Judecatorul Tudor Gurban de la Tribunalul Iasi a pronuntat o sentinta vrednica de inclus in orice tratat de jurisprudenta in materie de respectare a drepturilor omului.

Anul trecut, magistratul a obligat statul roman sa-i plateasca lui Constantin Cernescu (foto 1) – fost primar PSD al orasului Harlau – despagubiri morale de 10.000 de lei pentru retinerea pentru 24 de ore, apoi cele doua luni de arest la domiciliu indurate degeaba. Ne referim la cauza in care procuroarea Cristina Chiriac de la DNA Iasi l-a defilat in catuse pentru presupuse fapte de abuz in serviciu, instigare la abuz in serviciu si instigare la fals intelectual in legatura cu receptionarea prematura a unei lucrari de infrastructura – lucrare finalizata insa la doua saptamani dupa receptie. Rechizitoriul a fost confirmat de catre seful DNA Iasi din 2016, Florin Bogdan Munteanu, iar dosarul a fost fabricat de catre Directia Nationala Anticoruptie in colaborare cu Serviciul Roman de Informatii, interceptarile SRI fiind insa excluse de catre instanta. Totul a sfarsit cu achitarea definitiva a fostului edil si a altor inculpati, la 4 februarie 2021 (click aici pentru a citi).

In 5 august 2021, Constantin Cernescu a depus actiune la Tribunalul Iasi, solicitand daune morale de 50.000 de euro si daune materiale de 494.100 de lei.

La 18 noiembrie 2022, judecatorul Tudor Gurban de la Tribunalul Iasi a admis in parte actiunea primarului, obligand statul roman sa-i plateasca despagubiri morale de 10.000 de euro, dar respingand capatul de cerere privind daunele materiale. Sentinta a fost mentinuta in apel, la 29 noiembrie 2023, de catre judecatoarele Brindusa-Daniela Serban (foto 2) si Ioana-Ecaterina Bradateanu de la Curtea de Apel Iasi.

Cand arestezi pe cineva, deja ii induci ideea ca va fi condamnat

Lumea Justitiei prezinta motivarea primei instante, care – repetam – merita sa devina material didactic.

In esenta, judecatorul Gurban spune ca simpla masura privativa de libertate aplicata unui inculpat (in cazul de fata, retinerea si arestarea la domiciliu) este de natura sa-i insufle acelui inculpat ideea ca va fi condamnat si, astfel, sa-i provoace o suferinta psihica intensa.

„Libertatea de miscare este un element important al vietii private, iar limitarea semnificativa si intempestiva a acesteia implica in mod necesar o suferinta morala pentru cel care trebuie sa se supuna unei astfel de masuri”, adauga magistratul.

Redam minuta sentintei nr. 2835/2022 pronuntate de Tribunalul Iasi in dosarul nr. 4213/99/2021:

„Admite in parte cererea de chemare in judecata formulata de reclamantul CERNESCU CONSTANTIN in contradictoriu cu paratul STATUL ROMAN, reprezentat prin MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE.

Obliga paratul STATUL ROMAN, reprezentat prin MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE sa achite reclamantului CERNESCU CONSTANTIN daune morale in valoare de 10000 euro sau echivalent in lei la cursul BNR de la data platii efective a despagubirii, indexate cu indicele de inflatie de la data platii.

Obliga paratul STATUL ROMAN, reprezentat prin MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE sa achite reclamantului CERNESCU CONSTANTIN cheltuieli de judecata de 100 lei, reprezentand contravaloarea taxei judiciare de timbru si de 1500 lei, reprezentand contravaloarea onorariului avocatului ales, proportional culpei procesuale retinute in sarcina paratului.

Cu drept de apel in termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel va fi depusa la Tribunalul Iasi. Pronuntata, azi, 18.11.2022, prin punerea solutiei la dispozitia partilor prin intermediul grefierului de sedinta”.

Prezentam minuta deciziei CA Iasi nr. 536/2023:

„Respinge ca nefondat apelul formulat de Cernescu Constantin, precum si cel declarat de Statul Roman reprezentat de Ministerul Finantelor, impotriva sentintei civile nr 2835 pronuntate la 18.11.2022 de Tribunalul Iasi – Sectia I civila. Cu drept de recurs in termen de 30 de zile de la comunicare, eventuala cale de atac urmand a fi inregistrata la Curtea de Apel Iasi. Pronuntata prin punerea solutiei la dispozitia partilor prin mijlocirea grefei instantei astazi, 29.11.2023”.

