un domeniu, s-a aplicat aceeasi solutie tehnologica, absolut toate echipamentele de lucru au fost inrolate intr-un domeniu numit 'Mpublic.ro', administrat de Procurorul General. El a fost separat total – inclusiv fizic – de 'Just.ro' (domeniul Ministerului Justitiei), functioneaza separat, iar in cadrul acestui sistem al Ministerului Public s-au mai desprins inca doua entitati – DNA si DIICOT – care au sisteme centralizate, dar separate.

Deci pentru parchete s-a gasit solutia fireasca: in sensul ca toata tehnologia sa fie centralizata, dar administrata in cadrul parchetelor.

Problema care se ridica este: de ce in cazul instantelor s-a considerat ca este mai bine ca toata administrarea sa fie condusa catre Ministerul Justitiei? De ce nu s-a pus niciodata pe tapet problema ramanerii administrarii acestei tehnologii in cadrul autoritatii judecatoresti? Nu e o miza sa fie la CSM – sunt atatea institutii in cadrul autoritatii judecatoresti, incat se poate gasi o formula. De exemplu, poate sa ramana centralizat la nivel de curti de apel (poate e cea mai buna solutie). De ce exista aceasta diferenta de tratament intre solutia aplicata Ministerului Public si solutia aplicata instantelor?

In discutiile tehnice, s-au tot invocat aspecte legate de PNRR. Suntem cu totii de acord ca PNRR este un instrument absolut important, de care depind si bunastarea, si alte aspecte legate de Romania. Problema este ca ni s-a spus ca din PNRR ar rezulta aceasta nevoie de reforma. Consiliul Superior al Magistraturii – nici in actuala formula, nici in cea anterioara – nu a avut o discutie cu nimeni din perspectiva constitutionala a efectelor aplicarii acestei reforme. Nimeni nu ne-a explicat de ce ar trebui sa se intample ceea ce ministerul propune, de ceexista o diferenta de tratament intre Ministerul Public si instante.

Evaluarea mea este ca o astfel de tehnologie este de antura sa afecteze independenta justitiei. Daca lucrurile stau asa, n-ar putea prevala anumite dispozitii din PNRR in raport cu dispozitii constitutionale. Deci faptul ca cineva a scris ceva in PNRR, asupra caruia Consiliul n-a avut niciun control nu poate sa constituie un argument pentru aplicarea acestui tip de reforma.

Am fost intrebat de ce am iesit cu aceasta problema acum. In perioada vacantei de vara, toate aceste proceduri au fost accelerate. S-a ajuns intr-o faza destul de avansata cu inrolarea tuturor calculatoarelor. Discutia la nivel constitutional tot amana sa se aplice. In aprilie anul trecut, am avut o corespondenta cu ministerul, in care am invocat exact aceste ingrijorari. Discutia a fost intotdeauna deviata intr-o zone tehnica, dar care nu rezolva problema de constitutionalitate. Discutia noastre trebuie sa fie constitutionala, nu tehnica.

Nu este o idee noua. Controlul asupra calculatoarelor din sistem si a informatiei produse de sistem trebuie sa ramana in cadrul autoritatii judecatoresti. Asta nu o spune doar CSM-ul; acestea sunt pozitii clar definite la nivel european. Sunt avize ale Consiliului Consultativ al Judecatorilor Europeni din 2021-2023, care spun expressis verbis ca tehnologia trebuie supravegheata, dar ca exista un risc pentru independenta justitiei daca aceasta supraveghere se face de catre puterea executiva sau de catre o autoritate de reglementare in raport cu protectia datelor cu caracter personal si daca nu se face de catre o institutie din cadrul autoritatii judecatoresti.

Sunt opinii clar definite care spun ca – acolo unde exista – consiliile judiciare trebuie sa preia aceasta responsabilitate. Mai recent, in cadrul declaratiei de la Roma din 2024, Reteaua Europeana a Consiliilor Judiciare, referindu-se la ideea de acces la instanta, subliniaza rolul consiliilor judiciare, care trebuie sa fie principal in supravegherea, in definirea si in implementarea solutiilor care afecteaza actul de justitie – fie ca vorbim de solutii organizatorice (cum e cazul de fata), fie ca vorbim de solutii implicata in mod direct in actul de justitie. Ambele tipuri de tehnologii trebuie sa ramana in sfera autoritatii judecatoresti, pentru ca ea e responsabila si de calitatea actului de justitie, si de independenta justitiei si de multe alte principii care ar trebui discutate la nivel constitutional. (...)

