O noua marturie cutremuratoare a iesit la iveala despre activitatea de procuror comunist a lui Augustin Lazar (foto 2). Vorbim despre chinuri indurate tot la Aiud – aceeasi inchisoare unde a fost torturat disidentul anticomunist Iulius Filip, caruia actualul Procuror General i-a refuzat de doua ori liberarea conditionata (click aici si aici pentru a citi). De data aceasta, cel care si-a dezvaluit chinurile la care a fost supus in infama puscarie se numeste Ioan Muntean (foto 1), fost sofer la Intreprinderea Balanta Sibiu.

Muntean le-a oferit un interviu jurnalistilor Adrian Calin si Bianca Nae de la Antena 3, materialul fiind difuzat in seara de joi, 4 aprilie 2019, in emisiunea „Sinteza zilei”.

Cum a fost frant destinul unui om simplu

Ioan Muntean a fost persecutat si inainte sa ajunga in inchisoare: in 1977, muncitorului i-a fost schimbat disciplinar locul de munca, intrucat Securitatea l-a prins in drum spre Bucuresti, unde urmarea sa se solidarizeze cu scriitorul Paul Goma, in sprijinul initiativei civice Carta 77, din Cehoslovacia. Mutat la Oravita (in judetul Caras-Severin), Muntean a fost arestat de catre Securitate la inceputul anilor '80, fiindca urmarea sa plece in SUA, muncitorul avand viza ambasadei americane inca din 1980. Securistii l-au dus pe Ioan Muntean la un pichet de graniceri si i-au inscenat o incaierare. De altfel, pedeapsa de 8 ani de inchisoare i-a fost data de catre Tribunalul Militar Timisoara pentru ca Muntean l-ar fi lovit si dezarmat pe un granicer. Condamnarea s-a bazat pe marturia mincinoasa a doi militari.

Ioan Muntean a incercat fara succes sa faca recurs la Tribunalul Militar Bucuresti, instanta aruncandu-l pe muncitor in Penitenciarul Aiud. Acolo a inceput iadul, Muntean fiind supus la repetate batai si torturi.

Tot la Aiud, destinul detinutului politic s-a intersectat cu cel al lui Augustin Lazar. La prima incercare de liberare conditionata, procurorul l-a expediat scurt, azvarlindu-l la izolare (la carcera) timp de 10 zile, chipurile pentru ca Ioan Muntean ar fi calomniat organele de stat. De acelasi tratament a avut parte detinutul si la a doua incercare, cu deosebirea ca de data aceasta Muntean i-a citit lui Lazar o poezie pe care o scrisese pentru el si in care isi striga durerea.

In cele din urma, muncitorul a fost eliberat din inchisoare, iar Securitatea i-a dat pasaport american. Ioan Muntean a ajuns in Statele Unite in noiembrie 1989, ca refugiat politic, acum avand dubla cetatenie romano-americana.

Inainte sa va prezentam cele mai importante pasaje din relatarea lui Ioan Muntean, trebuie sa remarcam felul in care il descrie muncitorul pe procurorul comunist Augustin Lazar: „un ciubucar”. Mai precis, Muntean sustine ca Lazar ar fi strans intr-o geanta mare bricegele confectionate de catre detinutii cu pedepse mari, intrucat asemenea obiecte se vindeau pe bani frumosi in perioada respectiva.

Cititi mai jos marturia zguduitoare a lui Ioan Muntean despre propriul calvar:

„Ioan Muntean: Tribunalul Militar Timisoara m-a condamnat la 8 ani de inchisoare. A retinut ca in drum spre pichet am lovit si dezarmat granicerul. Au depus marturie doi martori (doi militari). Cum dracu' am dezarmat granicerul, iar martorii se uitau?! Eu eram singur – asa reiese din acte.

Am facut recurs la Bucuresti, la Tribunalul Militar Teritorial. Nici nu m-a lasat sa vorbesc. De acolo m-a dus la Aiud si m-a bagat cu regim restrictiv, ca am calomniat organele puterii de stat.

Am cazut in coma de foame. Sigur ca conditiile erau grele: trebuia sa te plimbi de la usa la geam 17 ore. Aveam un pat cu un placaj care se ridica si pe care se punea lacatul. Si numai la ora 10 i se dadea drumul. La ora 5, se ridica si trebuia sa te plimbi. Mancarea era ingrozitoare, frig, se arunca cate o galeata de apa pe jos... Haine de categoria a sasea... Eram trei in camera.