Iata cel mai important fragment din sentinta Tribunalului Iasi:

„Analizand probele administrate in cauza si actele de procedura ale partilor, tribunalul retine urmatoarele aspecte:

Calificarea cererii

In ceea ce priveste calificarea juridica a cererii de chemare in judecata, tribunalul a retinut ca reclamantul a investit instanta cu o actiune intemeiata pe institutia raspunderii civile delictuale, calitatea de debitor revenind paratului Statul Roman.

Contrar sustinerilor paratului, reclamantul nu a chemat Statul Roman in judecata in calitate de comitent care sa raspunda pentru faptele prepusilor reprezentati de organele judiciare.

Reclamantul a afirmat clar, in special prin intermediul cererilor precizatoare, ca solicita obligarea paratului la plata unor despagubiri pentru faptul ca a fost subiectul unor masuri preventive intr-un proces penal finalizat cu o solutie definitiva de achitare. In opinia reclamantului, aceasta este fapta delictuala pentru care paratul trebuie sa raspunda.

De asemenea, considera reclamantul ca statul este cel care trebuie sa ii achite cheltuielile de judecata efectuate in procesul penal finalizat prin pronuntarea unei solutii de achitare, aceasta despagubire fiind solicitata tot in temeiul raspunderii civile delictuale.

Precizarile si modificarile succesive referitoare la cererea de acordare a daunelor morale de 50.000 euro

In urma precizarilor si modificarilor succesive ale cererii de chemare in judecata, toate, insa, realizate in termen procedural, cererea de acordare a daunelor morale de 50.000 euro a fost intemeiata pe situatia privarii 'legale' de libertate, chiar daca, in opinia reclamantului simplul fapt al achitarii sale ulterioare confera privarii de libertate caracter 'nelegal'.

Caracterul 'legal' al privarii de libertate

In opinia reclamantului, simplul fapt al achitarii sale ulterioare confera privarii de libertate caracter 'nelegal'. O astfel de concluzie este inexacta in lumina considerentelor Deciziei CCR nr. nr. 136 din 3 martie 2021, pe de o parte, si lipsita de relevanta pentru demersul juridic al reclamantului, urmare a modificarii cauzei juridice a acestui capat de cereere, pe de alta parte. Dupa modificarea cauzei cererii de chemare in judecata, cu referire la capatul de cerere privind daunele morale, despagubirile de 50.000 euro nu mai sunt solicitate 'pentru suferintele de natura psihica, care i-au agravat si starea sanatatii fizice, i-au lezat demnitatea si onoarea, propria imagine, produse atat in perioada desfasurarii activitatilor de urmarire penala, in mod deosebit interdictiile si restrictiile impuse de masura preventiva a arestului la domiciliu, respectiv a controlului judiciar, precum si in faza cercetarii judecatoresti, prin expunerea sa unui public larg, fiind de aproape douazeci de ani la conducerea orasului Harlau, inclusiv jurnalistilor, ca autor al unor fapte penale', astfel cum a indicat initial prin cererea de chemare in judecata, ci pentru a compensa privarea de libertate, care, in opinia reclamantului, a fost 'nelegala'.

Astfel cum a aratat tribunalul, raportul juridic obligational abstract a fost corect configurat de reclamant, urmand ca, in urma administrarii probelor, instanta sa stabileasca daca paratul este intr-adevar debitorul din raportul juridic evocat de reclamant in cererea de chemare in judecata.

Decizia CCR nr. 136 din 3 martie 2021

Tribunalul retine ca, prin decizia CCR nr. 136 din 3 martie 2021 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 539 din Codul de procedura penala, Curtea Constitutionala a Romaniei a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca solutia legislativa din cuprinsul art. 539 din Codul de procedura penala care exclude dreptul la repararea pagubei in cazul privarii de libertate dispuse in cursul procesului penal solutionat prin clasare, conform art. 16 alin.(1) lit. a)-d) din Codul de procedura penala, sau achitare este neconstitutionala.