Este acceptabil pentru Romania ca toate informatiile produse de sistemul judiciar sa fiinteze in administrarea Ministerului Justitiei sau nu? Afecteaza acest lucru independenta justitiei sau nu? Acestea sunt intrebarile la care trebuie sa raspunda dialogul la care facem noi invitatia astazi.

Liviu Odagiu: As vrea sa aduc un cuvant de multumire colegilor nostri presedinti de curti de apel, care, intr-o mobilizare admirabila (intr-o perioada foarte scurta, cand inca eram in vacanta judecatoreasca), au reusit sa inteleaga problema cu care se confrunta sistemul judiciar si sa aiba o reactive vehementa. Vocea unitara a colegilor nostri arata maturitatea si forta sistemului judiciar.

Militez si eu alaturi de colegul nostru pentru un dialog interinstitutional. Dar acest dialog cred ca trebuie sa fie exclusiv intre factorii cu putere de decizie, si nu intre persoane cu functii executive si factori de decizie din sistemul judiciar. Prefer sa raman naiv si sa cred ca a fost doar o inabilitate de comunicare si un act personal al domnului director al Directiei de Tehnologia Informatiei (n.r. Adrian-Viorel Diaconu) si ca cu de la sine putere a actionat trimitand acea scrisoare presedintilor curtilor de apel.

Inteleg foarte bine importanta PNRR-ului si necesitatea indeplinirii jalonului 163 din cadrul acestuia. Dar in acelasi timp, inca de cand am intrat in magistratura, Constitutia Romaniei a reprezentat punctul in jurul caruia mi-am desfasurat intreaga activitate. Iar principiul independentei justitiei – pe care, in calitate de membru (n.r. al CSM), alaturi de dumneavoastra, trebuie sa-l garantam – este un pilon al Constitutiei Romaniei.

Sunt de acord ca Romania trebuie sa absoarba aceste fonduri (n.r. prin PNRR), dar care este pretul? (...)

Laura Radu: Imi exprim speranta ca dialogul va avea loc in mod real cu Ministerul Justitiei si cu factorii de decizie. Doamna ministru ne spune ca ECRIS V a reprezentat un parteneriat, de la nivelul anilor 2020, intre Ministerul Justitiei, Parchetul de pe langa Inalta Curte si Consiliul Superior al Magistraturii. Dialogul acesta a fost un dialog poate formal. Am in fata o adresa pe care am semnat-o in calitate de presedinte al Tribunalului Bucuresti la data de 3 iulie 2020, in care am transmis Ministerului Justitiei pozitia Tribunalului Bucuresti si a judecatoriilor arondate. Am explicat riscurile pe care le poate prezenta o arhitectura centralizata in ceea ce priveste ECRIS V. La patru ani distanta, solutia este cea centralizata.

Mesajul – pe care noi l-am transmis ca instanta care gestiona o baza de date uriasa – nu a fost luat in considerare, socotindu-se ca dincolo de riscurile de securitate sau de avarie pe care le poate prezenta o aplicatie la nivel centralizat, acestea pot fi inlaturate si, in consecinta, arhitectura centralizata este cea mai nimerita.

Astazi, dupa patru ani, suntem in aceasta situatie in care se tot foloseste cuvantul 'dialog'. Ni se spune: 'Da, dialogam, dialogam, dialogam'. Mi-ar parea rau sa spun ca este un dialog 'fiecare pe palierul lui'. Adica nu se poarta un dialog real. Ministerul Justitiei nu este dispus neaparat sa asculte interventiile noastre. Colegul Claudiu Dragusin ne spunea sa ducem discutia strict intr-o zona de constitutionalitate. Da, dar tehnic stau in felul urmator: aseara, la ora 16:50, Ministerul Justitiei (prin Directia de Tehnologia Informatiei) transmitea informaticienilor-sefi ai curtilor de apel si ai tribunalelor politica de securitate actualizata pentru domeniul Just.ro, in care se solicita, intre altele, raportarea trimestriala a stadiului inrolarii echipamentelor si utilizatorilor. Adica noi astazi aici spunem ca vrem sa discutam si ca sunt riscuri in ceea ce priveste aceasta inrolare, dar in egala masura MJ merge mai departe cu toate politicile, asa cum considera ca trebuie sa implementeze proiectele si obligatiile pe care si le-a asumat.