Inainte sa cad in coma, am contractat un TBC (bacilul ala Koch imi lua aerul) si am strigat la Dumnezeu (pana atunci nu credeam in Dumnezeu): 'Daca existi, vino acum si ajuta-ma!' Si atunci, in halucinatia aia a mea, a venit si a spus: 'Eu exist – tu sa nu mai spui ca Eu nu exist! Dupa 7 ani de eliberezi de aici. Te duc in America si-ti dau tot ce-mi ceri. Toti cei care te-au batut iti vor cere prietenia'.

Dupa 7 ani, ma eliberez de acolo, dar inainte am intrat de doua ori in comisia de liberare conditionata, dupa o treime din pedeapsa. In comisia asta era procurorul Augustin Lazar, actualul Procuror General al Romaniei. El era seful comisiei. Daca el zicea: 'Nu s-a reeducat', nu plecai. Si eu am fost de doua ori amanat. Si atunci, ca sa ma pot libera conditionat, m-am imprietenit cu un militan pe care il chema Muntean Ioan (ca pe mine), poreclit 'Cainele rosu'. Si ala m-a pus pe cursa (n.r. pentru schimbarea inchisorii) si am plecat la Slobozia. Si acolo m-am eliberat.

Prin '85, am iesit la raport la procuror, ca sa-mi dea sa scriu ca sunt nevinovat. Si am scris asa cum s-a intamplat. Cand m-am dus la el, in loc sa ma ia in calcul, m-a bagat 10 zile la izolare. A dat ordin (n.r. Augustin Lazar) sa faca raport militianul si m-a bagat la izolare 10 zile, ca am calomniat organele puterii de stat.

Daca eu i-am reclamat pe locotenentul-major Vatau si pe procurorul militar (eu vorbeam ca m-au bagat la puscarie nevinovat), iata ca ma vad ca-i calomniez! Procurorul Augustin Lazar spune ca am calomniat organele puterii de stat. Nu stiu daca se referea si la el.

Reporter: Venea Augustin Lazar in inchisoare?

Ioan Muntean: A venit, sigur. I-am zis sa vina, ca i-am facut o poezie:

'La noi, frate, in Romania,

S-a terminat cu omenia.

Pentru a ta ideologie

Te baga la puscarie.

In puscaria Aiud,

Grele zile am petrecut.

Mercenarii comunisti,

Batausii comunisti

Imi da-n cap si pe spinare

Si m-arunca-n izolare.

Lazar este procuror,

Seful mercenarilor.

Vine pe la izolare

Si are o gura mare.

Ai dezarmat militarul

Si-acum nu respecti programul?

Cat vei sta in izolare,

Tot cu lanturi de picioare

Si catuse chinezesti,

Hotule, sa chinuiesti

Ca ai vrut sa ne reclami

Pentru drepturi si program!'

Si atunci am iesit la raport la Vaida (seful de sectie, ca erau in trei schimburi: Vaida, Barnutiu si Ionica, poreclit Pumn de fier). I-am zis: 'I-am facut o poezie domnului Lazar si as vrea sa i-o recit'. A venit Lazar si i-am zis-o. Si mi-a mai dat 10 zile de izolare.

Reactia lui cand eu ii spuneam era ca se inrosea; parca s-ar fi repezit pe mine, dar se abtinea. Eu as vrea sa-i amintesc doar atat: ca stiam de treaba respectiva si au vorbit toti detinutii: ca venea cu o geanta. Si daca-si aminteste de bricegele pe care le faceau cei cu pedepsele mari. Acolo a fost o sectie de prelucrare metalurgica si se faceau niste bricege automate. Si mergea cu geanta plina, ca alea afara se vindeau scump.

Se intamplau diferite rapoarte. Si atunci rapoartele erau platite: sa le dea de la 5 la 10 bricege, ca sa scapi de raport. Nu stiu cum ajungeau la Lazar, dar stiu ca venea cu o geanta (l-am vazut si eu pe geam) si toti detinutii spuneau: 'Vine Lazar acum si umple geanta de bricege'.

Ca sa te duci la izolare, trebuia sa te bati cu detinutii sau sa evadezi etc. Cu regim restrictiv (cum am stat eu) erau numai cei care evadau sau cautau si loveau cadrele.