In motivarea deciziei, Curtea a retinut urmatoarele aspecte: '(..) toate statele membre ale Consiliului Europei care au raspuns solicitarii Curtii Constitutionale a Romaniei Austria, Azerbaidjan, Bulgaria, Cehia, Croatia, Germania, Letonia, Liechtenstein, Republica Moldova, Polonia, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Turcia si Tarile de Jos], la care se adauga si Armenia, au reglementat in legislatia lor nationala dreptul la repararea pagubei cauzate de o masura preventiva privativa de libertate luata in mod 'legal', urmata insa de o netrimitere in judecata/ achitare, ca o masura asimilata/ particulara privarii nelegale de libertate. Acest drept la despagubiri in situatia data nu reprezinta o exigenta a Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, reglementarea acestuia, astfel cum s-a aratat si in prezenta decizie, intrand in marja de apreciere a statelor. Aceste state au reglementat in legislatia lor interna si cazuri in care nu se acorda aceasta despagubire, respectiv in situatia in care persoana in cauza a stanjenit, a indus in eroare sau a provocat ea insasi luarea masurii preventive. Aceasta este, insa, o situatie de exceptie, regula reprezentand-o dreptul la despagubire. Totodata, de principiu, indiferent de temeiurile achitarii, regula este aceea a afirmarii dreptului la despagubire' (paragraf 55 din hotarare).

Considerentele Curtii Constitutionale sunt obligatorii si, in mod cert, ulterior publicarii acestei decizii persoanele care au fost private de libertate in mod 'legal' au dreptul la despagubiri, in temeiul art. 539 C. proc. pen.

Cat timp cererea reclamantului nu este intemeiata pe un raport juridic izvorat dintr-o eroare judiciara, aprecierile paratului cu privire la raportul dintre norma generala si norma speciala sunt lipsite de relevanta in prezenta cauza.

Astfel, potrivit actiunii deduse judecatii, reclamatul nu a invocat angajarea raspunderii statului pentru savarsirea unei erori judiciare, pentru a se pune problema analizei continutului art. 96 din Legea nr. 303/2004 si, in continuare, problema raportului dintre legea generala si cea speciala.

Desi poate parea ca reclamantul a indicat si o raspundere a statului, in calitate de comitent pentru fapta prepusului (impropriu si inadecvat din punct de vedere juridic, intrucat raportul dintre stat si reprezentanti ai Ministerului Public, ale caror actiuni sunt reclamate, nu este unul specific relatiei de supraveghere, directie si control caracteristica celei de prepusenie, data fiind independenta de care se bucura procurorii in exercitarea functiei), in acelasi timp si in mod determinant, conform motivelor actiunii, reclamantul a sustinut, printre altele, incalcarea drepturilor sale civile prin luarea unor masuri preventive intr-un proces penal finalizat cu o solutie de achitare, indicand in acest sens prevederile art. 539 C. proc. pen.

De aceea, fara sa fie vorba despre o eroare judiciara, situatie in care legea speciala recunoaste victimei o actiune directa impotriva statului, in acelasi timp, un asemenea demers in instanta, cum este cel al reclamantului, este deopotriva admisibil, intrucat, prin invocarea faptului ca a fost privat de libertate in conditiile achitarii sale ulterioare, petentul invoca o situatie grefata pe ipoteza reglementata de prevederile art. 539 C. proc. pen., in interpretarea sa constitutionala, astfel cum rezulta din decizia CCR nr. 136 din 3 martie 2021 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 539 din Codul de procedura penala.

In acest context, cat timp nu a rezultat din probe ca privarea de libertate si ulterior restangerea libertatii reclamantului nu au fost cauzate de acesta din urma, prin incercari de a induce in eroare organele judiciare, de a influenta martori sau prin orice alta fapta care sa fi impus extragerea acestuia din societate sau limitarea contactului cu mediul social, petentul este in drept sa obtina despagubiri pentru privarea sa 'legala' de libertate.

In aceste conditii, masura retinerii 'legale' a reclamantului, urmata de achitarea sa ulterioara, ii da acestuia din urma dreptul la despagubiri. De asemenea, masura preventiva a arestului la domiciliu din intervalul 23.01.2016 – 21.03.2016 reprezinta tot o masura privativa de libertate, astfel incat si pentru aceasta perioada reclamantul este in drept sa fie despagubit.