De aceea, ma alatur colegilor mei in acest discurs si as dori ca dialogul despre care s-a vorbit timp de patru ani de zile (si despre care s-a vorbit mai mult in ultima luna) sa devina un dialog real. Ar fi bine ca doamna ministru al Justitiei sa fie prezenta la sedintele Sectiei pentru judecatori in care sa discutam cu cartile pe masa toate aceste probleme pe care noi le-am intampinat si sa apreciem impreuna asupra riscurilor pe care aceasta detinere a bazelor de date la Ministerul Justitiei le poate prezenta pentru activitatea instantelor judecatoresti.

Ministerul Justitiei, ca gestionar al justitiei ca serviciu de interes public, are multe alte paliere pe care se poate concentra. Nu este neaparat sa detina bazele de date referitoare la activitatea instantelor judecatoresti, care este in atributul Consiliului Superior al Magistraturii.

De aceea, trebuie sa transam si problema informaticienilor. Articolul 41 din Legea 11/2024 (n.r. a personalului auxiliar) ne spune ca se organizeaza in continuare concurs la nivelul curtilor de apel pentru recrutarea informaticienilor, dar in final informaticienii trebuie sa raporteze trimestrial, asa cum li se ordona de la nivelul Ministerului Justitiei. Si atunci poate aceasta chestiune care a ramas si in actuala Lege a personalului auxiliar ar trebui sa fie reglata in asa fel, incat fie sa ramana exclusiv decizia curtilor de apel, fie la Inalta Curte, fie la CSM, fie la Scoala Nationala de Grefieri. Adica sunt suficiente autoritati care pot gestiona numirea, recrutarea, promovarea, evaluarea informaticienilor.

Claudiu Dragusin: Vreau sa fiu foarte clar: nu e un proces de intentie. In Ministerul Justitiei sunt colegi de-ai nostri, oameni absolut onorabili. Eu nu fac nicio acuza; spun doar ceea ce poate sa faca acest sistem, tehnic vorbind.

Am uitat sa spun lucrul asta mai devreme: in dialogul tehnic, noua ni s-a spus intotdeauna ca este imposibil sa se intre in calculatoarele judecatorilor. In timp ce ni se spunea lucrul acesta, colegii nostri din instante au stabilit, printr-o analiza tehnica, exact contrariul: ca s-a intrat in niste calculatoare.

In timp ce ni se spunea ca exista trasabilitate (adica eu pot stabili clar cine a intrat in calculator si ce a facut in calculator), colegii nostri de la instantele care au verificat au detectat ca in calculatoarele lor s-a intrat cu un cont al unui fost angajat al Ministerului Justitiei, decedat de trei ani. Nu ni s-a spus cine era in spatele contului (si nici nu cred ca s-ar putea afla lucrul asta). S-a detectat doar ca acea persoana a intrat intr-un anumit cont, dar nu s-a detectat ce a facut acea persoana in calculatorul respectiv. Deci din perspectiva trasabilitatii, nu s-a putut stabili nici cine a fost, nici ce a facut in calculator.

Probabil au fost niste activitati neutre. Incerc doar sa spun ca sistemul poate sa faca acest lucru. Iar daca ni se raspunde acum ca s-a imbunatatit de ieri pe azi, eu o sa raspund ca politica de securitate mai frumoasa care a fost facuta peste noapte poate fi schimbata din nou maine, poimaine samd. Asta rezulta din principiul increderii totale in cel mai inalt administrator al sistemului, care poate sa faca absolut orice. Deci nu e o garantie – indiferent cat ar vrea sa fie prezentat acest lucru drept garantie”.