La izolare, o zi mancai, alta nu mancai nimic. Nu-ti dadeau de mancare nimic. O zi era 'la cald' si o zi 'la rece'. Si mancarea era rea! Pe restrictiva, faceai 20 de zile una calda, una rece si pe urma se dadea mancare ca vai de capul ei. Pe patul ala de lemn, dormeam 3 insi.

Reporter: Ati fost batut? Ati fost agresat in penitenciar?

Ioan Muntean: Aoleu! Mi-au pus si piciorul pe gat. Pana in 1983. Din '83, n-au mai putut sa ma bata, ca [Dumnezeu] mi-a spus in revelatia aia: 'Nu te mai atinge nimeni'. Si n-au putut sa ma mai atinga.

Reporter: Erau batuti frecvent oamenii acolo? Erau chinuiti?

Ioan Muntean: Vai de mine! Sectia a VI-a bis, unde am stat eu, detinutii au numit-o 'Urlatoare'. Am auzit asta, ca am stat acolo 1 an si ceva. Cand ne aducea pe cate unii, era un locotenent, Trifan 'Spaima puscariei', cu grupa de interventii. Si cand se intampla cate unul sa evadeze etc., il baga aici... Cand tai un porc, ati vazut cum zbiara. Si pe urma ii bagi cutitul in gat cu incetinitorul, pana cand nu mai auzi nimic.

Si apoi auzeam ca a murit... Acolo era detinut un doctor, Chici, homosexual, care era acceptat. Ala si cu capitanul, care era doctorul pe bune. Dar capitanul ala am inteles ca tot ceea ce-i zicea Chici, aia facea. Ii dadea ca unul a murit cu inima... (...) A evadat unul si capitanul Biro l-a luat de acasa, de la Cisnadie. Si pana la Penitenciarul Aiud, in duba l-au omorat militarii care erau in subordinea lui (n.r. a capitanului). Si apoi Vaida n-a mai vrut sa-l primeasca acolo. (...) Capitanul Biro a fost mutat la alta situatie, celorlalti nu stiu ce pedepse le-a dat... Dar au omorat omul.

Reporter: Dar aceste lucruri nu erau cunoscute, anchetate de procurorul Lazar, care venea in penitenciar?

Ioan Muntean: Sigur ca toate le cunostea, dar era o clica. Vai de mine! Locotenent-colonelul Rus, locotenentul-major Silaghi, capitanul Biro, locotenentul-major Trifan, toti erau o clica. Vai de mine! Te omorau aia daca ajungeai pe mana lor! Chiar si prietenul asta, sergentul-major Muntean Ioan (poreclit Cainele rosu), spuneau detinutii ca si cu gura musca din ei. De aia si porecla. Era groaznic! Locotenentul-colonel Rus umbla cu femeile din penitenciar. Erau toti mana-n mana! Le abuza. Unele au ramas chiar si gravide.

Eu m-am dus sa reclam ca sunt nevinovat si m-a bagat (n.r. Augustin Lazar) 10 zile la izolare, ca am calomniat organele puterii de stat. Pe urma i-am facut poezia.

Reporter: Daca ati fi fata-n fata cu Augustin Lazar, ce i-ati spune? Cum vedeti faptul ca a ajuns intre timp Procurorul General al Romaniei?

Ioan Muntean: Of, Doamne, Doamne!... Dupa '90, s-a dus o politica ticaloasa si toti ticalosii astia au ajuns pe diferite functii. Asa si procurorul Augustin Lazar. Dupa cate am inteles eu, la Iohannis i-a spalat atatea procese. Asta am auzit de la televizor. Si l-a pus procuror. Pai, dupa 1990 toti banditii astia si-au dat mana: au facut legi si cu legile astea au furat. Si e vinovata – dupa mine – si stanga, si dreapta. Eu am fost si am ramas liberal, dar nu pot sa aprob, spre exemplu, politica lui Orban. Apreciez mai mult stanga. Si acum toti imi zic ca eu sunt PSD-ist. Nu sunt PSD-ist. Dar l-am apreciat pe Dragnea ca a venit cu un program, a castigat alegeri, a facut alianta cu Tariceanu (care e de dreapta).

Reporter: Erati in Penitenciarul Aiud. Cum era vazut Augustin Lazar acolo? Cum se vorbea de el?

