Iti trebuie stomac tare si neam-prostie nativa sa batjocoresti o intreaga religie (oricare ar fi ea) si pe credinciosi vrac. Fiindca, intre altele, pentru foarte multi oamenii ai extrem de aglomeratei planete, credinta este (din varii motive, pe care nu stau eu sa le analizez intr-o filosofie de bodega) ultimul si cel mai stabil punct de sprijin. Stiu vrajeala de consum, nu e nevoie sa mi-o amintiti, relatia cu Divinitatea ar trebui sa fie intima, iar Dumnezeu e peste tot, din bucataria mica si neincalzita, trecand prin plajele albe din Zanzibar sau din Bali si pana in amvonul impozantelor catedrale. De cand functioneaza viata pe pamant, omenirea se roaga si se raporteaza la zeitati, oricum s-ar numi si intruchipa ele. Mai nou, pana si virusul ucigas a capatat o dimensiune mitologica, iar masca de protectie a devenit un soi de preoteasa a cultului.

Relatia mea cu ortodoxia e, vorba fb, “complicata”. In ciuda “originii evreiesti”, cum scriu tembelii pentru care Biblia e wikipedia, sunt botezat ortodox, insurat cu popa, nasesc si botez. Dar, in rest, nu prea calc organizat prin biserici. Cand am prilejul si putinta, cand cred in legitimitatea cauzei, le si sprijin financiar sau le ajut sa-l obtina; fara sa bat toba. Nu ma topesc de dragul Patriarhului Daniel (tinta programatica a fanaticilor anti-orice), dar nici nu-l detest. Imi pare un manager eficient si (cam prea) autoritar al uriasei intreprinderi pe care o conduce. Ii admir tenacitatea de a lasa dupa el Catedrala Manturii Neamului si ma bucura implicarea sociala a bisericii. stiu ca joaca (si) politic. Am intima convingere ca nu avea cum sa ajunga fara “baieti” in putredul capitalism pe vremea comunismului si nici intai Statator al BOR in poreclita democratie postrevolutionara. Dar, pur si simplu, nu e treaba mea sa ma amestec intr-un fenomen dintr-un plan paralel existentei mele cotidiene.

Ajung, de regula, in lacase de (orice) cult in scop turistic. Uneori, la noi in republica, ma intersectez in viata cu (destul de putini) popi in scop de sprit si socializare in cercul comun de prieteni de familie. Cred moderat in existenta Divinitatii, dar de la o distanta confortabila de fenomenul bisericesc in sine. Mi s-a intamplat sa ma intersectez cu manifestari ale credintei mozaice, musulmane sau budiste. Am luat act de ele si le-am respectat intotdeauna oamenilor raportarea la Dumnezeul lor si relatia cu el. Nici prin cap nu mi-a trecut sa-i judec ori sa emit opinii superioare la adresa lor. Daca, totusi, ma vedeti vreodata ca o fac, va rog eu, spuneti-mi ca am luat-o razna, dati-mi doua palme sanatoase si trimiteti-ma sa ma caut la eroii in halate albe.

Preluare de pe ciutacu.ro