In concluzie, in intervalul 22.01.2016 – 21.03.2016 reclamantul a fost privat de libertate in mod 'legal', insa, in temeiul art. 539 C. proc. civ., ulterior publicarii deciziei CCR nr. 136 din 3 martie 2021, acesta poate beneficia de despagubiri din partea Statului Roman.

In ceea ce priveste conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca prejudiciul pentru a fi reparat, tribunalul retine ca acestea sunt indeplinite in cauza, pentru urmatoarele considerente:

Astfel, prejudiciul este cert, intrucat este sigur ca s-a produs, el rezultand in special din modalitatea in care s-au desfasurat evenimentele, respectiv din privarea de libertate a reclamantului, masura care, prin natura ei, o astfel de masura genereaza o suferinta morala intrinseca, din moment ce o persoana care intra sub incidenta ei sufera o modificare dramatica a vietii sale private, fiind obligata sa isi limiteze drastic activitatile de zi cu zi.

Libertatea de miscare este un element important al vietii private, iar limitarea semnificativa si intempestiva a acesteia implica in mod necesar o suferinta morala pentru cel care trebuie sa se supuna unei astfel de masuri.

Legatura de cauzalitate este implicita si rezulta din modalitatea concreta de producere a prejudiciului.

Din perspectiva vinovatiei, aceasta forma de raspundere a statului este una obiectiva, nefiind necesar sa se probeze existenta culpei statului pentru producerea prejudiciului.

De asemenea, tribunalul retine faptul ca prejudiciul moral care a rezultat din privarea de libertate a reclamantului, urmata de achitarea sa definitiva, nu a fost reparat.

In ceea ce priveste intinderea prejudiciului, prin raportate la durata privarii de libertate si la natura si specificul masurilor privative de libertate, tribunalul apreciaza ca 10.000 euro sau echivalent in lei la cursul BNR de la data platii efective a despagubirii reprezinta o reparatie exchitabila si rezonabila a prejudiciului moral suferit de reclamant.

Tribunalul a tinut cont si de calitatea de persoana publica a reclamantului, ceea ce presupunea un regim de viata activ, cu relatii sociale multiple si diverse. Modificarea drastica si intempestiva a acestor conditii, prin plasarea reclamantului in arest la domiciliul, a alterat in mod cert starea psihica a acestuia, configurand spectrul unei solutii nefavorabile in cadrul urmaririi penale.

Astfel, fiind plasat in arest la domiciliu, reclamantul ar fi putut avea reprezentarea unei solutii finale de condamnare a sa, intrucat doar astfel s-ar fi justificat, in viziunea celui acuzat, luarea unei masuri preventive privative de libertate. O astfel de posibilitate este prin ea insasi de natura sa provoace o suferinta psihica intensa, care se impune a fi reparata patrimonial.

Pentru aceste considerente, tribunalul va admite dispune obligarea paratului Statul Roman la plata daunelor morale in valoare de 10000 euro sau echivalent in lei la cursul BNR de la data platii efective a despagubirii.

De asemenea, intrucat reclamantul – creditor este in drept la repararea integrala a prejudiciului, tribunalul va dispune indexarea sumei de 10000 euro cu indicele de inflatie de la data platii.

In ceea ce priveste pretentiile materiale reprezentate de cheltuielile de judecata efectuate in dosarul penal, tribunalul retine ca reclamantul nu a facut dovada localizarii acestui prejudiciu in patrimoniul sau, in sensul in care nu a depus niciun document care sa ateste realizarea efectiva a acestor cheltuieli (n.i. facturi, chitante, extras de cont).

Intrucat conditiile repararii prejudiciului sunt cumulative, cat timp nu a fost dovedita existenta prejudiciului, tribunalul va respinge pretentiile reclamantului privind obligarea paratului la plata sumelor de 10100 lei si de 4000 lei.

Intrucat paratul a pierdut partial litigiu, tribunalul va obliga STATUL ROMAN, reprezentat, prin MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, sa achite reclamantului CERNESCU CONSTANTIN cheltuieli de judecata de 100 lei, reprezentand contravaloarea taxei judiciare de timbru si de 1500 lei, reprezentand contravaloarea onorariului avocatului ales, proportional culpei procesuale retinute in sarcina paratului”.

* Cititi aici intreaga sentinta a Tribunalului Iasi

sursa foto Cernescu: Ziarul de Iasi