Ioan Muntean: Cei care puteau sa ajunga la el si sa-i 'dea dreptul' (brigele), atunci se puteau bucura de liberare conditionata. Pentru ca procurorul era cheia. El avea ultimul cuvant, dupa cate am inteles eu. Eu n-am putut sa ajung la el cu asemenea treburi. Eu am fost amanat 2 ani.

Reporter: Lumea il stia de zbir, de accesibil?

Ioan Muntean: De ciubucar. Venea cu o geanta, isi lua drepturile... Toata lumea vorbea ca daca ajungi la Lazar prin altii (ca nu se primea de la oricine), atunci puteai sa beneficiezi de liberare conditionata. Altfel, nu. (...)

Reporter: Cum ati descrie perioada asta (cei 7 ani de la Aiud), in cateva cuvinte?

Ioan Muntean: Groaznica! Eu am trait acolo zile pe care nu le poti descrie. 'Lagar de concentrare' e putin spus. (...) Cu exceptia ca [in lagare] te baga in camera de gazare. Dar aici trebuia sa te plimbi 17 ore de la usa la geam, cu niste cipici in care picioarele erau goale. Deci dezbracat, pe frigul ala in Aiud, iarna... Vara mai era cum era, dar iarna era groaznic! Am cazut in coma de foame. Au am fost un baiat foarte bine si robust...

Baga [caldura] doar cat sa zica ca nu baga. Se incalzea putin un calorifer acolo, dar pe urma se racea. N-aveai ce sa incalzesti! Nu te puteai bucura de incalzire.

Reporter: Am inteles ca s-a incercat sa fiti otravit. Cum a fost povestea aceea?

Ioan Muntean: Barnutiu, intr-o dimineata, zice: 'Ti-e foame? Iti fac eu o friptura'. Pentru ca faceau acolo mancare ei intre ei si venea un miros de friptura... Eu eram infometat, dar i-am spus: 'Nu va cred, domnule plutonier'. Pana la urma, a venit cu friptura. Si atunci m-a batut un gand: 'Cum sa-mi dea mie asta friptura?' Si am tot stat, i-am dat tarcoale... Pana la urma, m-am enervat si i-am dat un picior. N-am gustat nimic. Acolo a ramas, sub patul ala. S-a dat stingerea noaptea, au venit sobolanii, au mancat si au murit. I-am vazut pe 2-3 morti acolo. Pe urma, i-am zis lui Barnutiu: 'Bai, nenorocitule, ai vrut sa ma omori!' N-a zis nimic.

Asta (n.r. otrava) se numea 'Radu' la puscarie. S-a mai dat la unii si i-au omorat. Eu am avut de la Dumnezeu sa traiesc si am scapat... Au vrut sa ma omoare. (...)

In 1987, m-am eliberat. M-a chemat un maior de Securitate, Muset (traieste si astazi – acuma suntem prieteni), care mi-a zis: 'Stiu ca ai fost nevinovat la inchisoare. Eu iti dau pasaport sa pleci in America. Ai viza americanilor'. Si mi-a cerut prietenia (deci ceea ce zicea Dumnezeu in inchisoare) si am ramas prieteni si astazi. Si intr-adevar: a facut demersurile necesare, iar in 20 noiembrie 1989 am primit pasaportul, am luat trenul, am iesit pe la Stamora Moravita, Belgrad, si la Roma m-au preluat americanii. Nu ma puteau prelua din tara, ca am avut viza de refugiat politic. (...) Am stat 30 de ani in America, (...) am dubla cetatenie.

Reporter: Ati primit vreo compensatie din partea statului roman?

Ioan Muntean: N-am primit. In urma cu ceva ani, m-am dus la avocatul Lotrean. El s-a dus la CEDO, dar de la CEDO a venit ca trebuie sa fac aici, la judecatorie. N-am mai facut. Ocupat cu munca in America, cand veneam in vizita sa-mi vad sora, m-am gandit sa nu mai pierd timpul prea mult. Si acum, daca am iesit la pensie, am gasit o avocata, pe Daniela Marginean (n.r. din Baroul Sibiu), si a facut demersuri. As vrea sa nu ma duc cu povara asta, ca eu n-am dezarmat granicerul. Eu cred ca voi gasi intelegerea la judecator, sa-mi ia povara asta. Sigur ca anii de temnita nu mi-i poate da nimeni inapoi... Probabil a cerut avocata despagubire. Ori cu ea, ori fara, vreau ca instanta sa pronunte ca sunt nevinovat”.

Reactia lui Augustin Lazar

In urma acestor noi dezvaluri, a existat si o reactie din partea lui Augustin Lazar. Printr-un comunicat emis vineri, 5 aprilie 2019, de catre Ministerul Public cu privire la marturiile fostului detinut politic Ioan Muntean, Augustin Lazar continua sa se victimizeze, reluand aceeasi idee cum ca el nu a facut altceva decat sa respecte legea. Subliniem ca mesajul a fost publicat doar pe pagina de Facebook a PICCJ, nu si pe site-ul Mpublic.ro.

Iata comunicatul Procurorului General:

„In legatura cu anumite aspecte difuzate intr-o emisiune televizata, arat ca resping orice afirmatii potrivit carora, in calitate de procuror delegat la Comisia de liberare conditionata a Penitenciarului Aiud, as fi dispus sanctionarea disciplinara a vreunei persoane condamnata penal, detinuta in penitenciar, prin emiterea de rapoarte de pedepsire, solicitarea de astfel de rapoarte sau in orice alta modalitate.

Sanctionarea disciplinara a condamnatilor, emiterea acelor rapoarte de pedepsire asa cum erau denumite, se realiza in temeiul art. 21 din Legea nr.23/1969 pentru executarea pedepselor exclusiv de catre administratia penitenciarului, la acea data unitate militara in subordinea Ministerului de Interne.

Nu pot sa nu constat cu amaraciune cum drama unor fosti detinuti politici este folosita de persoane interesate pentru denigrarea mea, evident in contextul in care mi-am depus candidatura pentru un nou mandat de procuror general. Prin astfel de actiuni se urmareste influentarea desemnarii pentru urmatorii trei ani a procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Nu am fost lucrator sau colaborator al Securitatii asa cum am mai aratat si cum Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii a si stabilit.

Potrivit art. 27 alin. (3) din Legea nr. 23/1969 privind executarea pedepselor, procurorul delegat al procuraturii judetene in a carui raza teritoriala se afla penitenciarul era de drept presedintele comisiei de propuneri in vederea liberarii conditionate. Ca atare, participarea procurorului in aceste comisii era o obligatie de serviciu, instituita prin lege si aceasta nu atrage calitatea de lucrator al Securitatii prev. de art. 2 alin. (1) lit. a) din OUG nr. 24/2008 in considerarea aparentei institutionale.

Notiunile de lucrator al Securitatii si colaborator al Securitatii sunt clar definite in art. 2 lit. a) si b) teza I si teza finala din OUG nr. 24/2008 , ceea ce presupune:

- calitatea de ofiter sau subofiter al Securitatii sau Militiei, cu atributii pe linie de Securitate, inclusiv ofiter acoperit care a desfasurat activitati prin care a suprimat sau ingradit drepturile fundamentale; adica: trei conditii cumulative: apartenenta institutionala (Securitate sau Militie); o anumita calitate (ofiter, subofiter sau ofiter acoperit) si anumite activitati de suprimare/ingradire a drepturilor fundamentale;

- calitatea de colaborator o poate avea orice persoana care a furnizat informatii, indiferent sub ce forma, precum note si rapoarte scrise, relatari verbale consemnate de lucratorii Securitatii, prin care se denuntau activitatile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist si care au vizat ingradirea drepturilor si libertatilor.

Liberarea conditionata este o vocatie pe care o au, prin vointa legiuitorului, toti condamnatii care, dupa ce au executat fractiile de pedeapsa stabilite de lege, dupa criteriile aratate, indeplinesc, de asemenea, si conditia de a fi disciplinati si de a da dovezi temeinice de indreptare, inclusiv atunci cand nu presteaza munca, tinandu-se seama si de antecendentele lor penale. Asadar, executarea fractiei legale impunea in continuare si indeplinirea celorlalte conditii prevazute de lege.

Aprecierea comisiei de liberare se fundamenta in trecut, ca si in prezent, pe existenta sau inexistenta rapoartelor de sanctionare disciplinara in dosarul condamnatului, iar exercitarea acestui drept de apreciere in privinta vocatiei era si este supus examinarii instantei.

Aceste activitati nu constituie acte de colaborare cu fosta Securitate, in lipsa vreuneia dintre actele si actiunile enumerate limitativ de art. 2 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 24/2008, ci se circumscriu unei competente specifice fazei de executare a pedepselor”.